Iubitul
meu din depărtare,
Smerită
vin să-mi cer iertare,
Căci
prin a mea nesăbuinţă
Te-am
îmbrăcat în suferinţă.
Of,
Doamne-acum ce mult aş vrea
Să-mi
spui: Te iert, iubita mea.
Iubita
mea din Infinit,
Iertare
eu îţi cer smerit.
Căci
din greșeală am uitat
Că
tu eşti Înger, eu... bărbat.
Eu
sunt doar Om şi sunt din lut,
Iar
Tu, Prințesă-n Cerul Sfânt.
~ de Lenuța Onofraș ~
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|