Metode de control mental

Adevăruri aduse la Lumină

Metode de control mental

Mesajde mszavai » Mie, Ian 20 2010 8:19 am

Control mental cu microunde

Imagine

1. Telefonia mobila

Ca cercetător în domeniul armelor cu microunde folosite pe scară largă asupra maselor de oameni, am descoperit că reţeaua de telefonie mobilă de tip GSM 900 şi GSM 1800 (ca cele folosite de operatorii Orange, Connex, Zapp, etc) reprezintă un pericol major pentru sănătate. Agenţiile şi Serviciile de Inteligenţă şi Apărare din ţările foste comuniste (din Europa şi Asia) dispun de documente despre efectele biologice cauzate de radiaţiile electromagnetice de radiofrecvenţă şi microunde în care se arată că frecvenţele de tipul microundelor folosite în telefonia mobilă GSM produc o mulţime de probleme de sănătate în următoarele domenii: sistemul cardiovascular, sistemul nervos central, sistemul digestiv, compoziţia sângelui, funcţionarea celulelor, metabolismul, reproducerea, sistemul vizual şi auditiv.

Echipamentele folosite la testarea telefoanelor mobile arată că frecvenţa şi intensitatea microundelor produse de acestea sunt similare cu cele din cuptoarele cu microunde. De exemplu, două telefoane mobile testate (un model mai vechi şi un altul de ultimă generaţie) arată un nivel de 100 mW/cm2 şi respectiv 50 mW/cm2. Nivelul maxim admis pentru cuptoarele cu microunde este de numai 5 mW/cm2 iar cercetătorii ruşi care se ocupă cu arme de distrugere folosesc un nivel de numai 10 mW/cm2. Un simplu calcul aritmetic ne arată că telefonia mobilă este de cel puţin 10 ori mai periculoasă decat orice cuptor cu microunde sau orice armă super-sofisticată de ultimă generaţie! Mobilul dvs este un adevărat "cal troian"!

Cercetătorii australieni au descoperit că reţeaua de telefonie mobilă (de tip GSM) este responsabilă pentru producerea cancerului la şoareci (în laborator). Documentele respective arată că microundele trec prin piele şi ajung în corp unde au efect detrimental asupra glandelor interne şi creierului.

Cercetările realizate de serviciile de informaţii din anii 1975-1976 arată ca pericolele generate de folosirea microundelor erau cunoscute încă de acum 25 ani. Spionii sovietici foloseau arme cu microunde de 1800 MHz şi 900 MHz. Una din regulile serviciilor secrete este de a ascunde anumite adevăruri. Trebuie să recunoaştem că mascarea (deghizarea) armelor cu microunde, folosite pentru controlul comportamentului uman, sub forma telefoanelor mobile a fost o idee genială. Dar să faci ca prostul să şi plăteasca pentru aceste arme de control mental (care deterioreaza creierul şi schimbă comportamentul omului pentru a-l face mai docil şi uşor de controlat), este pur şi simplu diabolic!

2. Serviciile de securitate şi controlul mental cu microunde

Arme cu microunde, care transformă oamenii în vite stresate, ameţite şi ascultătoare, sunt folosite în toate marile oraşe. Dezvoltate de comunişti, armele cu microunde similare cu cele din cuptoarele cu microunde sunt folosite încă din 1980 asupra cetăţenilor. Aceste arme transmit semnale de foarte joasă frecvenţă care sunt identice cu cele din creier (aşa-numitele unde cerebrale). Se cunoaşte deja că frecvenţa şi forma acestor unde cerebrale determina comportamentul uman. Astfel, la simpla apăsare a unui buton, cei care se găsesc în raza de acţiune a acestor transmiţătoare devin adevărate vite umane docile şi ascultătoare, stresate, obosite, apatice şi care vor să lenevească întreaga zi fără să facă nimic. La ora actuală, aceste transmiţătoare montate pe cele mai înalte clădiri din oraşe pot fi văzute de oricine; mai mult, cu ajutorul detectoarelor special construite, ele pot fi găsite imediat! Astfel, controlul mental al maselor de oameni este demonstrat, pentru că semnalele de foarte joasă frecvenţă sunt în mod oficial folosite numai pentru comunicarea pe submarinele nucleare; vă daţi seama ce şoc au avut cercetătorii noştri când au detectat astfel de semnale în toate marile oraşe! Aceste semnale sunt transmise cu ajutorul staţiilor de radio şi televiziune, al reţelelor de telefonie mobilă şi al radarelor aeriene prezente pe tot cuprinsul ţării.

Creşterea masivă a numărului de abonaţi la reţelele de telefonie mobilă a permis serviciilor de securitate să folosească aceste transmiţătoare pentru a direcţiona semnale de control mental către zone întinse. Ca să vă faceţi o idee, studiaţi orice hartă ce arată aria de acoperire a reţelelor de telefonie mobilă (Connex, Orange, Zapp, etc). Telefoanele mobile folosesc microunde modulate pulsatoriu astfel încât aceste semnale trec dincolo de craniu şi ajung la creier unde schimbă comportamentul uman datorită semnalelor de foarte joasă frecvenţă pe care le conţin. Astfel, transmiţătoarele de microunde folosite în telefonia mobilă sunt folosite din plin pentru a controla mental întreaga populaţie.

Cercetătorii sunt de părere că evenimentele din decembrie 1989 care au dus la căderea regimului comunist (şi care au fost spontane - necontrolate de oligarhie) au determinat punerea în practică a planului de control total al populaţiei, plan realizat cu ajutorul marilor companii de telefonie mobilă şi al celor de radio-televiziune. De altfel, acesta este motivul pentru care astfel de companii sunt încurajate să se dezvolte, deşi toate oferă aceleaşi servicii!

Cercetările privind armele cu microunde şi folosirea lor pentru controlul mental au început în anii 1950 la Institutul Tavistock din Marea Britanie, care este faimos pentru subordonarea totală faţă de forţele oculte francmasononice mondiale. Institutul căuta modalităţi de a controla populaţia fără ca aceasta să-şi dea seama. S-au găsit astfel forme de undă cerebrale care corespundeau comportamentului docil, ascultător. Aceste forme de undă au fost folosite ulterior ca model pentru toate semnalele emise de toate transmiţătoarele cu microunde. Marea Britanie a fost prima descoperitoare a tehnologiilor cu microunde, folosite atunci (1940) pentru radar, şi a avut un rol de conducere în acest domeniu.

Anii 1970 au adus veşti proaste: sovieticii proiectau microunde asupra ambasadei americane din Moscova. O treime din personalul ambasadei a murit de cancer din această cauză. În 1997, cercetătorii australieni au demonstrat că semnale mult mai mici decât cele folosite de telefoanele mobile au produs cancer la şoarecii de laborator. Primul eveniment public cunoscut în care forţele de ordine britanice au folosit microunde asupra populaţiei a fost protestul Greenham Common. Cu această ocazie, forţele de securitate britanice au folosit doze mortale de microunde asupra protestatarilor; unii dintre ei au şi murit de cancer.

Cercetările făcute la Institutul Tavistock au permis guvernului britanic să folosească pe scară largă tehnologia de control mental cu semnale de foarte joasă frecvenţă emise de reţelele de radio şi televiziune, de telefonie mobilă şi de radar pentru ca întreaga populaţie urbană să poată fi controlată. Reamintim că aceste semnale de foarte joasă frecvenţă nu se folosesc oficial decât în comunicaţiile pe submarine nucleare! Prezenţa acestor unde în mediul acoperit de reţelele de telefonie mobilă demonstrează că armele de control mental sunt folosite din plin asupra publicului. Autorul are acces la documente ştiinţifice care atestă efectele devastatoare asupra omului, cauzate de microunde şi semnalele de radio şi televiziune.

Faimosul cercetător italian Marconi a fost cel care a pus în practică pe scară largă această tehnologie cu microunde. O echipă de 30 de alţi cercetători şi personal militar care au început să pună întrebări au fost "sinucişi" în condiţii suspecte.

Cercetările mele au arătat că armele cu microunde sunt folosite împotriva persoanelor de clasă medie care pun probleme oligarhiei conducătoare. Cercetările ruseşti şi americane demonstrează că o astfel de armă, care foloseşte microunde ce modulează un semnal similar undelor cerebrale din creier, poate schimba comportamentul victimei aproape instantaneu. Concret, sunt folosite frecvenţe de 91, 147, 153, 197, 447, 456, 853, 912, 1830 MHz, etc. Recunoaşteţi aici atât spectrul folosit în radio şi televiziune cât şi pe cel din telefonia mobilă. Simptomele pot fi: depresie, gândire înceată, confuzie mentală, pierderi de memorie, stres, probleme de adaptare, comportament maniac, schizofrenie, crize nervoase, colaps fizic, distrugeri la nivelul creierului şi al sistemului nervos, dureri de inimă, infarct, cancer, moarte.

Am contactat şi alţi cercetători în domeniu, şi cu toţii acuzau simptome de atac cu microunde: puternice dureri de cap, greaţă, ameţeală, vedere slabă, auz defectuos. Am testat cu detectorul de radiaţii şi am constatat că serviciile de securitate folosesc spectrul de 750 - 1000 MHz pentru a induce colaps nervos şi fizic. Reamintesc că frecvenţa semnalului dintr-un cuptor cu microunde este de 1000 MHz.

Un alt cercetător a prezentat descoperirile sale pe aceasta temă la televiziune, într-o emisiune înregistrată. În zilele precedente înregistrării, prezentatorul şi cercetătorii implicaţi în emisiune s-au plâns de puternice dureri de cap. Ulterior acest cercetător a fost arestat iar detectorul i-a fost confiscat, deşi nu încălcase legea. Apartamentul acestuia este "bombardat" continuu cu microunde de 900 MHz pentru a determina colaps neurologic şi tumori canceroase.

Chiar şi telefoanele obişnuite de ultima generaţie au în componenţa lor sisteme pentru re-transmisia undelor de foarte joasă frecvenţă prin receptor. Toate telefoanele digitale de ultimă generaţie (mobile sau fixe) sunt astfel folosite pentru control mental. De exemplu, un telefon mobil promovat pe scară largă de majoritatea firmelor de telefonie mobilă emite un semnal de 847 MHz cu o putere de 100 mW/cm2 ceea ce este echivalent cu aprinderea a patru becuri de 100 W în corpul uman. Aceasta înseamnă că telefonul mobil poate fi folosit pentru a reduce la tăcere sau a ucide o persoană care pune probleme oligarhiei conducătoare. Cercetări în domeniul militar arată că la un nivel de microunde de numai 1 mW/cm2 celulele nervoase sunt arse total!

Este deci evident că se folosesc radiaţii de tip radio, televiziune şi telefonie mobilă (microunde) pentru a ţine sub control populaţia, pentru a o face mai docilă, ascultătoare, într-o stare mentală pasivă şi a o transforma într-o turmă de vite umane. Iar cei care îndrăznesc să-şi pună întrebări sau să facă cercetări sunt iradiaţi cu microunde pentru a deveni schizofrenici sau pentru a-i ucide.

Pe 4 iulie 1976, şapte transmiţători uriaşi din Ucraina, alimentaţi de centrala nucleară de la Cernobâl, au emis un semnal de 100 megawatt de frecvenţă radio înspre europa de vest, care conţinea un semnal de foarte joasă frecvenţă de 10 Hz folosit în tehnologia de control mental. Andrija Puharich, om de ştiinţă american, şi Bob Beck, au arătat că transmisiile sovietice erau o armă. O frecvenţă de 6,54 Hz determină depresie iar 11 Hz conduce la comportament maniac. Radiaţiile penetrau în creierul uman şi induceau modificări de comportament, astfel că oamenii pot fi controlaţi în masă folosind semnale de foarte joasă frecvenţă. În plus, el a descoperit că aceste semnale pot induce cancer prin modificarea funcţionării acidului ribonucleic (ARN) din celule, astfel încât secvenţele genetice sunt dezorganizate şi făcute să producă proteine toxice cancerigene.

(articol original AIM)
Adresa acestui articol este http://active.info.ms/?a=58
Avatar utilizator
mszavai
Site Admin
 
Mesaje: 300
Membru din: Mar, Iul 12 2005 1:38 am

Mesajde mszavai » Vin, Dec 31 2010 9:30 am

Fluorura - un instrument de supunere şi imbecilizare a populaţiei

Imagine

Fluorizarea apei potabile, otrăvirea globală

adaptare după un fragment din lucrarea „Minciuni oficiale”
de David Heylen Campos


Cum aţi reacţiona dacă aţi afla că în apa care curge la robinetul dumneavoastră au fost introduse, în mod deliberat, substanţe nocive care v-ar afecta integritatea fizică, acţionând chiar şi asupra capacităţii de a raţiona?
Chiar dacă pare greu de crezut, acest lucru se petrece. Încă din prima jumătate a secolului 20, fluorizarea apei de băut constituie în Europa şi Statele Unite un procedeu biologic standard pentru filtrarea şi combaterea agenţilor patogeni din apa potabilă.

Publicul este prea puţin conştient de efectele nocive ale ingerării de fluoruri, atât din apa potabilă, cât şi prin utilizarea pastelor de dinţi care conţin fluor. Un număr foarte mare de studii demonstrează că fluorul nu are nicidecum efecte pozitive asupra dinţilor şi, prin urmare, impunerea fluorizării apei şi a diferitelor produse are cu totul alte raţiuni decât mult vehiculata combatere a cariilor dentare. Odată ingerat, fluorul se depozitează în exces în glanda pineală şi în ţesuturile osoase ale corpului (dinţi şi oase), unde produce grave disfuncţii. Din cauza efectelor nocive ale fluorului, fluorizarea duce la creşterea mortalităţii infantile, provoacă cancer, malformaţii congenitale, distruge oasele şi sistemul nervos, scade coeficientul de inteligenţă şi induce stări de obedienţă.

Efectele detrimentale în plan psiho-mental şi chiar spiritual ale fluorului sunt considerabile şi nu pot fi neglijate. În principal, ele se datorează faptului că în trupul uman, prima ţintă atacată de fluor este glanda pineală (epifiza), despre care tradiţia yoghină afirmă că este corelată cu centrul de forţă suprem al fiinţei umane, SAHASRARA. Fluorul în exces afectează grav funcţionarea acestui centru de forţă, privând-o pe fiinţa umană de anumite trăiri spirituale esenţiale.

Cu toate că s-a demonstrat că fluorul produce tulburări de sănătate deosebit de grave, la ora actuală peste 70% din apa potabilă din Europa şi SUA este fluorizată. Câţi dintre noi ştiu, de exemplu, că acest element care se utilizează în fluorizarea apei sau a pastei de dinţi provine din reziduurile rezultate din fabricarea aluminiului? Sau că aceeaşi fluorură de sodiu este folosită şi la fabricarea otrăvurilor pentru şobolani şi pentru gândaci?

Câştigătoare în această ecuaţie sunt anumite industrii, cum ar fi cea de prelucrarea a aluminiului sau cea de producere de fertilizatori agricoli, care generează mari cantităţi de fluoruri. Cum acestea sunt nişte poluanţi foarte importanţi, iar companiile nu au voie să deverseze decât cantităţi foarte limitate, s-a recurs la această stratagemă, care pune în pericol atât mediul, cât şi sănătatea populaţiei. Astfel, tonele de deşeuri provenite din prelucrarea aluminiului sunt folosite pentru aşa-zisa „filtrare” a apei potabile. Faptul că oamenii au senzaţia că fluorul este benefic pentru starea lor de sănătate, face ca această otrăvire să fie cu atât mai perversă. La fel stau lucrurile şi cu intensele campanii publicitare, prin care sunt promovate pastele de dinţi care conţin fluor.

Fluorul, mai nociv decât plumbul

Fluorul este ultimul dintre nemetalele din tabelul periodic. A fost descoperit în 1771 de către chimistul suedez Carl Wilhelm Scheele, dar abia în anul 1886, chimistul francez Henri Moissan a reuşit să-l izoleze, după numeroase încercări nereuşite ale unor oameni de ştiinţă faimoşi, precum Faraday sau Davy. Mulţi alţi cercetători au murit otrăviţi cu fluor.

Fluorul este prezent sub forma unui gaz verde-gălbui, foarte corosiv şi nociv, cu miros puternic, neplăcut. Dintre toate elementele chimice, el este cel mai reactiv formând mulţi compuşi. Ca exemplu de toxicitate trebuie menţionat acidul fluorhidric, cu înalt grad de coroziune. Datorită uşurinţei cu care atacă sticla, este utilizat în industria gravurii.
Derivatul care se foloseşte în pasta de dinţi, în pastile, inclusiv în apa potabilă, este fluorura de sodiu. Cu toate acestea, există o informaţie pe care majoritatea populaţiei nu o cunoaşte şi care sună înfricoşător, dacă îi dăm crezare doctorului John Yiamouyiannis: „Nu adăugăm în mod deliberat arsenic şi nici plumb în apă. Dar adăugăm fluor. De fapt fluorul este mai toxic decât plumbul, iar arsenicul este doar puţin mai otrăvitor decât fluorul.”

Acest lucru nu este decât vârful aisbergului dintr-o campanie care foloseşte fiinţa umană pe post de cobai, în timp ce multinaţionalele sunt principalii beneficiari. Olanda, Statele Unite ale Americii, Regatul Unit sunt doar câteva ţări în care apa fluorizată ajunge la niveluri mult mai ridicate decât cele recomandate.

Fluorizarea a început „oficial” prin anii ’30, când un grup de oameni de ştiinţă au susţinut că, adăugând mici cantităţi de fluor într-un lichid, acest element devenea benefic în lupta împotriva cariilor, mai ales la nivelul sănătăţii bucale a copiilor. De atunci s-a dus o ferventă campanie în favoarea fluorului – considerat un „extraordinar” aliat împotriva bolilor dentare – şi s-a pus accent pe necesitatea includerii acestui element printre ingredientele pastelor de dinţi şi în compoziţia celorlalte produse de acest fel. Încă de pe atunci existau voci care se opuneau campaniilor de fluorizare. „The Journal of American Medical Association”, din 18 septembrie 1943, atrăgea atenţia asupra caracterului nociv al compuşilor pe bază de fluor, precum şi a felului în care aceştia acţionează la nivelul celular. Revista americană arăta că „fluoridele sunt, în general, otrăvuri protoplasmice, care schimbă permeabilitatea membranelor celulare, inhibând anumite enzime”.

Adevărul despre derivaţii din fluor

Primele intoxicări cauzate de fluor datează din perioada Revoluţiei Industriale. În anul 1850, fabricile de fier, cupru şi aluminiu au evacuat mari cantităţi de substanţe cu grad crescut de toxicitate, omorând animale, plante şi chiar fiinţe umane. Poluarea s-a intensificat în anii ’20, atunci când dezvoltarea înfloritoare a industriei a început să fie o problemă comună a ţărilor industrializate.

Marile fabrici metalurgice, în special cele americane, au cunoscut o adevărată explozie cantitativă şi calitativă, fiind impulsionate, în bună măsură, de avântul industriei militare, care promitea mari sume de bani în schimbul producerii armamentului sau dispozitivelor care foloseau materialele menţionate. A apărut însă o problemă: milioanele de tone de fluoruri obţinute sub formă de reziduuri. S-a hotărât ca ele să fie deversate în râuri sau în mediul înconjurător, neţinându-se cont de faptul că erau foarte nocive pentru sănătatea publică. Totuşi contaminarea nu a putut fi ascunsă, astfel încât populaţia a cerut daune marilor companii răspunzătoare, obţinând chiar importante despăgubiri din partea acestora.

Guvernele s-au văzut nevoite să aloce sume mari pentru controlul poluării generate de fabricarea metalelor, aluminiul fiind unul dintre cele mai toxice. În scurt timp, aceste substanţe toxice au început să se folosească la o scară din ce în ce mai mare la prepararea unor otrăvuri, cum ar fi cea de şobolani.

La începutul anilor ’30, lua amploare o campanie agresivă, care oferea o soluţie miraculoasă pentru problema deşeurilor derivaţilor din fluor. Aceasta se baza pe adăugarea fluorului, în cantităţi controlabile, în apa potabilă, ajutând astfel la prevenirea cariilor dentare. Câteva persoane, printre care şi scriitorul şi doctorul Joel Griffiths, afirmă că acest fapt nu a fost o descoperire medicală, ci o campanie orchestrată de fabricanţii de aluminiu cu scopul de a dezinforma publicul şi de a distrage atenţia de la ceea ce era cu adevărat important: toxicitatea fluorului.

În acea perioadă, omul de ştiinţă Gerald J. Cox a adus la cunoştinţa publicului larg faptul că un derivat cu o valoare economică scăzută se transformase într-un potenţial aliat împotriva cariilor, obţinându-se importante rezultate, în special pentru sănătatea bucală a copiilor. Puţini îşi imaginau atunci că domnul Cox era plătit de Fundaţia ALCOA, unul dintre principalii fabricanţi de aluminiu din lume şi finanţator al cercetărilor legate de apa fluorizată. Pin fluorizarea apei potabile, problemele fabricanţilor de aluminiu luaseră sfârşit. Chiar dacă doza pentru un singur individ era infimă, calculată la toată populaţia SUA, ea înseamnă producerea a sute de mii de tone pentru alimentarea la nivel naţional.

În anul 1939, fluorizarea apei din America de Nord s-a transformat dintr-o simplă propunere în realitate, mulţumită cercetărilor făcute de Gerald J. Cox, care nu era nici doctor, nici stomatolog, ci un chimist angajat de principala companie de producere a aluminiului, cea care primise deja reclamaţii masive pentru otrăvirea cu fluor.

Au trecut mulţi ani până când au început să apară primele rapoarte care puneau sub semnul întrebării beneficiile acestei substanţe. Cauzele acestei întârzieri sunt uşor de explicat: marile industrii, precum ALCOA, susţinuseră de-a lungul anilor o campanie în favoarea fluorului, ascunzând informaţii relevante despre această substanţă toxică.

Între anii 1986 şi 1987, a fost finalizat cel mai mare studiu realizat până atunci despre efectele acestui element, studiu iniţiat de Institutul American de Cercetări în Domeniul Dentar. La proiect au participat 39.000 de subiecţi cu vârstele cuprinse între cinci şi 17 ani, din diferite zone ale ţării. O treime dintre aceştia trăiau în zone unde apa fusese fluorizată; o a doua treime băuse apă parţial fluorizată; iar restul subiecţilor locuiau în zone unde nu fusese aplicată această măsură contestatară. S-au analizat fişele întocmite de stomatologi, precum şi starea ulterioară a sănătăţii bucale şi s-a ajuns la concluzia că nu au existat diferenţe notabile între zonele fluorizate şi cele nefluorizate.

În 1990, dr. John Colquhoun a condus, în Noua Zeelandă, un studiu asupra a 60.000 de copii din şcoli, studiu care demonstrează că nu există nicio diferenţă între dinţii elevilor din zonele fluorizate şi cei ai elevilor din zonele nefluorizate. Un alt studiu care a urmărit să compare sănătatea dinţilor locuitorilor din două oraşe americane, Los Angeles şi San Francisco, nu a găsit nicio diferenţă între aceştia, deşi în San Francisco apa potabilă era deja fluorizată, pe când în Los Angeles, nu. Mai mult, în 1992, o cercetare întreprinsă de Universitatea din Arizona a demonstrat că numărul de carii este direct proporţional cu cantitatea de fluor din apa potabilă. Un simptom al unui nivel prea mare de fluor în organism este fluoroza dentară, o boală care face dinţii să devină fragili şi decoloraţi şi care este azi în Canada cea mai tratată boală în clinicile dentare.

În 1988, Laboratorul Naţional Argonic (Illinois, SUA) confirma faptul că fluorul putea transforma celulele normale în celule canceroase. Deşi această descoperire părea alarmantă, puţine ţări au luat măsuri. Doctorul Ardi Limeback, director al Departamentului de Chirurgie Dentară Preventivă din cadrul Universităţii din Toronto şi preşedinte al Asociaţiei Canadiene pentru Cercetare Dentară, a făcut nişte declaraţii uluitoare ziarului Tribune, la finele anului 1999. În acel interviu, Limeback explică: „Copiii mai mici de trei ani nu trebuie să folosească pasta de dinţi cu fluor sau să bea apă fluorizată, iar în Toronto bebeluşilor nu trebuie să li se mai dea apă de la robinet.” Acelaşi doctor declara într-un interviu: „Au fost deversate fluoruri contaminate în depozitele noastre de apă, aproape o jumătate de secol. Majoritatea aditivilor de fluoruri provin din curăţarea căminelor din Florida. Aditivii sunt un produs toxic secundar al industriei. Asta înseamnă că am administrat populaţiei fluoruri toxice prin intermediul apei potabile, iar persoane fără nicio vină au fost expuse la substanţe cancerigene, cum ar fi arsenicul sau radiul. Din cauza acumulării de substanţe toxice din organism, repercusiunile asupra sănătăţii individului pot fi catastrofale.”

Într-un studiu apărut „Applied Statistics” în anul 1977, D.J. Newell stabilea și el o legătură directă între fluorizarea resurselor de apă şi cancer. Interesant din acest punct de vedere este şi studiul lui I.A. Disney, publicat în „Community Dentistry and Oral Epidemiology” în 1990 privind utilizarea în şcoli a apei fluorizate. Alte studii demne de a fi citate: „Rata de incidenţă a cancerului osos în New York”, de M.C. Mahoney, publicat în „Amerian Journal of Public Health” în 1991, precum şi „Fluorizarea apei potabile şi osteosarcomul” de S. E. Hrudley, publicat de „Canadian Journal of Public Health” în 1990. Concluziile acestor studii afirmă că efectele fluorizării pot acţiona şi peste generaţii, provocând naşterea unor copii fără oase sau acefalici. Un studiu desfăşurat de Procter&Gamble în 1991 a demonstrat că, dacă se consumă doar jumătate din cantitatea recomandată de fluor, creşte semnificativ riscul de apariţie a defectelor genetice. În 1993, Institutul de Ştiinţă, Sănătate şi Mediu Înconjurător al Statelor Unite a ajuns la aceeaşi concluzie.

Dr. Ian Packington, toxicolog la Asociaţia Naţională pentru Apă Pură din SUA, a descoperit că în zonele în care s-a realizat fluorizarea apei numărul de copii născuţi morţi este mai mare cu 25% decât în cele în care apa nu este fluorurată. O altă analiză, realizată pentru Departamentul de Stat al Sănătăţii din SUA, arată că în zonele cu apă fluorurată numărul de persoane bolnave de sindrom Down este cu 30% mai mare decât în zonele în care apa nu este fluorurată. Cercetările realizate de dr. Albert Schatz au ajuns la concluzii similare în America Latină: în zonele în care apa este fluorurată, cazurile de mortalitate infantilă şi malformaţii congenitale sunt foarte ridicate ca număr.

Un studiu recent al Universităţii din Toronto a ajuns la concluzia că în cazul locuitorilor din zonele în care nivelul fluorului din apă este mai ridicat decât în alte părţi, riscul de producere a fracturilor de şold a crescut considerabil. Mai mult decât atât, s-a descoperit că fluorul modifică structura osoasă a fiinţei umane. Prezenţa unei cantităţi prea mari în componenţa scheletului uman e periculoasă, deoarece oasele devin mult mai fragile. Studii clinice realizate începând cu anii ‘90 în SUA au demonstrat că există o strânsă legătură între consumul de apă fluorizată şi fracturi. La data de 22 martie 1990, revista New England Journal of Medicine a publicat un studiu privind creşterea numărului de fracturi osoase la bolnavii de osteoporoză, fenomen legat de consumul de fluor. În acelaşi an şi pe parcursul următorilor doi, revista de specialitate a Asociaţiei Medicale Americane a publicat trei articole care vorbeau despre legătura dintre fracturile de şold şi fluorul adăugat în apă. Alte cercetări realizate începând cu 1991, în cadrul Programului Naţional de Toxicologie american, au arătat că există o creştere certă a cazurilor de osteosarcom, o formă de cancer care atacă oasele, la persoanele care ingerează frecvent fluoruri, fie din apa potabilă, fie din pasta de dinţi. Alt efect dovedit al fluorizării îl constituie blocarea sintezei colagenlui, ceea ce afectează grav atât oasele cât şi tendoanele, muşchii, pielea, cartilagiile, plămânii, rinichii şi traheea.

În 1991, Centrul Regional de Combatere a Infestărilor din Akrom (Ohio) a dat publicităţii un raport care preciza că „s-a constatat decesul unei persoane după ingestia a 16 mg de fluoride. Este de ajuns 1/10 dintr-un gram de compuşi ai fluoridelor pentru a ucide un bărbat de 80 de kilograme”. Potrivit aceluiaşi centru, „pasta de dinţi fluorizată conţine până la 1 mg/gram de fluor”. Compania „Procter&Gamble” recunoaşte public că atât de familiarul tub de pastă „conţine teoretic suficient fluor ca să ucidă un copil mic”. La 27 iulie 1985, „Procter and Gamble” a făcut o prezentare ştiinţifică la Institutul Naţional pentru Ştiinţele Sănătăţii Mediului, intitulată cât se poate de semnificativ: Studii asupra carcinogenicităţii cu sodium-fluor la şobolani.

Conform estimărilor ştiinţifice, cantitatea de fluor în apă nu trebuie să depăşească 1 ppm. Cu toate acestea, în multe zone din Statele Unite ale Americii şi în alte ţări, nivelul depăşeşte 2 sau 3 ppm, fiind, în opinia doctorului Lames Patrick, om de ştiinţă din cadrul Institutului Naţional de Sănătate al SUA, total inadecvat în scopuri terapeutice. De fapt, există ţări care consideră chiar şi 1 ppm o cantitate foarte mare. Este interesat de observat că în Japonia, de exemplu se utilizează indicele superior din a opta parte recomandată de guvernul nord-american.

Consistenta listă a efectelor secundare a fluorului nu se încheie aici. Există şi alte efecte, mai subtile, ale fluoridelor asupra omului, cunoscute şi utilizate în lagărele germane şi gulagul sovietic.

Fluorurile şi controlul mental

Imagine

Faptul că apa potabilă din lagărele germane şi din gulagul sovietic era în prealabil puternic fluorizată a fost prezentat mult timp drept o dovadă a menţinerii normelor sanitar-biologice la deţinuţi. Această subită grijă faţă de om avea însă un revers cunoscut doar de câţiva. În realitate, fluorizarea intensă a apei de băut inducea în subiecţi obedienţă şi le afecta spiritul critic. Acest mic „detaliu” a rămas secret dintr-un motiv uşor de bănuit: în toate zonele urbane se practică, de câteva decenii, fluorizarea intensă a apei potabile.

Potrivit cercetătorului Ian E. Stephen, specialist în efectele nocive ale fluorului asupra sănătăţii, în timpul mandatului prim-ministrului Margaret Thatcher, gradul de fluorizare a apei în Irlanda de Nord s-a triplat. Conform lui Stephen, acest lucru nu a fost făcut în scop profilactic, pentru a se preveni apariţia cariilor, ci din dorinţa de a calma o zonă a ţării cu risc ridicat de conflict. Dacă a fost aşa, de unde ştia prim-ministrul că apa fluorizată avea proprietăţi de modificare a comportamentului individului?

La începutul celui de-al Doilea Război Mondial, au fost create lagărele de concentrare. Nivelul tensiunii din lagărele de concentrare era extrem şi în orice moment s-ar fi putut isca revolte, însă germanii au găsit o metodă simplă şi ieftină de a menţine prizonierii liniştiţi şi letargici. Au descoperit că micile doze zilnice de fluor adăugate în apă drogau individul, afectându-i creierul şi menţinându-l supus. Această descoperire surprinzătoare putea fi folosită mai ales în ţările cucerite, pentru a menţine populaţia „sub control”.

Fabrica I.G. Farben era cea care urma să producă aceste doze de fluor. Era o companie germană de produse chimice, una dintre cele mai mari din lume la vremea respectivă. Principala sa filială se afla aproape de lagărul de la Auschwitz, dintr-un motiv foarte simplu: mâna de lucru era „gratuită” şi departe de zonele bombardate de aliaţi. La sfârşitul războiului aliaţii controlau deja toate instalaţiile şi tehnologiile produse în laboratoarele Farben. A fost trimis aici un grup de cercetători conduşi de un om de ştiinţă pe nume Charles Elliot Perkins, expert în chimie, biochimie, fiziologie şi patologie. Acesta a fost informat despre metodele folosite de germani pentru supunerea prizonierilor, printre care figura şi utilizarea fluorului.

Însă Perkins a făcut o greşeală: a spus prea multe lucruri adevărate. După cercetările făcute între 1940 şi 1950, el a declarat că fluorura din apă a produs modificări majore la nivelul creierului, mai precis în hipocamp. Înainte de a muri (se presupune că a fost asasinat), a declarat de multe ori că trebuie evitată fluorizarea globală.

Înainte de începutul războiului, prin anii ’20, compania I.G. Farben a încheiat afaceri de milioane cu diverse companii şi personalităţi din Statele Unite, iar în timpul conflictului armat aceste afaceri s-au menţinut. Printre aceste firme şi personaje s-au aflat şi Henry Ford, General Motors Company sau Standard Oil al familiei Rockfeller.

Toate aceste firme şi oamenii de afaceri multimiliardari au investit mari sume de bani pentru construirea de fabrici sub marca I.G. Farben, printre aceştia remarcându-se extrem de bogata familie Mellon. În 1933 a fost creat Melleon Institute, o fundaţie independentă care se ocupa cu finanţarea noilor descoperiri din domeniul ştiinţei şi tehnologiei, printre ele aflându-se, în mod curios, şi „extraordinara substanţă profilactică pentru carii”. Relevant este faptul că familia Mellon a fondat uriaşa fabrică de aluminiu ALCO, cea mai mare producătoare de reziduuri toxice.

Ştia guvernul american care erau efectele detrimentale ale fluorului asupra sănătăţii? Au fost ascunse aceste informaţii pentru a proteja sinistra conspiraţie financiară, care folosea fluorul ca monedă de schimb? Şi, mai mult decât atât, deţinând aceste informaţii, cu ce intenţie au iniţiat cele mai puternice firme americane o campanie internaţională pentru promovarea folosirii fluorului în afara ţării lor?

Nu există un răspuns convingător la această întrebare, dar este îngrijorător să observăm că mai mult de 60 de calmante care se vând astăzi pe piaţă folosesc fluorul în compoziţia lor. De exemplu, Diazepam, cunoscut şi sub numele de Valium, are efecte mult mai puternice prin fluorizare, dând naştere unui alt calmant puternic, Rohypnolul, care este produs de Roche Products, o filială a companiei I.G. Farben. Dar acest caz nu este unic. Stelazine, puternicul tranchilizant fluorurat este folosit şi astăzi în toate azilurile de bătrâni şi în ospiciile din toate lumea.

În perioada anilor 1990, cercetările conduse de Phillis Mullenix, toxicologul de la Harvard, au arătat că fluorura în apă poate conduce la scăderea IQ-ului şi produce în cobai simptome ce pot fi asemănate cu hiperactivitatea şi deficitul de atenţie. Cu câteva zile înainte ca cercetarea ei să fie acceptată spre publicare, Mullenix a fost concediată din funcţia de şef a departamentului de toxicologie de la Forsyth Dental Center din Boston. Apoi aplicaţia ei pentru un grant de continuare a cercetărilor legate de fluorură şi sistemul nervos central a fost respinsă de Institutul Naţional de Sănătate din SUA (NIH) spunându-i-se că „fluorura nu are efecte asupra sistemului nervos central”.


Sursa: http://www.yogaesoteric.net
Avatar utilizator
mszavai
Site Admin
 
Mesaje: 300
Membru din: Mar, Iul 12 2005 1:38 am

Mesajde mszavai » Vin, Ian 28 2011 6:52 am

Controlul vremii prin intermediul tehnologiei HAARP

În ultimii ani diferitele părţi ale globului au fost expuse din punct de vedere climatic la modificări drastice. Ploi torenţiale, vânturi puternice, căderi masive de zăpadă, secetă, uragane au afectat major viaţa locuitorilor din zonele respective. Un grup de specialişti englezi care au realizat recent un “Atlas complet al lumii” vorbesc chiar de modificări ale conturului unor continente, vizibile din satelit. Explicaţiile meteorologilor sau ale diferiţilor reporteri prezenţi în zonele calamitate au însă mereu drept leit-motiv încălzirea globală a planetei! O explicaţie neutră, care face ca nimeni să nu poată fi considerat responsabil pentru aceste dezastre. Iată în continuare ce spun unii specialiştii – ale căror studii sunt mai puţin mediatizate, încercând să facă puţină lumină în acest domeniu atât de ceţos al vremii, cu tot ceea ce înseamnă ea.

În iunie 1988, dr. James Hansen de la Institutul Goddard de Studii Spaţiale din New York a informat Senatul American că a găsit o metodă pentru a calcula temperatura medie la suprafaţa pământului prin luarea în considerare a mii de date de la staţiile meteo de pe glob. Metoda implica o divizare a suprafeţei Terrei în pătrate de 5 grade latitudine pe 5 grade longitudine, calculând pentru fiecare pătrat temperatura medie pentru fiecare lună, din fiecare an. S-a descoperit astfel că pe ansamblu, pe parcursul a 140 de ani, creşterea globală a temperaturii a fost de doar 0,6˚C ± 0,2˚C. Temperatura medie nu a crescut continuu: pe perioade scurte de timp s-au putut observa fluctuaţii – scăderi sau creşteri cuprinse între 0,15˚ şi 0,5˚C. Prin realizarea de măsurători comparative în apropierea zonelor locuite şi în afara lor, s-a observat creşterea temperaturii globale doar în zonele locuite, dar nu cu valori care să genereze o psihoză colectivă.

Şi atunci de ce o creştere de doar 0,6˚C, care nu poate afecta sistemele biologice, a fost considerată totuşi îngrijorătoare? La acea vreme autorităţile au vorbit în mass media despre studiile dr. Hansen ca despre un indicator al unui viitor dezastru, însă au omis să precizeze care este valoarea creşterii globale a temperaturii. S-au făcut şi în continuare măsurători ale temperaturii atmosferice cu ajutorul baloanelor meteo şi acestea au arătat că pe ansamblu, nu există nici o modificare a temperaturii între anii 1956 şi 2000. Compararea măsurătorilor realizate de sateliţi, baloanele meteo şi la suprafaţa terestră, au arătat doar foarte mici diferenţe între diferitele sisteme. Toate măsurătorile indică aceleaşi modificări atmosferice şi temperaturi asemănătoare. Şi atunci de ce se vorbeşte despre încălzirea globală a planetei? Ce rost are acest refren obsedant care ni se repetă de câţiva ani prin intermediul presei, televiziunii şi radioului? Are el rolul de a deturna atenţia de la adevăratele cauze ale catastrofelor climatice care au început să se petreacă tot mai des? Ce ştiau cei care anticipau o încălzire a climei în 1988 – pe baza unor studii care dovedeau contrariul?

Producerea de inundaţii masive cu ajutorul unor arme climatice

Oamenii de ştiinţă au dezvoltat în prezent două modalităţi de manipulare a climei: HAARP şi GWEN.

HAARP. Acest acronim provine de la High-frequency Active Aurol Research Project – Proiectul de cercetare a Aurorei activată cu frecvenţe înalte. HAARP este “un secret păstrat la fel de bine ca şi cel al Proiectului Manhattan, care ne-a adus bomba atomică”, după cum afirmau în revista Nexus dr. Nick Begich şi Jeanne Manning atunci când au scris articolul “Îngerii nu se joacă cu HAARP”. Acest proiect, afirmă dr. Rosalie Bertell, preşedinta Institutului Internaţional de Interes în domeniul Sănătăţii Publice (IICPH), va fi prezentat publicului ca fiind un scut spaţial faţă de diferite arme sau, pentru cei mai creduli, ca fiind un aparat care repară stratul de ozon.
În realitate, tehnologia HAARP constă dintr-un ansamblu de turnuri care iradiază atmosfera cu cantităţi enorme de unde radio de frecvenţă joasă (EFJ). Turnurile HAARP arată ca nişte antene normale, dar sunt specializate în emisia de unde radio. Acest tip de turnuri sunt localizate în mai multe părţi ale globului. America a construit cea mai mare arie de turnuri HAARP în Gakona, Alaska, pe o suprafaţă de 40 de acri. Turnurile HAARP de pe teritoriul SUA sunt acţionate de Directoratul vehiculelor spaţiale ale Laboratorului de cercetare al forţelor aeriene americane (Air Force Research Laboratory’s Space Vehicles Directorate).

HAARP are capacitatea de a plasa cantităţi enorme de unde de joasă frecvenţă (EFJ) în atmosfera terestră, deasupra unor zone strategice şi de a menţine constantă energia, în cazul în care ar exista variaţii, într-o manieră mai precisă şi mult mai bine controlată decât un detonator nuclear. Dr. Nicholas Benich, om de ştiinţă implicat activ în campania anti-HAARP, arată că această tehnologie produce un fascicul foarte puternic de unde radio care încălzeşte şi astfel ridică zone întregi din ionosferă (stratul încărcat electric care se află deasupra atmosferei); apoi undele electromagnetice se întorc spre pământ şi pătrund peste tot, atât în structurile vii cât şi în cele neanimate. Astfel, pe lângă alterarea climei şi crearea de furtuni, HAARP modifică modul în care mintea umană operează şi chiar scade rezistenţa biologică la boli.

HAARP diferă de alte sisteme de încălzire a ionosferei, care aruncă difuz în atmosferă unde de joasă frecvenţă, prin focalizarea semnalului de la majoritatea, dacă nu de la toate turnurile de pe cei 40 de acri, într-un singur fascicul. Oamenii de ştiinţă sunt îngrijoraţi că armata poate crea, datorită acestui instrument, o gaură uriaşă în atmosfera superioară, distrugând astfel protecţia planetei faţă de radiaţiile solare. Dr. Bertell spune despre HAARP că este “un reşou uriaş care poate determina ruperi majore ale ionosferei, creând nu numai găuri, dar şi incizii lungi în stratul protector de deasupra Pământului”.

Tehnica HAARP este în întregime funcţională din 1993. Cam câtă energie de frecvenţă joasă aruncă HAARP în atmosferă? În Alaska, aceste turnuri sunt construite să radieze 1,7 gigawat în ionosferă. HAARP poate afecta astfel şi câmpul electro-magnetic al pământului. Din punct de vedere militar, HAARP este o armă de distrugere în masă, după cum afirmă Michel Chossudovsky, profesor de Ştiinţe Economice la Universitatea Ottawa. El reprezintă un instrument de cucerire, capabil să destabilizeze selectiv agricultura şi sistemele ecologice pe regiuni întinse.

GWEN. Acest acronim provine de la Ground Wave Emergency Network (Reţeaua de urgenţă a undelor terestre). Acestea sunt turnuri enorme care au fiecare câte 100 de cabluri de cupru înfipte în formă de evantai sub baza turnului. Departamentul de apărare a construit aceste turnuri sub motivul că vor fi utile în comunicaţii în timpul sau după o catastrofă nucleară. Această poveste cu comunicaţiile nu va sta în picioare în momentul în care vom înţelege că suflul nuclear distruge orice echipament de telecomunicaţie, făcând imposibilă transmisia radio pentru mai multe ore. Tehnologia EFJ poate crea cutremure şi erupţii vulcanice. Turnurile GWEN sunt localizate în California chiar de-a lungul faliei tectonice şi în zonele vulcanice din nord-vestul Pacificului. Vedem deci cum ceea ce nu poate realiza HAARP prin intermediul atmosferei, GWEN realizează prin intermediul solului. GWEN conlucrează deci din plin cu HAARP.

Marea Inundaţie din Midwest (1993) a fost creată utilizând arme climatice

Reginald E. Newell de la M.I.T – Massachusets Institute of Technology scria în “Geophysical Research Letters Journal” că în atmosfera joasă plutesc uriaşe râuri de apă. Aceste “râuri” nu sunt apă condensată, ci vapori care curg efectiv. Cu alte cuvinte, omul nu le poate vedea şi nici nu realizează când le traversează cu avionul. Dar aceste râuri de vapori sunt enorme. Ele au dimensiunea a 600-700 de km lăţime şi până la 7500 de km lungime. Aceste “râuri” sunt situate la 3 km deasupra pământului, şi au un debit de aproximativ 165 milioane de litri de apă pe secundă. Oamenii de ştiinţă au descoperit că există 5 râuri atmosferice în emisfera nordică şi 5 în emisfera sudică.
Acum, ştiind că există aceste “râuri” în atmosferă, cum e cel mai uşor de creat o inundaţie? Cel mai simplu ar fi să se pună un dig în calea unui astfel de râu şi apa respectivă să fie redirecţionată spre pământ. S-a observat că energia de frecvenţă joasă (EFJ) creează un dig electronic în atmosferă. Aceste diguri electronice pot bloca râurile de vapori, determinând căderea unor cantităţi uriaşe de apă pe pământ.

Un astfel de dig atmosferic artificial a fost creat în 1993 prin acţiunea combinată a turnurilor HAARP din Alaska şi GWEN din Midwest. Oamenii de ştiinţă au lăsat deschisă emisia EFJ timp de 40 de zile şi 40 de nopţi. Rezultatul? A plouat pe tot acest interval. Turnurile GWEN sunt plasate exact pe linia nord-sud, la nord de râurile Missouri şi Mississippi. Bineînţeles că aceste două râuri au fost incriminate pentru producerea inundaţiilor. Pe lângă morţi, răniţi şi distrugerea de locuinţe, această furtună a produs pierderi agricole în valoare de 12-15 miliarde USD.

Care a fost starea vremii în Europa în vara aceasta? În centrul şi vestul Europei erau inundaţii masive, iar în România pârjol. Frontul de instabilitate atmosferică din Europa, despre care ştim că în general înaintează zilnic de la vest către est, se înţepenise parcă undeva deasupra Austriei. Timp de o lună a stat acolo ca şi cum ceva îl ţinea pe loc. Acel ceva a fost exact un astfel de dig atmosferic de netrecut, care a făcut ca apele să rămână în centrul şi vestul Europei, iar seceta la răsărit.

Cu ce scop se creează astfel de calamităţi?

Nu mult după inundaţia din Midwest, din 1993, au apărut tot felul de ştiri despre lipsa de discernământ sau de inspiraţie a celor care şi-au construit sau reconstruit case, în zone predispuse la inundaţii. Aceste ştiri sfătuiau oamenii să nu mai construiască case în astfel de zone. Un plan ingenios pentru a muta populaţia în zonele dorite.

HAARP, după cum afirmă Michel Chossudovsky, face parte din arsenalul de arme al Noii Ordini Mondiale, din cadrul Iniţiativei de Apărare Strategică. Prin comandă militară, economii naţionale întregi pot fi destabilizate prin manipulare climatică. Iar acestea pot fi făcute fără ca victimele să ştie, cu costuri minime şi fără implicarea personalului militar.

În 1977, Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite a adoptat o rezoluţie privind utilizarea ostilă a tehnicilor de modificare a condiţiilor de mediu. Convenţia care a rezultat – Convention on the Prohibition of Military and Any Other Hostile Use of Environmental Modification Technique (ENMOD), a impus semnatarilor, printre care şi USA, să se abţină de la utilizarea oricărei tehnici de modificare a vremii, care ar putea duce la efecte severe, pe termen lung sau pe arii foarte întinse care să afecteze economia şi societatea. Douăzeci şi trei de ani mai târziu, în noiembrie 2000, la Haga, a avut loc Conferinţa despre modificarea climei. Nici delegaţiile oficiale, nici grupurile de acţiune în ceea ce priveşte mediul înconjurător care au participat la această conferinţă, nu au ridicat deloc problema războiului climatic sau a tehnicilor de modificare a climei (ENMOD). La modul oficial, peste acest subiect s-a aşternut o tăcere suspectă. Totuşi numeroşi oameni de ştiinţă au continuat să tragă semnale de alarmă.

Dr. Rosalie Bertell scria în 2000 într-un articol publicat de London Times că “oamenii de ştiinţă din serviciul armatei SUA lucrează la sisteme de modificare a vremii, ca potenţială armă. Aceste metode includ creşterea furtunilor şi deturnarea râurilor de vapori din atmosfera terestră pentru a produce secete sau inundaţii ţintite”.

Marc Filterman, fost ofiţer în armata franceză, amintea despre diferite tipuri de arme neconvenţionale care utilizau frecvenţe radio. În conformitate cu un raport din 1999 publicat în Intelligence Newsletter, el se referea direct la războiul climatic, indicând faptul că atât SUA cât şi Rusia aveau deja din 1980 tehnicile necesare pentru dezlănţuirea unor modificări climatice instantanee.


Cei mai multi dintre voi stiati despre existenta antenelor HAARP si despre folosirea acestora in modificarea vremii, eruptii vulcanice, cutremure, control mental si altele. Dar ceea ce nu stiati este ca in lumea mai sunt alte antene la fel ca si HAARP unele chiar mai puternice de cateva sute de ori. Acestea se afla raspandite pe tot globul. De exemplu, cea mai puternica pe care o sa v-o prezint se afla in Norvegia, mai precis in nordul Norvegiei. Deasemenea, in Rusia este o alta antena care o depaseste pe HAARP.

Va prezint a doua antena ce este situata pe teritoriul american in Alaska numita HIPAS (High Power Auroral Stimulation Observatory). HIPAS este situata la 30 mile nord est de Fairbanks. Campul de antene HIPAS se intinde pe o distanta de 120 de acrii. Aceasta are o putere de 70 de Megawatti spre deoasebire de HAARP care are doar 3.6 Megawatti. Coordonatele pentru GOOGLE MAPS pentru a vizualiza antenele sunt: 64°52’21.18″N 146°50’18.78″W.

Al doilea camp de antene este cel din Japonia, numit MU Radar. A fost folosit inca din 1984 de catre centre de cercetare interne si externe si are o putere de numai 1 Megawatt. Antena e alcatuita din 475 antene Yagi asezate intr-un cerc cu diametrul de 103 metri. Coordonatele acesteia sunt 34°51’14.80″N 136° 6’19.45″E.

Arecibo Observatory este o alta antena localizata in Puerto Rico. Se intinde pe un diametru de 302 m si are o putere de 2 Megawatti.

Cele m-ai puternice antene sunt cele din Rusia si Norvegia. Probabil v-ati dat seama ca aceste antene sunt amplasate astfel incat sa acopere toate colturile globului. Cea mai puternnica antena este situata in Norvegia si este vorba despre EISCAT, European Incoherent Scatter Scientific Association. Este formata din 3 antene in Nordul Norvegiei si una langa Svalbard. Puterea generata de EISCAT este de 1 Gigawatt, pe cand HAARP are o putere de doar 3.6 Megawatti, iar HIPAS de 70 de Megawatti. Coordonatele acesteia sunt 69°35’1.06″N 19°12’57.11″E.

Imagine

Antena din Rusia are o putere de 190 Megawatti si este numita SURA. Aceasta se aseamana cu antena americana HAARP. Coordonatele acesteia sunt 56° 7’10.32″N 46° 2’4.41″E.

Sursa: http://rtshadows.wordpress.com
Avatar utilizator
mszavai
Site Admin
 
Mesaje: 300
Membru din: Mar, Iul 12 2005 1:38 am

Mesajde mszavai » Joi, Feb 03 2011 7:28 am

CERN - Centrul European pentru Cercetare Nucleară

Experimentul secolului

de Ştefan I. Mureşan

CERN – Centrul European pentru Cercetare Nucleară – speră să dea câteva răspunsuri la nenumăratele întrebări despre existenţa noastră fizică, cu ajutorul celui mai mare experiment din istorie.

Cercetătorii CERN sunt cei care au realizat în trecut HTML (Hyper Text Markup Language) şi HTTP (Hyper Text Transfer Protocol), adică două fapte esenţiale pentru transformarea internetului în „www”.
Pe 10 septembrie 2008, ora locală 9:32 (în România ora 10:32), ei au lansat LHC - Large Hadron Collider, iar opinia publică mondială a luat foc.


Ne îndreptăm cu paşi repezi către o mare aventură

Această întreagă aventură plină de adrenalină intelectuală este datorată căutării înverşunate a oamenilor de ştiinţă a particulei de bază a universului. Conştient sau nu, ei o denumesc sugestiv „particula lui Dumnezeu”.

Cercetătorul britanic Peter Higgs (foto), care a dat numele particulei devenită ulterior un adevărat Graal al fizicii, a prezis că acceleratorul de hadroni LHC de la CERN va permite detectarea „bosonului Higgs” (particula sau particulele care oferă masă celorlalte particule). Profesorul Higgs de la Universitatea din Edinburgh unde, în urmă cu 44 de ani, a postulat „mecanismul Higgs” revoluţionând astfel fizica modernă, crede că totul este posibil şi este convins că experimentul va avea reuşită. El mai consideră că evenimentele care vor urma acestei cercetări vor schimba radical cunoaşterea umană în ce priveşte universul şi natura sa intimă.

Bosonul Higgs ar fi răspunsul dat de fizică pentru a explica existenţa gravitaţiei, a masei şi a materiei în general. Această legătură dintre energie şi materie ar putea să existe datorită unui câmp energetic ca un fel de plasă de păianjen, ale cărui valuri ar reprezenta materia.

LHC este un proiect finanţat de 20 de ţări care se desfăşoară într-o zonă amplasată la graniţa dintre Franţa şi Elveţia. Proiectul încearcă să facă lumină în ceea ce priveşte formarea universului printr-o gigantică explozie primară. În cadrul acestui experiment, particule subatomice se vor ciocni la viteze comparabile cu viteza luminii, pentru a crea condiţii similare cu fracţiunea de secundă imediat următoare exploziei Big Bang.

Imagine

Printr-un tunel circular lung de aproximativ 28 de kilometri, vor fi propulsaţi protoni şi apoi acceleraţi până la o viteză apropiată de viteza luminii. Experimentul este astfel conceput încât vor exista două şiruri de particule, mergând în direcţii opuse, fiecare efectuând o rotaţie completă în a 11.000-a parte dintr-o secundă. Când protonii vor atinge o viteză apropiată de viteza luminii, se vor ciocni unii de alţii, fiind divizaţi în particulele care îi constituie, inclusiv, speră specialiştii, în particula care stă la baza universului.

Aproape trecut neobservat, proiectul grandios al CERN a stârnit primele opinii numai în momentul în care un savant, pe numele său Otto Rossler, a chemat în instanţă instituţia pentru a opri experimentul. Potrivit lui Rossler, găurile negre rezultate în urma exploziei ar putea creşte în aproximativ patru ani şi ar putea atrage Terra în ele. Chimistul german afirmă că CERN a admis posibilitatea ca proiectul să conducă la apariţia unor găuri negre, însă nu le consideră periculoase. Curtea Internaţională a Drepturilor Omului a tratat cu seriozitatea cuvenită solicitarea savantului german, refuzând însă amânarea experimentului.

... şi totuşi

Calculele savantului Otto Rossler, bazate pe datele furnizate de CERN, îl conduc pe acesta la ideea că în următorii patru ani efectele experimentului ar putea să destabilizeze serios planeta. Acest răstimp de patru ani ne trimite cu gândul la deja faimoasele profeţii vehiculate pentru anul 2012.

Nu putem spune cât de fondată sau nu este această interpretare, cât de periculos sau nu poate să fie acest experiment pentru destabilizarea mersului normal al timpului, gravitaţiei şi structurii interne a planetei până ce nu analizăm mai îndeaproape anumite sincronicităţi legate de începutul acestui experiment, întrucât, chiar şi fără să privim situaţia actuală în termeni apocaliptici, experimentul de la CERN ridică totuşi unele semne de întrebare.


Nostradamus versus CERN?

Aşa cum arătam la începutul acestui articol, opinia publică a avut o reacţie vehementă vizavi de iniţierea acestui experiment. Pe site-urile care se pronunţă contra experimentului se fac referiri la un catren al lui Nostradamus care, se pare, atrage atenţia la un grav fenomen care ar putea apărea în zona oraşului Geneva:

Migrés, migrés de Genefue trestous,
Saturne d’or en fer se changera,
Le contre Raypoz exterminera tous,
Auant l’aruent le Ciel signes fera.


În traducere:
Fugiţi, fugiţi din Geneva cu toţii,
Saturn din aur în fier se va transforma,
Raza contra-pozitivă va extermina totul,
Vor fi semne în cer înainte de aceasta.


Sau:
Toţi trebuie să părăsească Geneva.
Saturn se transformă din aur în fier,
Raza contrar pozitivă va extermina totul,
vor fi semne în cer înainte de aceasta.


Semnele de pe cer ar putea fi interpretate ca fiind „semnele astrologice” de pe cerul Genevei la ora la care a fost început experimentul. Studiind harta astrologică a acestui moment (coordonatele oraşului Geneva sunt 44:24N, 6:09E, iar ora de început a experimentului oficial este 08.32 GMT, 10.32 a.m. ora României) se pot face o serie de corelaţii extrem de interesante. Momentul este caracterizat în primul rând de o serie de aglomerări planetare, şi anume conjuncţiile Saturn-Soare, Mercur-Marte-Venus (aflate chiar pe ascendent) şi Jupiter-Lună.

Aşa cum se ştie, în tradiţia alchimică, Soarele este asimilat cu aurul iar Martele cu fierul. Pe de altă parte, în ştiinţa numerologiei, Soarele are ca şi corespondenţă cifra 1, Saturn cifra 8, iar Marte cifra 9. Aşadar, conjuncţia Saturn-Soare ar însemna, din punct de vedere numerologic, 8+1=9, adică energia lui Marte (fier). Aceasta ar putea fi explicaţia versetelor „Saturn din aur în fier se va transforma” şi „vor fi semne în cer înainte de aceasta”, ca fiind transformarea energiei lui Saturn prin conjuncţia dată cu Soarele, de la „aur” la „fierul” indicat în plan subtil de interpretarea numerologică.

În concluzie, acest verset atrage atenţia asupra faptului că în conjuncţia Soare-Saturn energia care se degajă este în rezonanţă cu planeta Marte (fierul alchimic).

Să mergem însă mai departe şi să vedem ce ar putea să însemne versetul „...Raza contra-pozitivă...”.

O caracterizare simplă şi directă a ce se petrece în LHC ar fi următoarea: o sferă minusculă încărcată electric pozitiv se mişcă în cerc, efectuând o rotaţie completă în a 11.000-a parte dintr-o secundă, până când atinge o viteză incredibilă. Modul în care se produce acest proces este astfel conceput încât să existe două astfel de sferuţe care se rotesc în sens contrar una faţă de cealaltă. Când ajung la o viteză dată (calculată în prealabil) ele sunt astfel orientate încât se ciocnesc vertiginos.

Se ştie din fizică faptul că protonul, la ciocnirea cu un alt proton, se dezintegrează în materie şi antimaterie. Cele două forme rezultate sunt baza ultimă a întregului Univers.

Putem să considerăm „raza pozitivă” ca fiind materia şi „raza contra-pozitivă” ca fiind antimateria. Energiile care se dezvoltă în LHC pot să creeze radiaţii ale antimateriei care sunt deosebit de distructive când ating materia, altfel spus, la ciocnirea dintre materie şi antimaterie, acestea se anihilează reciproc. Această anihilare poate crea aşa zisele mici “găuri negre” (vehicule ale energiei vidului, tranzitate de tahioni) care sunt aşteptate să apară în acest experiment, însă sunt cotate ca fiind nepericuloase de către cei care realizează experimentul.

Revenind la conjunctura astrologică a momentului de iniţiere a experimentului LHC, să ne oprim un pic atenţia, de această dată, asupra conjuncţiei dintre Venus, Marte şi Mercur. Aşa cum se ştie, Marte reprezintă energia masculină-YANG iar Venus este energia feminină-YIN. Pe de altă parte, protonul este YANG, masculin, iar antiprotonul este YIN-feminin. Conjuncţia dintre cele două planete Venus-Marte (antimaterie-materie/YIN-YANG) poate conduce la o stare de vid, care la rândul ei poate fi orientată în sus sau în jos. Altfel spus, energia urcă sau coboară, producând fenomene de materializare sau de dematerializare.

După cum se postulează în fizica cuantică, o singularitate a vidului poate oricând să devină o dublă particulă fizică (tandemul materie şi antimaterie) şi invers.


Ce se ascunde în spatele „cortinei”?

Cele două planete Venus şi Marte se află la rândul lor în conjuncţie cu planeta Mercur. În panteonul grec, planeta Mercur este asimilată lui Hermes, cel care face legătura între lumea zeilor şi oameni, zeii fiind desigur într-un plan astral. Conjuncţia a două energii contrare care devin un „vid”, pot să „ajute” planeta Mercur care face transferul de informaţii între lumea noastră şi o altă lume, fizică sau de altă natură.

Conform unor specialişti în fizică teoretică, o lume paralelă se poate deschide dacă există o breşă în continuumul spaţio-temporal a cărei dimensiune să fie mai mică de 1 mm. Cel mai mare accelerator de până acum, Fermilab din SUA, ajungea să creeze o breşă de minim 1 mm. În cadrul experimentului LHC se va putea sonda continuumul spaţio-temporal până la 1/1000 mm, deci suficient să se acceseze alte dimensiuni paralele fizice, astrale, alte frecvenţe temporale etc. Ca urmare, energia care se acumulează în LHC poate să deschidă un vortex care să fie susţinut energetic din alte dimensiuni.

Aceste teorii sunt susţinute în principal de continuatorii ideilor lui Einstein. Oamenii de ştiinţă au construit o ipotetică structură a universului, un fel de matrice formată din aşa zise coarde energetice în vibraţie (string – coardă). Reţeaua energetică este cea care susţine undele şi valurile gravitaţionale, electro-magnetice etc. Tot aceste coarde sunt cele care permit apariţia şi dispariţia particulelor materiale. Se consideră că string-urile pot să fie deschise sau închise dacă participă la formarea întregului univers, sau pot să fie ele însele universuri separate, un fel de insule energetice de formă sferică. Chiar dacă ele sunt, teoretic, extrem de mici, sunt de fapt porţi de deschidere către alte universuri care se pot naşte pe baza aceloraşi string-uri care au construit universul nostru.

Ipoteza unui savant de origine italiană, Bedri C. Cetin, vine în susţinerea acestor idei şi, mai mult decât atât, el consideră că însăşi natura conştiinţei este vehiculată de aceste mici coarde care pot sa construiască şi să modeleze energia şi implicit materia. Conform teoriei string-urilor, lungimea de undă cea mai mică posibilă în acest univers este egală cu lungimea Plank. Aceste mici cărămizi energetice sunt baza tuturor energiilor care se pot propaga în toată masa universului material.

Bedri Cetin formulează ipoteza conform căreia există o multitudine de universuri paralele care coexistă în simultaneitate şi care se află în legătură unul cu celălalt prin intermediul unor porţi, un fel de rupturi în structura universului care pot să ajungă la dimensiunea de până la 1 mm.

Ideea lui se apropie de cele ale cercetătorilor care adoptă viziunea cuantică asupra lumii. Prin intermediul noilor descoperiri în domeniul fizicii cuantice se consideră că însăşi particulele materiale pot fi de fapt mici sfere energetice provenite din concentrări ale acestor coarde energetice închise. Ele plutesc de-a lungul string-urilor deschise ale universului şi se manifestă precum corpuri materiale, cu toate că de fapt sunt tot unde de energie, însă concentrate, dând senzaţia de duritate.

Pătrunderea în aceste mici coarde închise este deosebit de dificilă deoarece este nevoie de un aport de energie considerabil de mare pentru a se putea trece de bariera de potenţial imensă specifică tranziţiei masă-energie. Ori aceste cantităţi foarte mari de energie se degajă în cadrul ciocnirilor dintre două particule subatomice grele, protoni, neutroni etc. Până acum cercetările s-au realizat pe ciocniri ale electronilor sau ale protonilor relativ lenţi. Dar cu punerea în funcţiune a LHC există speranţa că fluxul de protoni va putea fi accelerat până la viteze considerabile, de aproape 99% din viteza luminii.

Odată cu acest avans tehnologic putem spune că există măcar premiza că se va putea pătrunde în intimitatea universului. Însă problema majoră a fizicienilor este că încă nu se ştie dacă în interiorul acestor mici sfere energetice se păstrează dimensiunile de bază ale universului cunoscut de noi. Unii consideră că ar putea fi alte reguli de manifestare, alte dimensiuni şi poate mai multe variabile. Cert este că cercetătorii consideră unanim că se pot aştepta la mari surprize ştiinţifice.

Deschiderea în acest mod a unor porţi către o altă lume ar putea fi totuşi destul de riscantă, pentru că este posibil, chiar prin regulile noi ale lumii în care intrăm cumva “cu forţa”, să existe rezonatori energetici care să amplifice undele de energie emise de către poartă, sau de către tunelul de trecere dintre universuri. Un asemenea fapt nu este totuşi de dorit, deoarece se poate pierde controlul experimentului de către echipa de cercetare de la LHC al CERN. Într-un asemenea caz, închiderea tunelului de legătură este un demers pe cât de dificil, pe atât de periculos.

Un surplus de energie în inima LHC ar putea să destabilizeze suficient de mult experimentul astfel încât să conducă la apariţia unor mini-găuri negre nedorite, puţin controlabile, care să se dezvolte ulterior într-un mediu propice. Nu este vorba aici despre existenţa pericolului ca întreaga planetă să fie absorbită în ele, aşa cum se discută neacademic în ziare sau la televiziuni. Este totuşi suficient ca apariţia mini-găurilor negre să perturbe bilanţul energetic al ciocnirilor din LHC, existând astfel riscul de a modifica stabilitatea structurală a spaţiului şi timpului.

Un precedent în acest sens ar putea fi cunoscutul experiment (neoficial) „Philadelphia” care a avut un rezultat asemănător. Este vorba de experimentul în care o navă a marinei S.U.A., distrugătorul USS-Eldrige, a dispărut pur şi simplu din faţa şefilor armatei, pentru ca să reapară după o perioadă de timp. Acest experiment desfăşurat în portul din Philadelphia, în 1943, a fost ţinut secret aproape 40 de ani, în unele cercuri negându-se vehement existenţa proiectului. Marinarii care au supravieţuit experimentului relatau faptul că ei au fost anunţaţi doar că se făceau teste pentru „invizibilitate”, pentru ca radarele germane să nu poată depista navele aliate.

La începerea experimentului nava a fost cuprinsă de o ceaţă densă, alb-verzuie, care a devenit rapid lăptoasă, chiar materială. În scurt timp, atât pe ecranele radar, cât şi în port, nava a dispărut din câmpul vizual; în apă se vedea doar forma de contur a navei. Nava a fost văzută pentru o perioadă în portul din New York, la 500 km depărtare, după care a dispărut în timp...

Mica navă de coastă USS Cyclops, care monitoriza experimentul, a înconjurat de mai multe ori forma ce se presupunea a fi nava, însă, după cum relatau marinarii, nu se puteau apropia; parcă se loveau de un zid de netrecut. După un timp nava a revenit.

Aparatele care au realizat experimentul Philadelphia au fost construite după invenţiile lui Nikola Tesla. Tesla a brevetat un aparat „rezonator” care era capabil să urce tensiunea unui câmp electromagnetic până la milioane de volţi şi la frecvenţe incredibile. Observaţiile făcute de martori credibili arătau existenţa unei construcţii inedite la bordul vasului, care semăna cu nişte bobine imense şi magneţi de mare forţă. Bobinele creau un câmp magnetic de frecvenţe înalte în timp ce un mecanism rotitor producea un câmp magnetic static stabil. Aceste două câmpuri magnetice generau, după cum susţin mulţi savanţi care au preluat ideea, o distorsiune de câmp suficientă pentru a produce un salt în timp. Această idee este confirmată chiar de calculele lui Einstein despre „marea unificare a forţelor”.

O privire de ansamblu asupra inductorului de pe nava Philadelphia, în comparaţie cu magnetul uriaş al inimii experimentului din cadrul LHC de la CERN, ne dezvăluie o similaritate deloc întâmplătoare.

De asemenea, o verificare atentă a modului de organizare şi finanţare a experimentului de la CERN evidenţiază faptul că principalii finanţatori sunt veniţi din SUA. Majoritatea cercetătorilor sunt plătiţi de guvernul SUA, chiar dacă ei sunt cercetători europeni. Curiozitatea SUA este chiar atât de mare pentru două mici particule care se ciocnesc şi asta doar pentru a verifica o idee a unui cercetător britanic?

Unul dintre cele mai mari genii ale omenirii, Albert Einstein, a ascuns în arhivele Vaticanului deosebita sa operă cu privire la existenţa forţei a V-a, care controlează energia vidului, sperând că astfel lumea va fi ferită de inepţia unor fiinţe avide de putere. Decriptată sau nu, existenţa unei astfel de formule a atras curiozitatea forţelor armate care au realizat propriile studii pentru a descoperi secretul ascuns. Dacă această forţă este baza universului, înseamnă că, folosindu-o, se pot coordona fenomene şi se pot modifica evenimente temporale şi spaţiale, în interese obscure ale elitei aflate la putere.

Energia vidului susţine apariţia mini-găurilor negre, susţine tranzitul particulelor cu viteză peste viteza luminii - tahionii - şi poate de asemenea să creeze perturbări ale structurii de bază a universului, făcând posibilă deschiderea de porţi către alte dimensiuni fizice sau subtile. Unii oameni de ştiinţă consideră că însăşi actualul univers este tot o fluctuaţie a string-urilor de bază ale structurii cosmice şi că ipoteticul Big-Bang este de fapt o ruptură dimensională a acestei structuri.

Ce nu se ştie poate prea bine este faptul că, ajungând în „teritoriul” energiei vidului, se poate modifica nu numai planul fizic ci şi cel astral şi cel mental.

În astrologie există o corespondenţă a planetelor cu diferite planuri. Astfel, planeta Marte este cea care dă indicii vizavi de planul fizic, Venus corespunde planului emoţional-afectiv, în timp ce lui Mercur îi este asociat planul mental. Tranzitele acestor planete trimit influxuri energetice care influenţează evenimentele corespunzătoare planurilor respective.

Dacă privim măcar de curiozitate harta astrologică a momentului de început al experimentului, vom observa o „coincidenţă” stranie. Evenimentul cosmic de conjuncţie a acestor trei planete se aranjează în mod “calm” şi „frumos” pe ascendentul momentului de început al experimentului. O asemenea aşezare este o chestiune de minute; altfel spus, este suficient să fi fost totul cu 5 minute mai devreme sau mai târziu de ora 8:32 GMT, ora la care a fost început experimentul, pentru ca această suprapunere să nu mai fie atât de exactă.

Dacă este să apreciem cele petrecute până la momentul „0”, observăm că fiecare om care a auzit de acest experiment a depus efort să trimită energie mentală prin atenţia acordată evenimentului la ştiri, în ziare, în diferite dispute şi intrigi, energie emoţională, prin frică, tensiune, preocupare şi grijă. Energia fizică a fost generată prin însăşi inductoarele aparatului de la CERN.

Am putea să spunem că este o coincidenţă; în acest caz ar fi bine totuşi să ne punem următoarea întrebare: de ce s-a făcut atâta zarvă NUMAI pentru faptul că au făcut un „mic” experiment de verificare a aparatelor? Au mai fost verificări şi presa nu a făcut nici un fel de comentariu; de ce s-au „sesizat” ziarele tocmai atunci?

Ori evenimentele astrale înclină atât de mult încât s-a petrecut această coincidenţă cosmică şi atunci ştiinţa modernă ar putea să dea crezare astrologiei, ori ... există „gânditori” care ŞTIU EXACT CE URMĂRESC prin acest experiment.


Suntem spectatori sau participanţi?

Deschiderea unei uşi către alte dimensiuni are nevoie de energie; oamenii oferă acest lucru GRATUIT prin activitatea emoţională şi mentală depusă pentru acest experiment. Din nou, ca de fiecare dată când este nevoie, ziarele, televiziunile şi cercetătorii „binevoitori” atrag atenţia asupra unui fenomen de interes „mondial”.

O coincidenţă mai mult decât stranie este data foarte apropiată a experimentului de o alta, 11 septembrie, când a avut loc spectacolul măreţ oferit de guvernul SUA cu privire la atacul aşa zis terorist asupra unei naţiuni „libere”. O nouă coincidenţă care ne arată că ziua aleasă este minunat asamblată într-un context al energiilor timpului, pentru că la un asemenea fenomen major se petrec acumulări mari de energie temporală care pot să aibă un impact imens asupra subconştientului colectiv.

Un studiu ştiinţific realizat la Universitatea Princeton, Proiectul Conştiinţei Globale, ne arată că energia mentală şi emoţională a tuturor oamenilor de pe glob influenţează major evenimentele de pe planetă. Printr-un procedeu inedit, cercetătorii de la Princeton, ajutaţi de aparate care sunt dispuse în întreaga lume, pot să măsoare influenţa mentalului şi a emoţiilor oamenilor asupra evenimentelor şi asupra mediului înconjurător. Studiile sunt bazate pe cunoştinţe de fizică cuantică şi depăşesc cu mult cercetările psihologice actuale. Graficele care reies din acest studiu, reprezentând modul în care se modifică probabilităţile de apariţie a unui fenomen într-un context bine precizat, sunt analizate de către cercetători şi pot da posibilitatea caracterizării unui eveniment ca fiind „probabil” sau „cert” în funcţie de puterea mentalului colectiv.

Studiul graficelor din perioada 2-11 septembrie 2001 (premergătoare presupusului atac de la WTC) arată că în apropierea datei respective existau deja anumite tensiuni subtile, ca şi cum subconştientul colectiv percepea că se petrece ceva, sau... exista un anumit câmp de energie a timpului care se propaga în trecut. Analiza datelor experimentale ne arată că existau deja încă din data de 2 septembrie anumite tensiuni. Putem observa că aceste valuri se propagă din două în două zile, între 2, 4, 6, 8 septembrie şi se regăsesc apoi şi în ziua de 10 septembrie când graficul a urcat brusc înainte de declanşarea evenimentelor.

Cert este că evenimentele au fost mult peste capacitatea cercetătorilor de a măsura şi oamenii de ştiinţă au modificat scala de măsură de 10 ori pentru a putea asimila toate datele. Un asemenea fenomen măsoară câmpul emoţional planetar şi putem să ne dăm seama câtă energie se poate angrena în momentele de teroare.

Modificările în planul conştiinţei planetare sunt evidente; există o forţă subtilă care poate fi evidenţiată acum şi de către ştiinţa modernă. Putem să înţelegem că fiecare om de pe această planetă participă la conştiinţa globală iar teama, furia, tensiunea, reprezintă căi uşoare de a furniza energie GRATUITĂ pentru experienţele unor oameni de ştiinţă care îşi permit prea mult în defavoarea liberului arbitru uman.

Rezultatele evidenţiate în cercetările proiectului de la Princeton ne pot pune reale semne de întrebare referitor la marile „ştiri” care se difuzează prin intermediul ziarelor şi televiziunilor din lume.

Un astfel de moment a fost bine regizat şi pentru ziua de 10 septembrie 2008, când conjunctura astrală a fost calculată minuţios pentru a pune în mişcare un mecanism de deschidere a unei uşi către alte dimensiuni paralele, temporale sau spaţiale. Direcţionarea acestei energii, din păcate, revine celor care au decis prin intenţia lor experimentul şi modul de deschidere a „uşilor”.

Chiar dacă ei sunt răspunzători pentru demersurile făcute, trebuie totuşi să admitem că nu suntem doar observatori pasivi a ce se petrece cu viaţa şi planeta noastră ci suntem direct implicaţi şi participanţi la acest proiect generat la CERN.

Ceea ce ei poate nu ştiu este că unii dintre noi ştim.


Posibile urmări ale acestui eveniment?

Conform cercetărilor referitoare la energia vidului, la apariţia acestuia există mari modificări în mersul obişnuit al timpului, în structura materiei etc. Evenimentele din mediul înconjurător nu mai respectă „programul”, se produc destabilizări ale climei, ale magnetismului terestru, ale gravitaţiei, modificări în psihicul uman etc. Să aruncăm o privire asupra câtorva asemenea fenomene din zilele imediat următoare evenimentului.

Prognozele vremii în Europa pentru perioada 9-10 septembrie, au fost date peste cap prin faptul că, după cum se afirma în dimineaţa zilei de 10 septembrie la ProTv, „natura se grăbeşte” şi au loc anumite fenomene mai repede decât s-a preconizat iniţial. Acest „iniţial”este totuşi o seară înainte...

În ziua de 10 septembrie 2008, la ora 16.30, ora Bucureştiului (la 6 ore după începerea experimentului la CERN) televiziunea prin cablu UPC, în format digital, se resetează fără niciun motiv aparent real. Explicaţia lor este „desincronizare a semnalului de la satelit” şi se cere schimbarea modului care decriptează semnalul.

La Chişinău, în data de 12 septembrie, a fost înregistrat un fenomen optic foarte rar întâlnit, potrivit directorului adjunct al Serviciului Hidrometeo de Stat, Ilie Boian. În jurul soarelui s-a creat un semicerc de inele de culori aprinse, care semăna cu un curcubeu vizibil cu ochiul liber.

Deloc întâmplător, prognozele meteo pentru săptămâna următoare, 15-21 septembrie au fost date peste cap producând surprize mai ales în zona Elveţiei. Masa de aer rece şi ploile sunt abundente în această zonă.
Să fie toate acestea efecte ale experimentului?


Unele amănunte deloc întâmplătoare

Conform legii analogiei şi similitudinii, există anumite reguli prin care fenomenele care se petrec în jurul nostru au o corespondenţă în forul intim al fiinţei noastre. Tot aşa putem spune că nivelele macro şi micro lucrează împreună pentru a respecta sistemul holografic al formării universului.

Având în vedere că la CERN se vorbeşte despre recrearea momentului de început al universului, putem spune că există o anumită forţă subtilă misterioasă care redefineşte în această zonă structura fizică, emoţională şi mentală.


Coincidenţele se ţin lanţ şi este posibil să nu fie doar simple „coincidenţe”

Deloc întâmplător CERN este situat EXACT pe graniţa dintre Franţa şi Elveţia. Zonele de graniţă sunt treceri dintre două structuri şi fiecare trecere se face printr-un moment de zero, de vid. Graniţa dintre două state este ideală pentru aşa ceva.

O privire de ansamblu asupra culorilor specifice ale celor două naţiuni ne atrage atenţia la o altă „coincidenţă”. Franţa este o ţară care agreează culoarea albastră, emblema şi costumaţia armatei franceze tradiţionale este albastră. Emblema şi costumaţia armatei tradiţionale elveţiene este roşie. Conform corespondenţei YIN-YANG, YIN este reprezentat prin culoarea albastră iar YANG este reprezentat prin culoarea roşie. CERN este situat la graniţa dintre albastru şi roşu, unde se creează o armonizare a energiilor YIN şi YANG, o echilibrare.

În experimentul din 10 septembrie s-au lansat protoni care, simbolic, sunt desemnaţi ca fiind bile roşii cu un semn „+” în mijloc. Şi cât de mult seamănă cu steagul Elveţiei!

Să fie atât de important faptul ca există o conjuncţie între Marte (YANG) şi Venus (YIN) pe ascendentul locului şi momentului de timp, în zodia balanţei, o zodie a echilibrării energiilor contrare, la aproape 15 grade în balanţă, adică la MIJLOCUL zodiei ?

Sau poate, este mai semnificativ faptul că dacă adunăm numerologic Marte (9) şi Venus (6) obţinem numărul 15, acelaşi număr – 15 – de grade la care este conjuncţia pe ascendent la ora pornirii experimentului?

Este doar o coincidenţă faptul că Mijlocul Cerului, Nodurile Lunare, Soarele, Saturn etc, sunt situate în acel moment aproximativ la mijlocul zodiilor în care se află?

Cu siguranţă că toate aceste date sunt prea multe pentru a fi vorba numai de simple coincidenţe.

Un alt aspect, poate mai puţin spectaculos dar demn de luat în seamă, este faptul că LHC este astfel construit încât să se producă ciocnirea a doi protoni sau a unui proton şi a unui antiproton pentru a da indicaţii aparatelor care măsoară şi analizează procesul. Pentru ca acest lucru să se petreacă, cele două particule (sau fascicule) sunt accelerate în LHC rotindu-se în sens contrar. Logic, se colorează un fascicol cu albastru (cel în care sunt antiprotonii) şi un fascicol cu roşu (cel în care sunt protonii). Cele două mişcări sunt contrare şi creează un dublu vortex energetic care trezeşte energia vidului. Mai simplu spus, dacă avem două mişcări de rotaţie de sens contrar de aceeaşi forţă, intensitate şi energie, îmbinate ele dau „zero”. Însă nu orice „zero”, adică „nimic”, ci un „zero” care semnalează apariţia energiei vidului. În fizica cuantică aceasta înseamnă formarea unor mini-găuri negre prin care particulele tahionice pot să se deplaseze, modificând materia şi proprietăţile intrinseci ale mediului. Din nou privim destul de curioşi la afirmaţia cercetătorilor: „există posibilitatea să apară mini-găuri negre, însă nu sunt periculoase pentru planetă”. Posibil, dar totuşi, de ce atâtea sincronicităţi?


În loc de concluzie...

Tot mai multe semne ne indică faptul că există o strânsă legătură cu contextul spaţio-temporal deosebit al momentului din jurul datei de 10 septembrie, Geneva, Elveţia, ora 8.32 GMT. Chiar dacă nu ştim prea multă fizică putem să observăm că sincronicităţile abundă cu o anumită frecvenţă de apariţie care nu poate fi neglijată.

Adevărat sau nu, vom vedea în timpul ce va urma. Ne punem totuşi întrebarea dacă în urma experimentului vom fi capabili să descifrăm datele culese. La prima vedere există o adevărată armată de oameni de ştiinţă care ştiu exact ce au de făcut şi putem să respirăm uşuraţi că nu ar fi ei atât de dezorientaţi încât să admită un experiment fatal pentru omenire. Chiar şi în cazul în care ar exista apariţii ale unor mini-găuri negre, din calculele matematice reiese că se vor închide în câteva fracţiuni de secundă. Puterea unei asemenea găuri negre nu poate să creeze mari pericole.

Dacă ar fi aşa atunci de ce s-au străduit atât de mult să pornească experimentul pe data de 10 septembrie când data oficială a pornirii LHC este abia pe data de 21 octombrie 2008?

După cum ştim, momentul de început al unei acţiuni este important pentru derularea întregii acţiuni în sine. Este oare atât de important acest experiment încât să necesite „ajutorul” astrelor, al câmpului mental planetar, al unor energii imense derulate într-un aparat uriaş, de aproape 10 miliarde de dolari, al mass-media şi al unui număr impresionant de oameni de ştiinţă?

Ce se poate ascunde în spatele acestui experiment?

Sursa: http://www.yogaesoteric.net



Avatar utilizator
mszavai
Site Admin
 
Mesaje: 300
Membru din: Mar, Iul 12 2005 1:38 am

Mesajde mszavai » Vin, Feb 04 2011 12:00 am

Telepatia sintetica (Psychotronics)


Armata americana dezvolta telepatia sintetica


Cum ar fi daca am putea sa cream un e-mail si sa-l trimitem numai prin puterea gandului? Cu ajutorul unei tehnologii care sa ne permita acest lucru nu ar trebui sa mai scriem e-mailuri, sa telefonam sau… sa vorbim.

Armata Statelor Unite lucreaza in prezent, impreuna cu oamenii de stiinta de la Universitatea California, la o noua tehnologie a viitorului, menita sa usureze cat mai mult procesul comunicatiilor. Cunoscuta sub denumirea de telepatia sintetica, procedeul se bazeaza pe citirea activitatii electrice din creier cu ajutorul unei electroencefalograme sau EEG. O tehnologie similara fost deja luata in considerare ca o modalitate de a controla jocurile video doar cu ajutorul gandurilor.
“Cred ca telepatia sintetica va deveni in final un alt mod de comunicare. Va fi nevoie de multa cercetare, mult timp, dar o asemenea inovatie poate avea atat aplicatii civile, cat si militare”, este de parere Mike D’Zmura, conducatorul acestui proiect. Ideea de a comunica numai cu ajutorul gandurilor nu este una noua. In anii ’60, un cercetator si-a atasat de cap un aparat EEG si a reusit sa isi dirijeze undele alfa ale creierului astfel incat sa compuna mesaje in codul Morse.



Armata americana vrea sa utilizeze arme telepatice


Pentagonul a declasificat recent un raport care dezvaluie planurile armatei americane de a se dota cu arme "cu raza telepatica", scire "Gandul" de miercuri.

Raportul numit "Bioefectele unor arme non-letale" se refera la dispozitive ce ar putea utiliza microunde, laser si sunete. Potrivit informatiilor facute publice, dispozitivele respective ar cauza inamicului febra sau l-ar putea face sa auda "voci".

Cel mai aproape de realizare a fost proiectul unui pistol cu microunde, care sa "proiecteze" cuvinte direct in urechile oamenilor. Cu acesta se facusera inclusiv teste de laborator, asupra unor voluntari, pentru a ii determina sa auda cifrele de la 1 la 10. Ulterior, in 2004, Marina americana a finantat o cercetare pentru a studia cum acest fenomen (numit efectul "Frey") poate fi utilizat ca sa cauzeze o senzatie de disconfort auditiv pentru multimi.

Documentul mai pomeneste si de arme-surse de sunet suficient de puternice pentru a afecta echilibrul (al carui centru se afla in urechea interna) ori de o arma capabila sa produca "febra artificiala" - mai exact, microunde care supraincalzesc organismul uman.

Aceasta tehnologie este deja disponibila in prezent. Ea poate fi folosita pentru a imobiliza o persoana pentru "un interval de timp aproape oricat de lung, fara efecte colaterale". Aceste tehnologii pot fi utilizate, insa, pentru a tortura oameni. In urma cu zece ani, Parlamentul European a interzis tehnologiile ce pot prezenta pericol pentru creierul uman.


Sursa: http://www.ziare.com
Avatar utilizator
mszavai
Site Admin
 
Mesaje: 300
Membru din: Mar, Iul 12 2005 1:38 am

Ne trezim... sau am adormit si mai tare?!?

Mesajde mszavai » Joi, Noi 16 2017 6:26 am

Imagine
Avatar utilizator
mszavai
Site Admin
 
Mesaje: 300
Membru din: Mar, Iul 12 2005 1:38 am


Înapoi la Dezvăluiri

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 2 vizitatori

cron