Experiente personale

[angels_lighting777]

Va salut si sunt nespus de fericita ca am avut sansa sa va "gasesc". E prima mea postare, sunt atat de multe de spus si de intrebat, lucruri pe care incerc sa le inteleg de pe la 16 ani, lucruri pe care le-am tinut ascunse de teama ca lumea sa nu ma creada nebuna. Dar sa lasam asta, probabil ca e o poveste "comuna" multora dintre cei de pe acest site.

Ce e cu calugarii? Acum apox 10 luni, intr-o seara, ma bagasem in pat sa ma culc. Am inceput sa "aud" un fel de bazaiala, ca un murmur inganat pe nas. Mi-am intrebat sotul daca aude ceva. El nu auzea nimic. Am pus urechea pe langa toate aparatele electrice din incapere... le-am debransat. Continuam sa aud. Am renuntat sa mai caut o explicatie logica si m-am bagat la loc, in pat.

Cum am inchis ochii si m-am relaxat putin - convinsa fiind ca am acufene, sunetul a devenit mai puternic si m-am vizualizat intr-un fel de pestera, grota (nu stiu cum sa-i zic). Eram treaza si perfect constienta, dar viziunea era extrem de reala. Ma aflam intr-o incapere "naturala", din piatra, luminata de torte, in care stateau in cerc niste calugari cu robe maro. Aveau capetele plecate, acoperite cu glugi. Nu le puteam zari fetele. Ei incantau ceva si murmurul lor imi zumzaise atata in urechi fara sa pot descoperi sursa. Pe mine ma "plasasera" in mijlocul cercului pe care-l alcatuisera. Mi-am vizualizat brusc aura. In ea au inceput adevarate explozii de lumina si culoare, ca niste focuri de artificii. Am simtit deodata o minunata si inexplicabila stare de bine...cineva ma iubea si-mi purta grija. Acei calugari doreau sa ma ajute, sa ma apere, sa ma sustina in incercarile prin care urma sa trec.

Totul a durat foarte putin, sau cel putin asa cred. M-au "adus" inapoi. Am adormit cu o senzatie de bine, de iubire si de imensa recunostinta pentru ei. Nu stiu cine sunt, ce legatura am cu ei, dar le multumesc pentru experienta traita. Le multumesc pentru tot... As vrea sa le pot intoarce serviciul, sa fac si eu ceva pentru ei (desi probabil ca ei nu au nevoie de mine, ci invers ). Si acum, rememorand aceasta intamplare, ochii mi se umplu de lacrimi de recunostinta si retraiesc sentimentul de iubire pura fata de ei.

Are cineva idee despre ce poate insemna aceasta poveste?

[Aria]

Eu cred ca acei calugari sunt de fapt ghizii tai care te ajuta sa ascensionezi.

[angels_lighting777]

Ok, asta ar fi chiar minunat. Ce pacat ca nu pot sa am acces la ei mai des, mai usor... sau poate nu stiu eu cum.

[Aria]

Ghizii sunt intotdeauna la dispozitia noastra trebuie decat sa-i invocam si vor raspunde chemarii noastre. Depinde de noi sa-i auzim, sa le simtim prezenta. Eu cred ca acest lucru tine de nivelul nostru spiritual. De aceea pentru unii este mai usor sa-si contacteze ghizii, iar pentru altii mai greu.

[angels_lighting777]

Nu m-am gandit niciodata ca toti acei calugari imi sunt dedicati ca ghizi... probabil doar unul din ei. Pareau un grup extrem de puternic si inchegat, niste persoane care faceau o treaba serioasa si importanta acolo. Eu ma simteam mica si neajutorata in mijlocul lor. Un copil ratacit...

Iti multumesc din suflet pentru lamuriri. Chiar e important pentru mine sa inteleg. Si nu ma refer doar la acest moment, ci si la multe alte experiente din viata mea. Voi incerca sa-i invoc, voi incerca sa iau legatura cu ei rememorand ceea ce am simtit in acea seara. Ma simt debusolata, in ultima vreme mi-am cam pierdut increderea in oameni. Iti multumesc pentru rabdare si bunavointa de a ma lamuri atat cat se poate.

[angels_lighting777]

Sa va povestesc... eu am convingerea ca daca m-as fi nascut in Evul Mediu cu siguranta as fi fost arsa pe rug de muuult. Adica nu cred ca ajungeam la varsta asta.

Am sa va povestesc ceva. Am o prietena foarte buna care face sport de performanta. De cate ori are cate o competitie mai importanta ma suna sa ma roage sa o ajut, sa-i dau putere. La inceput am luat-o ca pe o joaca. In timpul primei competitii la care ma solicitase m-am concentrat pe ea si i-am transmis mental sugestii pozitive. Nu i-am spus inainte nimic altceva decat ca "voi alerga si eu cu ea, ii voi fi alaturi pe parcursul competitiei". Neasteptat, a obtinut un rezultat nesperat de bun. Am gandit ca e o intamplare si atat. La competitiile urmatoare am experimentat cam toate variantele sa vad daca am sau nu o influenta reala. Uluitor, s-a dovedit o legatura clara intre "concentrarea mea" si performantele ei. De aproximativ 2 ani jucam acest joc si... am ajuns foarte departe. La ultimele competitii m-am vizualizat "langa ea" pe tot parcursul coborarii (face bob). Ea spune ca la start obtine niste performante pe care nu si le explica nici ea si nici antrenorul. Pur si simplu simte ca si cum o "forta straina ii misca trupul cu o energie si vigoare pe care in mod normal ea nu le are". Ceea ce e foarte interesant este ca de regula, dupa o competitie de-a ei in care ma concentrez pe ceea ce face, eu ma simt epuizata cateva ore. De obicei cad intr-un somn foarte profund cateva ore bune. Ma rog, sunt multe de spus... am ajuns la o asemenea acuratete ca imediat dupa competitie, cand ma suna sa-mi povesteasca ce a facut, ii spun eu inainte "vezi ca la virajul 9 ai gresit intrarea". Deh, dupa atata vreme am ajuns sa ma pricep oarecum si cum vizualizez cam tot traseul si cam ce face pe parcursul lui...

[mszavai]

...eu am convingerea ca daca m-as fi nascut in Evul Mediu cu siguranta as fi fost arsa pe rug de muuult... Adica nu cred ca ajungeam la varsta asta...

Pai este foarte probabil sa fi fost. Ca si multi altii dintre noi. Cine au fost "vrajitorii, magicienii, vracii" din trecut? Tot noi.

Experienta ta cu calugarii seamana cu un ritual druid si m-a dus imediat cu gandul la o alta experienta, similara, traita de Judy Beebe. Si in experienta ei este pomenit acel zumzet (in cazul ei e vorba de muzica sferelor), la fel si calugarii. Sper sa poti citi textul in engleza.

~~~~~~~~~~
I became increasingly aware of an orderly hum, much like an expanding and contracting, but set to a music which was unlike anything I had ever heard before. It was like it was being played through my body and with each expansion note, I was being expanded beyond myself.

(...) From this expanded perspective, I thought to myself, I wonder what that music is I'm hearing? The answer was immediate and the KNOWING was totally within myself. The KNOWING ANSWER contained a depth of understanding beyond anything that words could convey. The answer was KNOWN that the music was the music of the spheres in harmony with each other.

(...) I suddenly became aware that I was surrounded by twelve robed figures whose presence produced an immense JOY. They chanted something which had no meaning to me and then joined hands. One from the twelve came forward and made a sweeping motion over my forehead. I immediately saw light flowing from my forehead in the space around me. This light flowed from my forehead in a manner which reminded me of a miner's headlamp because any direction in which I looked, the light was directed there also. The figure in front of me then brought a hand towards my forehead and placed a symbol there. I just seemed to know that it was a symbol without being told and when I thought to myself, I wonder what the symbol is, it immediately appeared in the space around me.

Since this symbol was strange looking and really meant nothing to me, I asked what it meant. Without a word being spoken, the meaning of the symbol was placed within my KNOWING in a manner which involved responsibility. This was a feeling that was something like an earth-shaking responsibility. The minute I saw the symbol and the meaning was placed within my KNOWING, the responsibility for this understanding was placed upon my heart.

The twelve figures started to float away and they were chanting as they disappeared. I suddenly felt very alone and immediately upon that thought, I was flooded with a circular wave of extreme JOY.

[amadora]

Mi se intampla de o vreme ca atunci cand visez (nu neaparat ceva urat), in plina derulare a calatoriei mele astrale, sa fiu trezita brusc de cioc cioc in usa de la intrarea in apartament. Este atat de reala acea bataie in usa incat totdeauna ma infior si am tendinta de a fugi sa vad cine bate. Ce credeti voi? De ce patesc asta? Azi noapte de exemplu visam ca stateam de vorba cu o persoana feminina si ii marturiseam despre o relatie de'a mea care a durat 1 am si jumatate (in realitate acea relatie nu existase) si cand ma pregateam sa dau detalii... cioc... cioc si ciudat primul "gand" a fost si va rog sa nu radeti: sa fie "culegatorul de suflete"? Ei bine, stiu ca nu, insa de ce mi se intampla asta?

[goiaexp44]

Te poti considera... o fericita! Nu ma hazardez sa-mi spun parerea (neautorizata), desi tare as face-o, dar poate experientele mele te vor ajuta sa-ti gasesti raspunsul.

Deseori adormeam la volan. Am vazut ca nu se intampla nimic (exista martori pentru asta... sunt deja "o poveste"). Si daca tot nu se intampla nimic, am transformat-o in regula... ruta Pitesti-Arad, noaptea, cativa ani buni. Ma trezeam brusc, ca si cum cineva ma atingea de fiecare data cand era un pericol. La un moment dat, m-am trezit palmuita... in fata mea Politia Rutiera... "Actele la control".

Mult timp am incercat sa inteleg acest mecanism al pilotului meu automat fara a avea toate cunostintele necesare. Am inceput sa studiez. Inainte de a-i preda "stafeta" se intampla ceva uimitor... in fata mea se desfasura o spirala asemenea unui curcubeu, ma invaluia, dupa cateva miscari de rotatie in jurul corpului... stiam ca sunt protejata. Era fascinant!

Intr-una din experientele pe care le-am avut am inteles un lucru EXTRAORDINAR... MA IUBESTE! Pe vremea aceea nu stiam despre plieri/ deplieri, etc.

[amadora]

Draga mea draga, ma bucur mult ca mi'ai raspuns. Uite acum iar se petrece ceva cu mine. Este un ceva imposibil de incorsetat vreunei definitii. Cert e ca presimt o certa schimbare a carei natura nu o pot anticipa. E clar insa ca CEVA se va schimba.

Zilele trecute visasem o intalnire cu un ins interesant, care avea pe trup un fel de solzi. Chit ca am oroare de solzii pestilor de exemplu, privindu'l pe acesta nu mi s'a parut urat, asa cum sustinea parca lumea. Am vorbit cu el si rezonand, el mi s'a aratat exact cum este in lumea din care venea, dupa care mi'a zis ca daca vreau, acum cand are forma umana pot scoate cei cativa solzi din trupul sau. Eu insa am stiut ca daca fac asta il va durea si i'am spus ca il accept exact cum este. Atunci el a soptit "esti cu adevarat o fiinta de lumina" si a disparut, spre regretul meu... Care a fost urmarea? Am capatat un fel de liniste interioara.

Apoi azi noapte, un alt vis ciudat, care imi sugereaza ceva schimbare: primisem de undeva o carte in care era inscris un secret legat de lume si cand ma intrebam ce sa fac cu ce citisem mi'a iesit in cale B, un barbat care stiu ca are darul clarvederii, cu care am discutat mult pe parcursul vremii si care oarecum m'a influentat in gandire. Aparitia lui m'a nelinistit, deoarece in realitatea fizica la o anume intalnire m'a dezamagit. Revenind la vis, azi noapte imi suradea si am perceput clar mesajul ca se vrea cautat. Dar intre timp, a aparut o femeie mai scunda ca mine, plinuta, blonduta care mi'a spus sa uit de B si mi'a dat un cutit cu lama lata sa'l ascut. Se pare ca impreuna cu el am putea apara acel secret de care aflasem eu din carte.

De la trezire am o senzatie ciudata. Primul impuls a fost sa'l apelez din nou pe B, insa ceva din interior nu ma lasa. Nu stiu daca are relevanta, dar am inceput sa frecventez iar biserica, mergand la maslu si la asa zisele dezlegari (in fapt caut sa ma improspatez energetic). Care e parerea ta?

Cu iubire,
Alexia

P.S. Si mai am o nedumerire. Visez des flori. Ultima data fostul meu sot intra in scara unui bloc cu un buchet imens de gladiole. Ce poate insemna?

[goiaexp44]

Ca ceva se produce cu noi toti, este fara discutie. Asa cum am mai spus, noi nu realizam ce loc minunat este aceasta planeta Pamant pentru testarea sufletelor de pe toate nivele si cate cai de evolutie ni se deschid atunci cand suntem doritori a le parcurge, in concordata cu pornirile si chemarile fiecaruia.

Numai ca acum s-a accelerat totul pentru atingerea potentialelor si capacitatiilor maxime precum si pentru indeplinirea scopului si contractelor asumate. Primind o serie de transmisii prin somn sau prin alte metode de la entitati de lumina vom deveni mai potenti si radianti "cu adevarat fiinte de lumina".

Despre Secrete si Adevaruri cred ca acestea ni se vor revela atunci cand suntem pregatiti si deduc din ceea ce-mi povestesti ca esti pregatita. Atentie la toate informatiile pe care le primesti, filtreaza-le si vezi daca nu cumva esti deja in posesia unor adevaruri. Nu le lasa sa treaca pe langa tine. Daca ele trebuiesc pastrate pentru un timp, pentru ca apoi sa fie scoase la Lumina, procedeaza asa cum simti si cum esti ghidata de Eu-l tau superior. Era secretelor se inchie curand!

"Florile" oferite de sotul tau cred ca reprezinta o comunicare intre celelalte corpuri. Despre masluri... daca acesta este calea prin care poti sa-ti purifici sufletul si sa castigi contact direct cu Adevarata Intelegere, nu vad de ce nu ai urma-o. Dar asta nu inseamna ca este singura Cale.

NAMASTE!

[amadora]

Draga mea draga, Elena,

Tot mai mult traiesc sentimentul ca odata noi intr'o anume dimensiune ne'am mai intalnit... Rumeg inca cele spuse de tine prin aceste forme energetice numite cuvinte... Un pic am zarit si "dincolo", chit ca desi sunt la 1.71 cm, putin plinuta si CULMEA blonduta, nu sunt decat pasare calatoare universului considerat odata de mine, ca fiind incert...

Da, slujbele acelea nu sunt unicile modalitati, de aceea am inceput sa meditez mai mult, mai adanc... si stii ce e ciudat? Ca cele doua forme (rugaciunea si meditatia de un anume gen) nu se exclud, ci se completeaza...

De niste zile ma incearca un sentiment ciudat. Simt nevoia sa colind locuri din vremea copilariei mele in fizicul lumii acesteia si nu ma doare asta insa si aici e partea interesanta.... e un dor teribil si o tristete speciala... Si nu atat de momentele traite in acel loc cat mai mult de ceva ce nu stiu sa apartina copilariei mele de AICI...

Eh... ceva benefic descoperit la repezeala este ca din cauza acelor locuri, merg foarte mult pe jos (eu eram o sedentara convinsa). In alta ordine de idei si ii rog pe toti care citesc sa nu surada, am asa o senzatie ca trebuie sa plec acestei lumi... si, ca dovada, azi noapte am visat ceva nobil, inalt, insa spre final intalneam 2 entitati masculine, le ziceam ingeri, insa cand i'am privit mai bine in locul fetei lor au aparut insemnele acelea cu cap de mort. M'am trezit si cu tot aerul nefiintei din vis, am ramas linistita, insa nu ma pot abtine si ma tot intreb... CE O FI?

[goiaexp44]

Draga mea,

Cu totii ne-am mai intalnit intr-o anume dimensiune si as indrazni sa spun ca noi toti traim si in alta dimensiune in care avem o respiratie si vibratie comuna.

Cu-vantul (aceste forme energetice cum le definesti tu) sau caramizi informationale se misca, respira, zidesc si darama. Intotdeauna am avut un cult pentru cu-vant, un respect amestecat cu neliniste, o responsabilitate scrupuloasa. Tarziu am aflat, consultand documente din arhivele armatei, ca o parte din inaintasii mei (evrei) au murit prin taierea limbii, pentru ca nu au vrut sa-si incalce Cuvantul si am avut senzatia ca au facut-o pentru ca eu, azi, sa-l respect.

Atat rugaciunea cat si si meditatia este iubire fata de oameni si Dumnnezeu, un dans al mainilor si al sufletului, al daruirii si adoratiei. Cred ca amandoua transfigureaza fiinta, o aureoleaza.

Sentimentul ciudat despre care vorbesti, de a colinda locuri din vremea copilariei, cred ca este drumul regasirii, a reintoarcerii la inocenta, a reasezarii in matca.

Despre plecarea din aceasta Lume, nu as putea sa stiu. Pot sa-ti spun doar ceea ce simt, ca este vorba despre un salt evolutiv in devenirea ta ca "fiinta multidimensionala". Insemnele acelea cu cap de mort (aici esti pe teritoriul meu preferat) sunt zidurile si barierele creeate de noi, sau de altii, pe care trebuie sa le depasim.

Parintele Cleopa spunea: "Sunt prea mic eu sa se ocupe cel rau de mine." Dar a spus-o din prea multa modestie... Nu este asa. Nimeni nu este prea mic si insignifiant DACA LUMINITA LUI STRAPUNGE INTUNERICUL!

Iubire si Lumina!

[amadora]

Draga mea ,

Exact asa am interpretat si eu la finalul analizei celor transmise prin vis. La fel si o alta fiinta preocupata de aceste "sfere" ale cunoasterii. Si da, realmente simt o schimbare. Se produce incet, incet, dar o simt prin toti porii sensibilitatii ce ma alcatuieste. Am pus intrebari nevazutului, astfel ca stau cu urechile deschise spre a recepta raspunsurile.

Iti multumesc ca'mi esti alaturi! (se putea oare altfel?!)

[DARA]

Mi se intampla adesea sa ma joc cu Stelele. Nu o spun in sens metaforic, ci aevea. Pe vremea cand inca mai traia tatal meu si locuiam impreuna la casa de la tara, era minunat sa privim impreuna, spectacolul nocturn oferit de stele.

Era intr-o seara de vara, de fapt era ora 22, dar cum serile varatice sunt lungi, nu am considerat ca este noapte. Eu maturam frunze uscate prin curte, fiica mea era in camera se uita la televizor, iar tatal meu si cu tatal fetitei mele, erau intr-un colt al curtii si jucau sah la lumina becului neon. La un moment dat am simtit ca trebuie sa las matura jos si sa-mi indrept pasii si privirea spre un copac (era un Nuc batran, mare si maestuos) din coltul mai indepartat al curtii. Privesc deasupra coroanei lui si zaresc la jumatate de metru deasupra corolei de frunze, o lumina alba sidefie, cu irizatii argintii, puternic stralucitoare, de marimea unui fruct de grapefruit mai mare. Initial, am crezut ca este lumina de la stalpul electric de pe drum si chiar ma gandeam ca ce bine ca au schimbat becurile acelea cu lumina de un galbui-pal. Si totusi, ma miram ca lumineaza asa de sus…oare au pus si un un alt stalp mai inalt? Tot cercetand, observ ca lumina aceea alba se misca, se onduleaza de la stanga la dreapta, pe cand becul stalpului nici nu era aprins. Atunci am privit fix spre acea lumina magnifica, iar in clipa urmatoare am simtit un sentiment atat de profund de iubire, ma simteam atat de coplesita de iubire incat am inceput sa plang. Imi curgeau lacrimile siroaie pe obraji si simteam un dor nespus de cineva anume, dar nu stiam de cine, simteam ca in urmatoarea secunda voi exploda de atata fericire si ma voi transforma in picaturi de ploaie cristalina cazand apoi peste oameni, animale si intreaga natura si transmitandu-le si lor aceeasi stare de beatitudine. Am observat apoi cum aceea minge cu raze magnifice (era ca un fel de soare in miniatura, dar care era alb sidefiu), face tot felul de miscari dansante, asa ca la un spectacol de balet.

De fericire, am inceput sa-i strig pe tatal meu si pe fostul sot, ca sa se bucure si ei. Au venit intr-un suflet spre locul unde ma aflam (curtea era destul de mare si a trecut ceva timp), crezand ca am patit ceva. Intre timp insa, minunata Lumina a inceput sa se ridice spre Cerul instelat cu miscari in zig-zag, iar cand familia mea a ajuns langa mine, acel glob de lumina cu raze, avea dimensiunea unei stele normale vazuta de pe Pamant si se deplasa in plan orizontal de le Sud spre Nord. Ei au hotarat: “Era un avion ce zbura la inaltime mare, sau poate un balon meteo, dar cel mai probabil… un satelit…”. M-a durut sufletul ca ei nu inteleg si nici nu ma cred. Am adormit cu greu in noaptea aceea, insa a doua zi si in perioadele urmatoare am fost foarte plina de energie si simteam o fericire inexplicabila. Tatal meu (care a fost un om deosebit) mi-a spus a doua zi (dupa ce a lasat sa se sedimenteze povestea mea), ca aceea lumina eram eu, adica EU cea adevarata (un aspect al meu) si ca defapt de aceea imi era dor… Nu am prea inteles atunci ce inseamna aceasta si deci nici explicatia tatalui meu.

Aceasta a fost primea mea intalnire cu “stelele”. Au urmat apoi multe altele. Aproape in fiecare noapte, ieseam afara la “intalnire”. Mereu se cobora cate o steluta de la locul ei, unde statea fixa si rece, initial. Trecea peste coama acoperisului casei si cand ajungea deasupra mea se lasa ma jos, sa pot sa o privesc mai bine. Era transparenta lumina, iar in interior avea o alta lumina din care ieseau fasii stralucitoare de raze in culorile curcubeului. Nu exista cuvinte pamantesti ca sa va pot descrie frumusetea culorilor. Alteori treceau peste mine ca un foc de artificii si daca as fi intins mana, aveam impresia ca le pot atinge (erau asa… ca un buchet de stele cazatoare). De multe ori ieseam noaptea si ma plimbam prin gradina, printre copaci si asteptam…Nu m-au dezamagit niciodata…veneau, uneori mai mari, alteori mai mici, cateodata globuri mari fara raze (cat mingile de volei), de culoare alba, albastra, verde, portocalie inconjurate fiecare de o lumina alba ce se termina cu o trena (asa ca la comete). Am vazut de mai multe ori cate doua astfel de globuri, care se alergau, dar intotdeauna globul portocaliu sau rosiatic, era in fata celui albastru sau verde, de parca cele din urma, alergau sa le prinda pe primele.

Odata mi s-a oferit un spectacol minunat chiar si la locuinta de la bloc. Era in jur de ora 23, iar eu aranjam ceva prin bucatarie, cand am vazut cu coada ochiului o lumina la geam (locuiam la etajul 2, intr-o zona centrala a orasului). Deschid fereastra, dar…nu vad nimic, decat pe vecinul din dreapta care statea si el pe fereastra si-si savura tigara. Ne salutam si il intreb daca nu a vazut nimic mai ciudat…Raspunsul lui a fost pasiv si negativ. Fenomenul se repeta dupa 15 minute. Ies la fereastra din nou, vecinul nu mai era, masinile nu mai treceau pe strada, iar cerul era acoperit cu nori. Vad o lumina ce vine dintre nori. Nu imi vine sa cred… imi zic ca nu se poate. Se pare insa ca Lumina (era ca cea de deasupra Nucului de la sat), este hotarata sa ma convinga de autenticitatea ei. Se oprese la 5 metri in fata mea (simt aceeasi stare de euforie, de bine…), apoi, parca citindu-mi gandul, incepe sa danseze in zig-zag, in cerc, apoi facandu-si avant, se lanseaza spre Cer ca o racheta, spargand plafonul de nori. Simt un sentiment de tristete, ca a plecat atat de repede. Dar, minunat… revine cu si mai intensa lumina, din nou printre nori. Spectacolul se repeta de 3 ori, iar in final, inainte de a se ridica din nou spre Cer, isi mareste si micsoreaza intensitatea luminii (asa ca si cum ar semnaliza), dupa care strapunge norii. In secunda urmatoare, norii se dau la o parte ca o cortina, lasand la vedere puzderie de stele stralucitoare. Cerul a ramas senin, iar globul alb cu raze stralucitoare nu mai se vedea. Atunci am realizat ca de fapt m-a salutat si tot spectacolul l-a facut pentru mine. Am inceput sa plang si sa-I multumesc, cerandu-I iertare ca nu am inteles mesajul.

Si astazi am astfel de intalniri si-mi pare nespus de rau ca nu mai este tata sa putem asista impreuna la spectacol, sau fiica mea, care nu locuieste cu mine si care vedea ca si mine luminile si ma credea.

Tatal meu s-a hotarat sa plece Acasa in anul 2005. A indurat multe in viata, m-a crescut singur, pe cand aveam doar 14 ani mama a murit. Tata a fost un om puternic, nu s-a plans niciodata de nimic, nici nu am stiut ca era pe ultima suta de metri cand l-am internat. L-am dus la spital, din gradina…lucra pamantul. Dupa operatie (comotie cerebrala), mi-a soptit la ureche “Am fost in Biblioteca lui Dumnezeu si am vazut numele voastre (al meu si al fetitei mele) scrise acolo. Sa nu va temeti de nimic, ca totul o sa fie bine, bobocelul lui taticu’ (asa ma alinta el…si la 44 de ani cat aveam atunci)”. Dupa acest mesaj a adormit profund, iar cand s-a trezit nu a mai vorbit cu nimeni, nimic. Doar cand a vazut ca vrem sa cumparam lemne pentru Iarna ne-a spus sa nu stricam banii, pentru ca el pleaca Acasa de ziua lui de nastere. Nu mi-am dat seama ca “Biblioteca lui Dumnezeu este Akasha. Nu am crezut nici ca tata se va tine de cuvant, insa pe 2 octombrie la ora 11 (ne-a spus si ora) a plecat din acest Plan. Tocmai implinise 70 de ani. Cand au scos sicriul pe usa, curtea s-a umplut cu miros de trandafiri si tamaie, s-a facut un vartej de vant (desi initial nu se simtea nici o adiere, iar vremea era insorita) ce a ridicat toate frunzele pe pe jos, invartindu-le in spirala, apoi peste fruntea tuturor celor din curte, a trecut o boare de vant parfumat. Eu eram prea marcata ca sa pot spune ceva, insa cineva din multime constata: “Acesta a fost nea Mitica, si-a luat ramas bun de la noi.” Mereu imi spunea (parca ma pregatea) ca daca va muri sa nu port doliu, sa umblu in haine deschise la culoare, sa fiu vesela, sa nu plang caci il voi intrista si ca nu doreste decat o caramida sub cap si un cearceaf deasupra (normal ca dorinta din urma, nu i-am respectat-o), sa nu-i fac parastasuri si pomeniri si sa fiu sigura ca el va fi mereu cu mine si ma va ocroti cu iubirea sa.


Cu iubire!
DARA.