Din inima-mi de floare,
Din gându-mi plin de frunze
Ies ca o vâlvătaie
Idei și stări confuze...

 

De n-ar fi prietenia ta

Și tu, cu zâmbetu-ți de stele,

Viața grea mi s-ar părea

Și lumea cu prea multe rele.

 

Dar, tu, ești suflet preacurat

Și când al vieții val mă ia,

Cu tine-n gând, neîncetat

Zbor spre înalt, Prietena mea.

 

 

~ de Lenuța Onofraș ~