Din cerul alb precum cristalul

Coboară blând steluţe de sidef,

Iar gândurile-mi unduie ca valul,

Formând în suflet un alb relief.

Mă văd în alte timpuri, reci, de gheaţă

Alunecând pe pojghiţa subţire,

Visez că sunt o mică mogâldeaţă

Ce-şi exersează viaţa... pe patine.

Mă uit la orizont şi parcă te zăresc

În depărtarea infinită şi învolburată...

Copilărie, ce mult te iubesc...

Hai vino iar la mine, aşa ca altădată

Şi prinde-mă de mână în dansul tău frenetic,

Să trecem prin spirala timpului trecut,

Iar când ne vom întoarce din acest vis bezmetic,

Să fiu Zăpadă Albă şi nu Lut...