URINOTERAPIA - O TERAPIE MILENARĂ

 

VARIANTĂ DE TIPĂRIT

 

Motto:
"Un adevăr trece prin trei etape. Mai întâi este ridiculizat.
Apoi i se opune rezistență înverșunată.
Abia în faza a treia este acceptat ca fiind de la sine înțeles"

Arthur Schopenhauer



Terapia cu urină este o metodă terapeutică naturistă, pe cât de simplă pe atât de eficientă, bazată pe puterea de vindecare a urinei proprii. Această practică este folosită din vremuri imemoriale la mai toate popoarele, iar în prezent terapeuți din întreaga lume fac adesea referire la eficiența acesteia. Începând cu „leacurile băbești” despre care a auzit aproape oricine și care includ printre altele utilizarea urinei atât extern, cât și intern și până la Congresele Mondiale de Urinoterapie la care se reunesc medici și cercetători celebri din întreaga lume, această terapie reprezintă o realitate de necontestat, cu rezultate de multe ori miraculoase.


Urinoterapia a fost menționată adesea de-a lungul istoriei umane

În India această terapie este respectată de mii de ani ca „mamă a medicinii ayurvedice”. Din India până în Alaska, trecând prin Tibet, Japonia, Siberia, Anglia, Germania, Franța, America, China și multe alte țări, practica urinoterapiei este foarte răspândită. De altfel, și în tradiția românească se cunosc utilizările urinei. Cei care au crescut la țară își mai amintesc probabil cum bunicii îi sfătuiau să se spele cu urină în caz de zgârieturi pentru a opri sângerarea, în caz de arsuri, în caz de acnee sau eczeme. Masajul cu urină este recomandat din bătrâni pentru ameliorarea multor afecțiuni, de la răceală la hepatită și chiar pentru îmbunătățirea vederii. Este cunoscut la țară că mâinile pline de bășici după efectuarea unor munci grele se vindecă prin masajul cu urină.

Urinoterapia este elogiată pentru imensele sale beneficii de Galen (129-199 D.C.) precum și de Plinius, în scrierile lor medicale. Aceasta este prezentată ca tratament pentru mușcături de câini și șerpi, afecțiuni dermatologice, ale ochilor, arsuri și plăgi. La fel este menționată și de către Paracelsus (1493-1541) sau Christian Wilhelm Hufeland (1762-1836), prieten apropiat a lui Goethe. La începutul anilor 1800, o carte numit㠄1.000 de lucruri notabile” descrie practica tratării prin urină ca având efecte miraculoase în cazul unui număr impresionat de boli. În secolul 18, un dentist francez a elogiat urina ca apă de gură excepțională. În Anglia între 1860-1870 consumarea urinei proprii a fost o cură folosită la scară largă pentru vindecarea hepatitei. Din vechime până în timpurile moderne, eschimoșii din Alaska au folosit urina ca antiseptic pentru a trata rănile.


Terapia cu urină este descrisă în cărțile sacre ale umanității

Există, de altfel, o serie de scrieri tradiționale, pe lângă Damar Tantra, care vorbesc despre practica urinoterapiei. Celebrul tratat tradițional secret al înțelepciunii indiene, Yoga Tattva Upanishad descrie pe larg Amaroli Mudra. În esență, tehnica descrisă de Yoga Tattva Upanishad constă în a bea zilnic o parte din urina proprie. Această veritabilă energie pranic㠖 mai exact este vorba despre suflul energetic descendent Apana Vayu - este sublimată în alte forme de energie (prana) superioare, datorită unor ample, profunde și complexe procese de transmutație biologică la temperatura corpului.

La rândul său, tratatul Hatha-Yoga-Pradipika (III, 96-97) conține o descriere foarte detaliată a acestei practici secrete: yoghinul sau yoghina trebuie să ajungă să bea zilnic partea „central㔠a urinei sale proaspete, adică va evita să bea atât primul jet – deoarece se consideră că mărește în timp excesiv de mult secrețiile bilei, cât și ultimul, deoarece acesta se consideră ca fiind complet „descărcat” din punct de vedere subtil energetic.

În dialogul lui Shiva cu Parvati din Gyanarnava Tantra (capitolul 22), se afirmă că după ce a fost cu adevărat realizată cunoașterea exactă a lui dharma și adhrama - adică a ceea ce bun, drept, corect și a ceea ce este rău, greșit, imoral - orice aspect al lumii devine prin transfigurare și consacrare sfânt. Urina, unghiile, oasele, saliva - toate sunt privite ca fiind niște materializări ale luminii esențiale sfinte în viziunea profund transfiguratoare a unei persoane care a căpătat puterile mantra-elor.

Iată ce spune Shiva în Gyanarnava Tantra: „O Parvati, tu trebuie să știi că diferitele zeități făcătoare de minuni trăiesc nebănuite în acea apă din care este făcută urina la bărbat și la femeie. Numai cei ignoranți se lasă păcăliți de gândul că urina este impură și contaminată”. Alte tratate care vorbesc despre beneficiile practicii amaroli sunt Harit (cap. I), Bhawa Prakasha (cap. VII), Sushruta Samhita (45, 228) și Shiva-Parvati Samvad.

Practicile secrete tantrice, cum ar fi amaroli și vajroli erau realizate și în cadrul cuplului amoros. Iată ce spune tratatul Yoga Ratnakar (Mutrash Takam, versul 11): „Atunci când cei care se iubesc plini de dăruire, oferindu-și și savurându-și unul celuilalt urina în cadrul trăirilor lor amoroase în care bărbatul nu își descarcă sămânța (bindu), cei doi ating împreună starea androginală".

Consumul perseverent de urină este menționat și în scripturile jainiste. Vyavahar Sutra, scrisă de Acharya Bhadrabahu (cap. 42), ne vorbește de o sadhana specială numită pratima. Aceasta implică singurătatea deplină într-o chilie și postul, iar aspirantul trebuie atunci să bea toată urina pe care o elimină în timpul zilei.

Chiar și în Biblie se vorbește despre această practică străveche: “Bea apă de la propriul tău izvor și nu o risipi pe uliți” (Pildele lui Solomon, 5:15). Iată ce spune Iisus: „Cel ce crede în mine precum a spus Scriptura: râuri de apă vie vor curge din pântecele lui” (Ioan 7:38).


Urina este un produs secundar steril, rezultat în urma filtrării sângelui

În cazul multor oameni obișnuiți mai persistă un puternic blocaj de natură psihologică în privința acestei tehnici care își propune să răstoarne una dintre cele mai puternic înrădăcinate prejudecăți: aceea că urina noastră ar fi un deșeu toxic. Adevărul este că urina nu este un deșeu, ci ea este chiar un panaceu universal, având virtuți vindecătoare și regenerante aproape miraculoase, care permit utilizarea ei cu succes în cazul tuturor bolilor cunoscute. Urina, introdusă în organism, acționează ca un autovaccin, nu numai vindecându-l, ci și întinerindu-l.

Chiar medicina spune că urina nu este o substanță toxică, respinsă de organism. Denumirea medicală a urinei este de „ultrafiltrat plasmatic” pentru că aceasta este un produs secundar al filtrării sângelui, nu un reziduu al filtrării. Într-un studiu despre urinoterapie publicat de Nexus Magazin, se face o comparație edificatoare: „Urina poate fi comparată cu ceea ce rămâne în urma unei mese bogate, iar această metaforă ne poate ajuta să înțelegem de ce elimină corpurile noastre elemente care sunt valoroase pentru sănătatea și bunăstarea noastră”.

Urina este un derivat purificat al sângelui, produs de rinichi. Funcția principală a rinichilor nu este una de excreție, ci aceea de reglare a tuturor elementelor din sânge și a concentrațiilor acestora, după ce elementele toxice au fost îndepărtate din sânge cu ajutorul ficatului, urmând să fie eliminate ca reziduuri solide. Rinichii reprezintă de fapt cel mai complicat, dezvoltat și rafinat filtru cunoscut până acum. Astfel urina este, de fapt, cea mai pură apă pe care o putem bea. Un rinichi este înzestrat cu 115 kilometri de tuburi și peste un milion de tubuli, numiți nefroni, care la un loc formează un organ ce nu este mai mare de 4 centimetri. Fiecare nefron în sine este o structură foarte complicată, capabilă să selecteze ceea ce este necesar corpului și să elimine anumite substanțe.

Rinichii filtrează sângele, păstrându-l pur și eliberându-l de substanțele nefolositoare sau în exces, menținând astfel echilibrul chimic, al apei și al sărurilor minerale – funcție pe care doar rinichii o au în corpul uman. Elementele importante din sânge sunt filtrate și evacuate nu pentru că ar fi toxice și dăunătoare pentru organism (nici o substanță care a fost în sânge nu poate fi dăunătoare pentru persoana de la care provine), ci deoarece corpul nu are nevoie de o anumită concentrație a unui element în acel moment specific. De aceea nu există două mostre de urină în lume care să conțină exact aceiași componenți, iar când sunt reutilizate, aceste substanțe chimice și nutritive acționează ca vaccinuri naturale, agenți antibacterieni, antivirali și anticancerigeni specifici doar acelui corp și numai în momentul respectiv.

Un element important este faptul că în fiecare zi rinichii filtrează o masă de apă și săruri care este de zece ori mai grea decât greutatea corpului. O mare parte din lichidul filtrat nu este pierdut, ci reabsorbit din nefron în circuitul sanguin. De exemplu, putem filtra 300 de litri de lichid pe zi, dar vom reabsorbi în sânge 298 de litri. Cei doi litri care rămân sunt eliminați sub formă de urină, reprezentând deci esența fluidului filtrat. Produsul final este, de fapt, mai puțin toxic și mult mai viu decât cea mai mare parte a alimentelor și băuturilor pe care le consumăm. De altfel, dr. Beatrice Bartnett dezvăluie în studiul său Urine Therapy - It May Save Your Life că noi am băut urină încă înainte de a ne naște, pentru că urina este ingredientul principal al fluidului amniotic.


Compoziția biochimică a urinei explică numeroasele efecte terapeutice ale acesteia

Dr. Beatrice Bartnett estimează că urina are mii de compuși biochimici, dintre care au fost studiați doar aproximativ 200. Iată o scurtă enumerare a acestora făcută de Nexus Magazin: „Urina conține un sortiment incredibil de substanțe nutritive, enzime, hormoni, anticorpi naturali și agenți de apărare imunitară de importanță critică. Unii dintre acești componenți merită o examinare suplimentar㠖 cum ar fi alantoina (care protejează împotriva insolației și se găsește și în tătăneasă și în aloe vera); creatinina (aminoacid popular printre culturiști); hormonul DHEA (cu proprietăți împotriva îmbătrânirii, a cancerului și a obezității, dovedite prin cercetare); melatonina (cunoscută pentru efectul ei calmant de întărire a corpului fizic și a imunității); hormoni sexuali precum testosteronul, androgenul și estrogenul. Având în vedere un astfel de sortiment de ingredienți sunt mai ușor de înțeles efectele antibacteriene, fungicide, antivirale, antineoplastice, anticonvulsive și antispasmodice ale urinei”.

Astăzi sunt deja multe studii științifice riguroase care au demonstrat că în urină există elemente cu valoare terapeutică. În anii '60 un laureat al premiului Nobel, Albert Szent Gyorgi, a descoperit în urină o substanță numită 3-metil-glioxal. Această substanță este capabilă să distrugă celulele canceroase. În anul 1966, Societatea Americană pentru Biologie Experimentală din orașul Atlanta (SUA), a prezentat rezultatele anumitor cercetări referitoare la o substanță denumită directin - derivată din urină. Atunci când această substanță este pusă într-un mediu canceros, celulele canceroase se aliniază și se ordonează pe rânduri drepte. Aceasta a dat mari speranțe de vindecare a cancerului, pentru că celulele canceroase trăiesc în dezordine, crescând și înmulțindu-se haotic.

Rinichii fabrică anumite substanțe care pot fi găsite în urină, cum ar fi enzimele ce activează vitamina D, sau chiar vitamina D – de unde se poate concluziona că urinoterapia poate avea un rol important în vindecarea rahitismului și a celorlalte boli ce provin din deficitul de vitamina D. Rinichii produc de asemenea un hormon numit renină, a cărui funcție este aceea de a păstra tonusul vascular și care influențează presiunea sanguină. O altă substanță care se regăsește în urină este prostaglandina, substanță complexă folosită în contracepție. Prostaglandinele micșorează, de asemenea, presiunea sângelui. Urokinaza este o altă substanță chimică conținută de urină despre care se spune că previne formarea cheagurilor de sânge și se dovedește astfel extrem de valoroasă în prevenirea atacurilor de inimă, în tromboflebite și în embolismul pulmonar.


Efectele terapeutice ale urinei sunt folosite în industria farmaceutică

Multe dintre substanțele care compun urina sunt folosite azi de către industria farmaceutică. Ureea – considerată otrava din urină este baza pentru o gamă largă de medicamente și cosmetice. „Studii științifice au arătat că odată reciclată prin ingerare, ureea este convertită într-un aminoacid esențial, ajutând corpul să folosească mai eficient proteinele. Ureea s-a dovedit a fi și un agent antibacterian și antiviral extraordinar de eficient, una dintre cele mai bune substanțe naturale diuretice și una dintre cele mai eficiente substanțe emoliente ale pielii descoperite vreodată”, scrie Nexus Magazin. Ureea este un agent medicinal aprobat de FDA (abrev. pentru Food & Drug Administration în S.U.A.) iar proprietățile sale antineoplastice remarcabile sunt utilizate în medicamentele și tratamentele împotriva cancerului.

Tot Nexus enumeră o listă de medicamente fabricate din constituenți ai urinei: Pergonal – un medicament fabricat de una dintre cele mai mari companii producătoare de medicamente fertilizante din lume, folosește hormonul care îmbunătățește ovulația, aflat în urina umană; compania producătoare a raportat vânzări de 855.000.000 $ în anul 1992 (cifră care a continuat să crească de atunci); Murine Ear Drops și Murine Ear Wax Removal System; Ureaphil, un diuretic făcut din uree; Urofollotropin, un extract din urină pentru fertilitate; Ureacin, o cremă cu uree pentru problemele pielii; Amino-Cerv, o cremă cu uree pentru tratamente cervicale; Premarin, estrogen extras din urină pentru ulcerații ale pielii, arsuri, răni infectate și alte scopuri. Și medicamentele citotoxice, active în cancer, sunt produse în momentul de față din urină.

Marginalizarea urinoterapiei, o meteahnă a societății de consum: nimeni nu face reclamă la ceva ce e gratuit, deci nu poate fi vândut

Terapia prin urină - una dintre cele mai vechi forme de vindecare și una dintre cele mai eficace și mai simple terapii naturiste - este disponibilă tuturor gratuit, lucru extrem de important în epoca modernă. În fapt, acesta este și motivul pentru care urina nu a fost promovată ca medicament, pe lângă faptul că este controversată: ea nu reprezintă o sursă de venituri. Pe lângă faptul că este accesibilă în mod gratuit, mai are și avantajul că substanțele conținute de urină sunt perfect naturale și nu provin din diverse procese de sinteză chimică. Astfel tratamentul cu urină nu produce efecte secundare sau alergii, cum se petrece în cazul medicamentelor sintetice. Cu toate acestea, în societatea modernă urinoterapia este pe nedrept marginalizată și menținută într-un con de umbră în favoarea altor tratamente care folosesc tot felul de produse de sinteză sau alte tehnologii nenaturale, fiind astfel mult mai toxice, cu efecte secundare grave și totodată mult mai scumpe.

Cea mai mare problemă a urinoterapiei este legată de faptul că este disponibilă tuturor și la orice oră, că este gratuită și nu are efecte secundare, afirmă Harald W. Tietze în cartea Urina - apa sfântă. De ce? Când ceva este gratuit și stă la dispoziția tuturor, nimeni nu îi face reclamă, cel puțin în țările occidentale. În țările bogate, unde totul se vinde și se cumpără, nimeni nu este interesat să facă reclamă unei modalități gratuite de vindecare. Urina nu costă bani, este accesibilă fără prescripție medicală și nu are efecte secundare negative. Mijloacele mass-media nu sunt interesate de un produs gratuit, deși acordă spații uriașe violenței și întâmplărilor negative, care le aduc profituri uriașe.

Urina, sursă inestimabilă de hrănire și vindecare, este proprie fiecărui om, conținând elemente care sunt specifice doar acelui corp. „Studii clinice au dovedit că miile de substanțe chimice critice ale organismului și substanțele nutritive care sfârșesc în urină reflectă funcțiile corpului individual. Când sunt reutilizate, aceste substanțe chimice și nutritive acționează ca vaccinuri naturale, agenți antibacterieni, antivirali și anticancerigeni; ele ajută și la echilibrarea hormonală și în cazurile de alergii. Informația pe care o conține urina nu poate fi deci copiată sau obținută din nici o altă sursă. La fel după cum natura nu produce doi oameni exact la fel, nu există două mostre de urină în lume care să conțină exact aceiași componenți”, scrie Nexus Magazin.

Deși urina personală reprezintă remediul cel mai personalizat, care poate vindeca fără efecte secundare chiar și cele mai grave boli, deși este complet sterilă și netoxică, majoritatea oamenilor continuă să o respingă, considerând-o inadecvată. Mai mult, sunt dispuși să cheltuiască sume enorme pe medicamente făcute adesea tot din urină, lipsindu-se astfel de beneficiile tratamentului cu urina proprie și asumându-și toate efectele secundare negative datorate produselor de sinteză chimică. Acest lucru poate fi înțeles doar dacă acceptăm lipsa lor de educație - sau mai bine zis, educația greșită pe care o primesc.


Urinoterapia face posibilă reciclarea substanțelor vitale utile

Modernizarea este cauza pentru care această terapie, atât de simplă și atât de eficientă, este respinsă cu vehemență, afirmă Gregorian Bivolaru în prefața la Damar Tantra. „Datorită psihozei „consumului” care atrage după sine ideea „aruncării” deșeurilor, această societate se lipsește din ce în ce mai mult de resursele necesare unei regenerări corespunzătoare”, explică mentorul MISA. În natură, însă, nimic nu se pierde, totul se transformă. Frunzele care cad toamna la rădăcina copacilor devin după aceea, prin putrezire, humus, contribuind ulterior la hrana pe care plantele sau copacii și-o extrag mai târziu din pământ; apa care izvorăște din pământ se evaporă și revine apoi din nou pe suprafața pământului sub forma ploii. În același mod, urinoterapia este valoroasă pentru că face posibilă reciclarea substanțelor vitale, utile, pe care organismul le-a eliminat prin urină.

Propria noastră urină este cel mai înțelept medic, pentru că urina fiecărei persoane conține o serie de anticorpi pentru diferite boli, unici în cazul fiecărui individ. Martha Christy sintetizează în cartea Your Own Perfect Medicine rezultatele unor serii de cercetări medicale care au descoperit multe elemente din sânge în urină, care atunci când sunt reintroduse în corp stimulează sistemul imunitar și produc vindecarea diferitelor afecțiuni într-un mod unic.

În noi înșine există cel mai competent medic și cel mai înțelept farmacist pe care ni-l putem închipui vreodată. Acesta se află, însă, în interior, ceea ce face să fie dificil de observat pentru o societate obișnuită aproape în exclusivitate să facă apel la exterior. Politica modernă a asistenței medicale a dat naștere, în fapt, la efecte dezastruoase, îndepărtându-l cel mai adesea pe om de cunoașterea propriei sale condiții fizice, psihice și mentale.

Terapia prin urină face parte integrantă din cele mai vechi sisteme vindecătoare care au existat pe pământ. “O boală poate fi vindecată prin diferite mijloace, dar cel mai bine este să o previi. Atunci când tratezi o boală, trebuie să știi mai întâi care este cauza ei: stresul, dieta alimentară, mediul în care trăiești etc. Tratarea unei boli fără a elimina cauza care a stat la baza apariției ei este ca și cum ai lua un algocalmin după ce ți-ai tras una în cap cu ciocanul, continuând în același timp să te lovești cu el în cap. Este evident că dacă nu te-ai fi lovit deloc, nu ai fi avut nevoie de nici un algocalmin”, spune Harald W. Tietze în cartea Urina - apa sfântă. De altfel, iată ce spunea și părintele medicinii Hippocrate: “atunci când un om dorește cu adevărat să se însănătoșească, mai întâi el trebuie întrebat dacă este într-adevăr hotărât și pregătit să suprime în totalitate cauzele bolii care îl face să sufere. Dacă atunci el răspunde afirmativ, numai după aceea va fi cu adevărat posibil ca el să fie ajutat să-și redobândească sănătatea”.

Urina are abilitatea de a influența toate nivelurile ființei – de la cel fizic, la emoții, minte, până la suflet. Acesta este și motivul pentru care în vechime amaroli nu era folosită exclusiv ca metodă de tratament, ci și ca practică spirituală.


Cercetările științifice moderne confirmă eficacitatea terapiei cu urină

În zilele noastre, o serie de cercetători au realizat ample studii ale urinei și a terapiei prin urină. John Armstrong autorul cărții The Water of Life (Apa Vieții), a făcut muncă de pionierat în acest domeniu între anii 1920 și 1940. Armstrong însuși a postit doar cu urină și apă timp de 45 de zile, pentru a se vindeca de tuberculoză. Apoi, Armstrong a supervizat mai mult de 1.000 de persoane în cura de post negru cu urină. Numărul pacienților pe care i-a avut timp de 30 de ani se ridică la 40.000 de persoane. Teoria lui Armstrong, susținută ulterior și de alți cercetători, este că în urinoterapie diagnosticul nu are nici o utilitate. Prima ediție a cărții lui Armstrong a fost tipărită in 1944. Aici sunt relatate multe cazuri interesante, inclusiv acela al unui pacient care a postit timp de 101 zile cu urină și apă. El recomandă ingerarea urinei proprii pentru a vindeca peste 100 de afecțiuni. De altfel, urina poate fi folosită cu succes pentru masaj, ca apă de gură, loțiune aftershave sau ca antiseptic.

În anii ’40, când a fost tipărită cartea lui Armstrong, nu existau prea multe studii științifice care să susțină rezultatele practice obținute de Armstrong aplicând urinoterapia. Astăzi, însă, situația s-a schimbat. Cea mai recentă carte a dr. Beatrice Bartnett - Urine Therapy - It May Save Your Life, publicată în 1996, are ca bază de documentație peste 800 de articole diferite despre urinoterapie. Cartea dr. Bartnett conține o listă de 87 de referiri la studii medicale pe acest subiect. În cartea Your Own Perfect Medicine, a autoarei Martha Christy, apărută în 1998 sunt citate 120 studii științifice și medicale referitoare la urină și terapia prin urină. În bibliografia cărții The Golden Fountain a lui Coen van der Kroon sunt trecute 32 de cărți și articole despre urinoterapie.

Cercetări importante în acest domeniu au fost realizate și de către japonezi. Doctorul japonez Shigeyuri Arai - care a studiat aplicarea urinoterapiei în peste 1.700 de cazuri pentru tratamentul bolilor grave cum ar fi diabetul sau cancerul - a arătat că gradul de eficiență al urinoterapiei este de 60% la pacienții care sufereau de diabet și de 73% la pacienții bolnavi de cancer. Un alt cercetător japonez, dr. Ming Chen Liau a studiat efectele anticancerigene a unei proteine care se găsește în urin㠖 antineoplastonul - și care inhibă dezvoltarea celulelor cancerigene, maligne. De altfel, în America și Japonia s-a făcut simultan o descoperire senzațională: în gură și faringe există niște celule senzoriale care sunt activate atunci când se consumă propria urină și transmit creierului informații, ca un veritabil analizor biochimic. Astfel, creierul este informat despre diferitele afecțiuni sau dezechilibre produse în organism și, prin mecanisme de biofeedback, ia măsuri prompte de vindecare.

Cercetarea științifică a acestei terapii miraculoase nu se oprește aici. Interesul lumii științifice asupra acestui subiect se poate vedea și în faptul că până acum au avut loc trei Congrese Mondiale de Urinoterapie - primul în 1996 în India, cel de-al doilea în 1999 în Germania (unde se estimează că sunt peste 5 milioane de adepți ai urinoterapiei) și cel de-al treilea în 2003 în Brazilia.


Există foarte multe cazuri de vindecări miraculoase prin urinoterapie

Asistenta medicală Sonia Rodriguez de Gomez, din Mexic, a contactat virusul HIV printr-o înțepătură cu un ac infectat. Ea a relatat în cadrul celui de-al doilea Congres Mondial de Urinoterapie cum a reușit să se vindece consumând sistematic propria urină. De altfel, ea nu este singura bolnavă de SIDA pentru care terapia prin urină a avut rezultate miraculoase. În Tanzania, în 1994, foarte mulți bolnavi de SIDA au început urinoterapia în cadrul unui proiect medical și mulți dintre ei și-au ameliorat starea de sănătate și chiar s-au refăcut integral, așa cum rezultă din analizele prezentate. Astfel, Tanzania a devenit prima țară din lume în care Ministerul Sănătății a acceptat oficial urinoterapia.


Sursa: www.yogaesoteric.net