Triburile Dropa si Ham

Discuţii pe teme de astrologie, numerologie, etc.

Triburile Dropa si Ham

Mesajde cristina_rm30 » Sâm, Ian 21 2012 8:57 pm

Triburile Dropa şi Ham, care trăiesc în munţii Baian Kara Ulla din Tibet, după cum au remacat prestigioase reviste ştiinţifice (Life, Science and Mechanichs, Science et Vie, Arheologia), datorită caracterelor somatice şi genetice cu totul deosebite, nu pot fi încadrate în nicio rasă umană terestră. Actualele triburi Dropa şi Ham sunt compuse din aproape 3000 de oameni, a căror statură nu depăşeşte 1,20 m. Sunt fiinţe slabe, fragile, cu oasele delicate şi subţiri, cu orbitele foarte mari şi capacitatea cutiei craniene superioară cu 100 cm pătraţi mediei rasei Homo Sapiens. Analiza sanguină a relevat că grupa lor de sânge este unică în lume, iar în cursul examenelor medicale s-a putut constata că au un puls situat sub limita normală.

Ciudaţii omuleţi tibetani au fost descoperiţi în 1935, dar din cauza războaielor haotice care bântuiau regiunea, prima expediţie arheologică şi antropologică chineză a fost organizată abia în 1950. În afară de studiul propriu-zis al membrilor celor două triburi (astăzi vînători şi păstori), cercetătorii chinezi au avut şansa unică de a descoperi o serie de probe materiale care vin în sprijinul ipotezei că această populaţie nu are origine terestră. Astfel, la câţiva kilometri de peşterile în care locuiesc astăzi cele două triburi există câteva grote mari, considerate sacre şi în care nu a mai intrat aici un om de sute de generaţii. Arheologii chinezi au găsit în aceste grote sute de schelete ale unor fiinţe umanoide, care nu depăşeau un metru înălţime, însă aveau cranii uriaşe, cu capacitatea de 2500 cm pătraţi. Vârsta lor a fost estimată prin metoda C-14 la circa 12.000 de ani. Din aceeaşi perioadă datează şi desenele care acoperă pereţii grotelor, ce redau cu precizie poziţia Soarelui, Lunii şi a câtorva zeci de stele în perioada respectivă, precum şi o frescă reprezentând o escadrilă de mici nave aeriene apropiindu-se în zbor oblic de munţii tereştri.

Surpriza cea mai mare a fost atunci când doi dintre membrii expediţiei au dezgropat în grota principală un ciudat disc asemănător celor de pick-up, dar executat din piatră dură. După două luni de cercetări intense, au fost descoperite în total 716 discuri identice cu primul, splendid executate şi finisate. Analizate la Beijing, s-a constatat că acestea erau cu totul altfel decât nişte simple obiecte din piatră executate în paleolitic. În realitate, era vorba de veritabile discuri electromagnetice, ce conţineau 40% cobalt şi 8% aluminiu, şi care, puse în contact cu o sursă de energie electrică, intrau imediat într-o vibraţie puternică şi ritmică. În 1965, arheologul chinez Tsum-Um-Nui a început să cerceteze cu o atenţie deosebită cele 716 discuri de granit găsite în peşterile din Baian-Kara-Ula, situate în munţii de la vechea graniţă chino-tibetană. Discurile sunt relativ subţiri şi, similar omoloagelor muzicale ale zilelor noastre, au o perforaţie centrală. De la această gaură porneşte spre margine o zgârietură dublă, în formă de spirală. Analiza materialului prelevat de pe suprafaţa ciudatelor obiecte a indicat existenţa în compoziţie a unei importante cantităţi de cobalt. Plăcile au fost supuse apoi unei testări mai complexe. Drept urmare, pe ecranul unui osciloscop s-au înregistrat vibraţii cu un ritm particular, ca şi cum discurile ar fi fost încărcate cu o anumită sarcină electrică. Cu toate eforturile cercetătorilor, transpunerea în imagini sau sunete a ciudatelor oscilaţii a eşuat.

În afară de aceasta, pe suprafaţa discurilor era gravat şi un mare număr de semne, în mod evident o scriere. Conform unei prezumtive traduceri: „Oamenii dropa au coborât din cer cu navele lor aeriene. De zece ori până la răsăritul soarelui, bărbaţii, femeile şi copiii s-au adăpostit în peşteri. Într-un târziu, ei au înţeles prin semne că vizitatorii veniţi din cer aveau intenţii paşnice şi oamenii dropa au putut să se apropie”. În timpul aterizării, vehiculele aeriene au fost avariate, iar nou-veniţii, nemaiputîndu-le repara, s-au văzut nevoiţi să rămână definitiv pe Pământ. Evenimentul a provocat mare agitaţie printre autohtoni, iar vizitatorii au trebuit să facă eforturi substanţiale pentru a calma spiritele şi a se adapta noilor condiţii de viaţă. Anii au trecut. Sub impactul triburilor barbare, rasa lor s-a stins treptat, iar amintirea întâmplării a trecut în legendele locuitorilor din zonă. Conform cifrelor avansate de cercetători, evenimentul s-a petrecut în urmă cu 12.000 de ani. Tot ceea ce a rămas sunt discurile, desenele trasate pe stânca peşterilor de la Baian-Kara-Ula, ce reprezintă Soarele, Luna şi aştri necunoscuţi, legate toate prin linii punctate şi o serie de morminte, aliniate în apropierea grotelor. Scheletele umane, înalte de circa 1,30 m, au o conformaţie total diferită de a oricărui tip cunoscut. „Oamenii mici de statură cu piele galbenă, sosiţi din nori”, aveau capete enorme, trupuri plăpânde şi erau foarte lenţi în mişcări, după cum precizează legendele. În tradiţia veche asiatică, alte legende de acest gen amintesc că poporul chinez a coborât pe Terra venind din Lună, în timp ce o parte din mongoli au fost duşi în spaţiul cosmic, unde au edificat constelaţia Ursa Mare.


Sursa: http://www.lovendal.net
Avatar utilizator
cristina_rm30
 
Mesaje: 11
Membru din: Mie, Feb 22 2006 9:37 pm

Înapoi la Ştiinţă

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 1 vizitator

cron