.


 

.


 

DUMNEZEIRE


Timpul cu greu îl croșetez
În larga depărtare,
Aș vrea să te îmbrățișez,
Dar spațiul rău mă doare.

Din inima-mi de floare,
Din ochii mei cuminți
Depun pe-a tale buze
Aprinsele-mi dorinți.


Căci sufletul mi-e trist,
Iar trupul mi-e de lut,
Te rog eliberează-l
Prin dulcele-ți sărut.

Și te voi răsplăti cum știu mai bine eu,
Cu razele-mi din ochi, culori de curcubeu
Te voi schimba, iubite,
Din om, în Dumnezeu.


 


~ de Ilaniel San ~