Din grădina sa cu aştri,
Cerul a cules o stea...
Cu păr verde, ochi albaştri
Şi din flori purtând manta.


A trimis-o apoi în lume
Să destrame orice nor,
Bucurii şi gânduri bune
Dăruind drept mărţisor.


Este o lumină rară
Steaua care poposeşte
Se numeşte Primăvară
Şi speranţe dăruieşte.


Din potirul de iubire
Toarnă-n suflet şi în gând
Noi... visând la nemurire
Plămădim Noul Pământ!

~ de Lenuța Onofraș ~