Ce e cu calugarii? Acum apox 10 luni, intr-o seara, ma bagasem in pat sa ma culc. Am inceput sa "aud" un fel de bazaiala, ca un murmur inganat pe nas. Mi-am intrebat sotul daca aude ceva. El nu auzea nimic. Am pus urechea pe langa toate aparatele electrice din incapere... le-am debransat. Continuam sa aud. Am renuntat sa mai caut o explicatie logica si m-am bagat la loc, in pat.
Cum am inchis ochii si m-am relaxat putin - convinsa fiind ca am acufene, sunetul a devenit mai puternic si m-am vizualizat intr-un fel de pestera, grota (nu stiu cum sa-i zic). Eram treaza si perfect constienta, dar viziunea era extrem de reala. Ma aflam intr-o incapere "naturala", din piatra, luminata de torte, in care stateau in cerc niste calugari cu robe maro. Aveau capetele plecate, acoperite cu glugi. Nu le puteam zari fetele. Ei incantau ceva si murmurul lor imi zumzaise atata in urechi fara sa pot descoperi sursa. Pe mine ma "plasasera" in mijlocul cercului pe care-l alcatuisera. Mi-am vizualizat brusc aura. In ea au inceput adevarate explozii de lumina si culoare, ca niste focuri de artificii. Am simtit deodata o minunata si inexplicabila stare de bine...cineva ma iubea si-mi purta grija. Acei calugari doreau sa ma ajute, sa ma apere, sa ma sustina in incercarile prin care urma sa trec.
Totul a durat foarte putin, sau cel putin asa cred. M-au "adus" inapoi. Am adormit cu o senzatie de bine, de iubire si de imensa recunostinta pentru ei. Nu stiu cine sunt, ce legatura am cu ei, dar le multumesc pentru experienta traita. Le multumesc pentru tot... As vrea sa le pot intoarce serviciul, sa fac si eu ceva pentru ei (desi probabil ca ei nu au nevoie de mine, ci invers

Are cineva idee despre ce poate insemna aceasta poveste?