Mama Natură este leacul pentru toate,
De la pământ căzuți, iar ne ridică
Și cele mai cumplite spaime
În zorii de la orizont ni se disipă..
.
 

Ne așteaptă un pod pe fiecare,
Cărare care ne conduce către viitor
Printre obstacole și transformări ciudate
Cu pierderi dureroase și necazuri ne confruntă..
.
 

Dintr-un hățiș de gânduri tulburate
În care mintea periodic se înfundă,
Va trebui să le discernem singuri
Pe acelea care pe drumul nostru ne ajută…
 

Atunci vom învăța cum răul să îl smulgem
Cu tot cu rădăcină și cu acele lucruri
Care amenință să se întoarcă din trecut
Și-n plasa amintirilor să ne cuprindă…
 

La primii pași pe pod apare teama
De-a nu păși în gol, de a nu privi în jos,
Dar o putere venită de la Dumnezeu
Ne arată că n-am fost vreodată singuri..
.
 

La capăt însă, ca răsplată de Acasă
De nedescris în vorbe omenești,
Privind printr-o perdea de lacrimi
O frumusețe împărătească ne încântă…

 


~ de Dana Buzoianu ~