SFERA DE LUMINĂ

Cineva şi ştiu eu cine
Mă priveşte-acum în taină
Parc-ar fi ruptă din mine
Însă, fără nici o haină.

Este-o sferă mare, albă,
Ce în faţa mea pluteşte
Şi cu razele-i, în salbă
Mă mângâie, mă iubeşte.

Fac un pas, dorind s-o prind
Chiar de ea mai sus se-nalţă,
Mă îndeamnă s-o ating
Şi-n lumina-i mă răsfaţă.

~ de Lenuţa Onofraş ~