Din
inima-mi
de
floare,
Din
gându-mi
plin de
frunze
Ies ca o
vâlvătaie
Idei și
stări
confuze...
De n-ar
fi
prietenia
ta
Și tu,
cu
zâmbetu-ți
de
stele,
Viața
grea
mi s-ar
părea
Și
lumea
cu
prea
multe
rele.
Dar, tu,
ești
suflet
preacurat
Și când
al
vieții
val mă
ia,
Cu
tine-n
gând,
neîncetat
Zbor
spre
înalt,
Prietena
mea.
~ de
Lenuța
Onofraș
~
|