(Dedicat Elenei Chira)


Cu lacrimi te-am privit cum te scufundai
Și te-am văzut cum ai plecat...
Inimile noastre erau aproape sfâșiate,
Vroiam să mai stai. 

Dar când te-am văzut dormind,
Atât de liniștită, liberă de orice durere,
Cum am putea să ne dorim să revii
Să suferi din nou. 

Inimile noastre sunt sfâșiate că te-am pierdut,
Dar tu nu ai plecat singură
Pentru că o parte din noi a plecat cu tine,
În ziua în care Dumnezeu te-a luat acasă. 

Dacă în Rai cresc trandafiri
Doamne, te rog culege un buchet pentru mine,
Și pune-l în brațele mamei mele
Și spune-i că este de la mine. 

Spune-i că o iubesc și că mi-e dor de ea
Și când se va întoarce să zâmbească
Sărut-o pe obraji și îmbrățișeaz-o. 

Căci e ușor să-mi amintesc de ea,
O fac în fiecare zi,
Dar în inima mea e o durere
Care nu va trece niciodată. 

Nu te gândi la ea că a plecat
Călătoria ei abia a început.
Viața are multe fațete
Iar pământul este doar una dintre ele. 

Gândește-te la ea ca și cum se odihnește
Departe de griji și de lacrimi
Într-un loc plin de căldură și confort
Unde nu sunt zile și nici ani. 

Și gândește-te la ea că trăiește
În inimile celor pe care i-a iubit.
Pentru că iubirea nu se pierde niciodată
Iar ea a fost iubită atât de mult...

 



 

 

 

 

 

 

Music by Margi Harrell