ANCESTRALA

Femeie, tu eşti ancestrală
Şi vremurile le uneşti,
Ca o Cetate Monahală
Tu taci în gând şi doar iubeşti.
 

Faci lucruri mari, deşi mici par
În lumea asta risipită,
Eşti şi viaţă şi altar
Şi veşnică ispită.
 

De-i greu, tu taci
Şi nu te legi de suferinţă,
Mereu cu-n zâmbet ştii să-mbraci
 Orice viaţă în fiinţă.

~ de Lenuța Onofraș ~