Iubitul meu din depărtare,
Smerită vin să-mi cer iertare,
Căci prin a mea nesăbuinţă
Te-am îmbrăcat în suferinţă.
Of, Doamne-acum ce mult aş vrea
Să-mi spui: Te iert, iubita mea.
 

 
Iubita mea din Infinit,
Iertare eu îţi cer smerit.
Căci din greșeală am uitat
Că tu eşti Înger, eu... bărbat.
Eu sunt doar Om şi sunt din lut,
Iar Tu, Prințesă-n Cerul Sfânt.
 
 



~ de Lenuța Onofraș ~