Eu lumea voastră n-o-nţeleg,
E rece şi pustie
Dar vreau acum să te dezleg
Să fii o harpă vie. 
 
Din Cer m-am coborât cu greu
Ca să-ți ascult jelirea,
Să te iubesc e rostul meu
Să te ador, menirea.
 
Menirea ta, o Înger drag,
E sfântă pentru mine
Am să te-aștept cu dor în prag
Și-mbrăţişări divine.
 
În clipa-n care te-am zărit
Pășind ușor din infinit,
Rănit de dor te-am urmărit
Îngenunchind de "Bun Venit!"
 
Te-am urmărit cum surâdeai,
Cum vesel soarele priveai,
Iar când spre mine te-ai uitat
În mii de stele-am scăpărat.
 


~ de Lenuța Onofraș © ~