A O SUTA MAIMUȚĂ

 

 


Efectul Celei de-a O Suta Maimuțe a fost făcut cunoscut de către biologul Lyall Wattson, în cartea sa «Lifetide» (Cursul Vieții), apărută în 1980. El a relatat cum primatologii japonezi care studiau maimuțele macac în mediul lor de viață, în anii ’50, au dat de un fenomen surprinzător.

Cartea lui a fost dusă la bun sfârșit printr-o lucrare foarte inspirată a lui Ken Keyes, din 1981, numită « Efectul Celei de-a O Suta Maimuțe ». În ea, Ken Keyes a făcut un apel fierbinte pentru terminarea Războiului Rece și politica sa de distrugere reciprocă garantată. Aici, în cuvintele lui Ken Keyes, este o descriere a elementelor cheie ale Efectului Celei de-a O Suta Maimuțe.

"Maimuța japoneză, Macaca fuscata, a fost observată în mediul ei natural, timp de 30 de ani.

În 1952, pe insula Koshima, oamenii de știință au dat maimuțelor cartofi dulci, aruncându-i în nisip. Maimuțelor le-a plăcut gustul cartofilor dulci și proaspeți, însă murdăria de pe ei nu le-a plăcut.

O maimuță în vârstă de 18 luni, numită Imo, a fost observată cum a putut rezolva problema, spălând cartofii într-un izvor din apropiere. A învățat-o pe mama ei această șmecherie. Colegii ei de joacă au învățat această nouă modalitate și le-au învățat și ei pe mamele lor.

Această inovație culturală a fost preluată, rând pe rând, de către celelalte maimuțe, sub ochii cercetătorilor.

Între anii 1952 și 1958 toate maimuțele tinere au învățat să spele nisipul de pe cartofii dulci, ca să îi facă mai buni la gust.

Doar adulții care și-au imitat puii, au urmat această dezvoltare socială. Ceilalți adulți au continuat să mănânce cartofii dulci, murdari.

Apoi a început să se întâmple ceva. În toamna lui 1958, un anumit număr de maimuțe Koshima spălau cartofii dulci – numărul lor exact nu este cunoscut.

Să presupunem că, într-o dimineață, la răsăritul soarelui erau 99 de maimuțe pe insula Koshima, care au învățat să-și spele cartofii lor dulci.

Să presupunem, în continuare, că, mai târziu în acea dimineață, a o suta maimuță a învățat să spele cartofi.

Atunci s-a întâmplat!

Către seară, aproape toți membrii cetei își spălau cartofii dulci, înainte de a-i mânca.

Energia adăugată de această a o suta maimuță a creat cumva o breșă ideologică!

S-a observat însă ceva.

Un lucru extrem de surprinzător a fost că obiceiul spălării cartofilor dulci a trecut apoi peste mare.

Coloniile de maimuțe din alte insule și comunitatea de maimuțe de pe insula principală de la Takasakiyama au început să-și spele cartofii dulci.

Astfel, când un număr critic a achiziționat o nouă cunoștință, această nouă cunoștință poate fi comunicată de la o minte la alta.

Chiar dacă numărul exact poate să varieze, acest fenomen al Celei de-a O Suta Maimuțe înseamnă că doar când un număr limitat cunoaște o nouă modalitate, ea poate rămâne în proprietatea conștiințelor acestor oameni.

Însă există un punct în care, dacă o singură persoană mai achiziționează acea cunoștință, câmpul prinde atâta putere, încât această cunoștință poate fi preluată aproape de toată lumea!"

Inițial, Lyall Watson a studiat și asamblat povestea din dovezile lăsate de cercetătorii primatelor. Deoarece fenomenul i-a surprins atât de mult pe cercetători, ei n-au numărat câte maimuțe au fost necesare pentru a ajunge la acest efect. Așa că Watson a propus un număr arbitrar, 99, și a considerat că unul în plus, așa-numita cea de-a o suta maimuță, ar atinge masa critică de conștiință necesară pentru ca efectul să se declanșeze.

Noul model de comportament s-a extins spre majoritatea, însă nu spre totalitatea maimuțelor. Maimuțele vârstnice, mai ales, au rămas credincioase modelelor vechi de comportament, rezistând schimbării. Când noul model de comportament a apărut, dintr-o dată, în comunitățile de maimuțe pe celelalte insule, doar câteva maimuțe pe acele insule au prins noua idee. Cele mai receptive la idei noi au început să imite noul comportament și să demonstreze în fața celor tineri și impresionabili. Astfel, au început și ei propria lor cale spre eventualul lor efect al celei de–a o suta maimuțe.
 

Cum funcționea efectul celei de-a o suta maimuțe

Mecanismul acestei transferări a ideilor lucrează în același fel pentru maimuțe, ca și pentru celelalte ființe conștiente. Noi trăim într-o atmosferă de minte globală. Creierul uman primește și transmite, în mod constant, imagini și informații către și de la atmosfera mentală în care suntem cufundați.

Mintea globală, cunoscută și sub denumirea dată de Jung, de “inconștient colectiv”, nu încetează să funcționeze, din cauză că un număr mic de sceptici nu agreează efectele sale. Funcționează la fel cum a funcționat întotdeauna, pasând informația de la un individ la altul, pe baza frecvenței lor comune de conștiință. Dacă maimuțele progresiste au avut o idee nouă, la fel au avut și maimuțele progresiste de pe celelalte insule. Ele au rezonat pe aceeași frecvență a conștiinței.

Invențiile sunt făcute, adeseori, concomitent de inventatori care nu sunt în contact fizic unii cu alții. De exemplu, în 1941, Les Paul a proiectat și construit prima chitară electrică, chiar când Leo Fender, de la Instrumente Muzicale Fender, făcea exact același lucru.

Ați avut vreodată o idee și apoi ați văzut alți oameni exprimând sau utilizând acea idee? Probabil v-ați spus “Hei! Eu m-am gândit primul la asta!” Ei bine, acesta este modul în care mintea globală lucrează. Este o atmosferă pe care o împărțiți cu toate celelalte ființe conștiente, însă intrați pe tema și frecvența minții care vă interesează mai mult.


Ce înseamnă asta pentru tranziție

Când suficienți oameni au trecut prin versiunea lor proprie a Tranziției spre noua conștiență, atunci masa critică va fi atinsă și, dintr-o dată, toți vor deveni conștienți de Noua Realitate și valorile lor vor fi centrate pe inimă.

Aceasta este ziua când valorile centrate pe inimă vor deveni centrul gândirii obișnuite la majoritatea oamenilor. Aceasta este ziua în care omenirea va începe să privească înapoi la ce s-a schimbat și să realizeze că o enormă tranziție a avut loc.