Desanca Nicolai

[Eugen]

Acum, pe acest site, am avut ocazia sa citesc despre aceasta femeie minunata. Citind despre iubirea neconditionata a Doamnei am simtit o vibratie foarte puternica de iubire. Am citit cate ceva si despre suferinta de care a avut parte pe acest pamant; curgandu-mi cateva lacrimi mi-am zis ca ar trebui sa ii cerem iertare acestui inger. Am cerut iertare mie si semenilor nostri si am simtit o mangaiere, o alinare (nu am cuvinte sa spun ce am simtit, a fost cea mai inalta vibratie pe care am simtit-o) .

Acum un an nu credeam in minuni pe acest pamant si mi-am zis ca nu stiu ce reactie as fi avut daca citeam despre doamna DESANCA NICOLAI, de aceea consider ca ar trebui sa ne cerem iertare pentru a emite intentia de a cere iertare si altor semeni ai nostri. Imi imaginez ce este in sufletul Doamnei cand primeste intentia de iertare, cata usurare, cata iubire putem primi in sufletul nostru.

Va Iubesc mult

[goiaexp44]

Foarte frumos ai scris, Eugen. Ca sa primesti iertarea trebuie sa o ceri, dar nu uita ca atunci cand a parasit aceasta lume ne-a dat aceasta iertare. "Va iert pentru pietrele arucate, va iert pentru ca va iubesc". Nici macar povara greselilor noastre nu ne-a lasat-o. A dorit de la noi in schimbul acestei eliberari sa intelegem ca scopul existentei noastre este acela de a ne constientiza la nivel cosmic, pentru a atinge desavarsirea pe care trebuie sa o dezvaluim celorlalti.

Si iti amintesc ceva foarte important. Ea spunea:
"EU NU MERG, EU PREGATESC CALEA CELUI CE O SA VINA".


Bine ai venit, Straine, in Satra de Vant

Ce stranii lumini in amurguri mai sunt –
Bun venit, straine, la noi in satra de vant.
Ce vraja ciudata-mi cuprinde ochii caprui.
Intinde palma sa-ti ghicesc, mire al nimanui!

Ecoul gandului tau se zbate Intr-o mare de flori.
Vino mai aproape – sti, ai sa plangi deseori.
Fruntea ti-e stransa intr-un cerc salbatic, de dor.
Uite, un spin mi-a intrat In picior...

Nu privi prea adanc murmurul ierbii ratacit.
Sunt fiica noptii – nu stiu ce-nseamna un zenit.

[goiaexp44]

Acestea sunt randurile pe care Doamna Desanca Nicolai le-a postat ca prefata a cartii sale "O lacrima pentru eternitate”:

“Tu esti un pelerin in drum spre un templu indepartat,
Eu sunt un copac, imi intind umbra spre a saruta
pamantul pe care pasesti.
O, pelerinule, impart cu tine pedeapsa,
la picioarele tale imi depun florile si tamaia,
Eu voi ramane la marginea drumului,
ca martor al trecerii tale.”


Ultimele randuri lasate de Doamna pentru noi. Le postez pentru draga mea Monika si pentru voi toti:
http://www.casadesanka.ro/III/III.htm

[DARA]

Iubitii mei, pe 14 Septembrie 2000 au avut loc funerarile Doamnei Desanca. N-am mai scris de 11 Septembrie 2000, pentru ca personal aceasta data pentru mine are efect de shoc dureros. Dupa trecerea celor 3 zile (din 11.09.00 pana in 14.09.00), shocul a inceput sa se mai atenueze, de aceea m-am hotarat sa vorbesc doar despre 14.09.2000.

Oricum ce as mai putea spune si eu de 11 Septembrie, cand au facut-o atat de complet, alti semeni de ai mei, carora le multumesc din suflet, si ale caror randuri le gasiti aici.

Asadar, pe data de 14.09.2000 am ajuns la Templul Luminii din Arad. Am ajuns cu intarziere, intrucat in 14.09. a murit fratele tatalui meu (a murit ca si tatal meu, de ziua nasterii lui, cand trebuia sa implineasca 58 de ani... nu stiu de ce ai mei pleaca Acasa la aceeasi data la care au plecat de-Acasa aici pe Terra!) si trebuia sa ne impartim...

Cand am sosit pe Strada Porumbitei poarta era inchisa, Templul era inchis si nici tipenie de om nicaieri. Familia mea, s-a dat jos din masina si a luat-o la pas pe strazile din imprejurimi pentru a intreba vecinii la ce cimitir a plecat cortegiul funerar. Eu, ramasa singura in masina, am inceput sa plang si aveam remuscari ca am ajuns prea tarziu. Mi-a trecut repede plansul, intrucat vedeam cum la aproximativ 10 metri in fata masinii se ridica un nor mare de praf care se indreapta spre locul in care stateam. Trairea pe care am avut-o a fost ca voi fi ridicata cu tot cu masina. Dar nu, cand a ajuns vartejul care a ridicat praful de pe drum, s-a oprit si am vazut un barbat langa portiera masinii care imi facea semn sa deschid usa. In prima faza nu am realizat, fiind prea buimaca, apoi am coborat geamul masinii, iar el zambind mi-a spus: "Pe Doamna Desanca au dus-o in Cimitirul Eternitatea".

Voiam sa-i multumesc, cautand cu disperare manerul de la usa masinii ca sa o deschid, dar cand am deschis-o barbatul disparuse. Apoi vad ca vine familia mea si o intreb daca nu a vazut un barbat inalt, saten, cu costum de culoare crem. Raspunsul a fost... ooo... "fizionomie foarte surprinsa si mirata" si un dat negativ din cap. In fine, mi-am zis in sine-mi, poate am fost eu prea agitata. Dam sa plecam, dar incotro?!... ca nu cunosteam asa bine Aradul si nici nu stiam daca exista sau nu cimitirul cu numele indicat. Tot stand asa, vad la coltul strazii ca se ridica din nou un nor de praf, insa mult mai mic, rotindu-se in spirala si stand pe loc. Aud in mintea mea: "Urmeaza vartejul". Asa am facut, iar vartejul aparea mereu ca un indicator, la fiecare colt de strada si intersectie pana ne-am trezit la poarta cimitirului Eternitatea.

La mormant... o mare de oameni. Pentru o fractiune de secunda am trait sentimentul ca ma aflu intr-un alt timp, pe vremea Dacilor, intrucat nu era atmosfera aceea incarcata pe care o stim cu totii ca se creeaza in astfel de situatii, nu. Oamenii, in numar de aproximativ 2000, erau senini si cantau "Cu noi este Dumnezeu", "Mai este loc la Nunta Ta?"... cantece pe care le cantam impreuna cu Doamna Desanca si la Templu. Apoi majoritatea nu erau imbracati in haine negre (nici noi nu eram), cu mirare obsevand ca Fiul Doamnei, era imbracat intr-un costum de culoare crem (nu Dansul a fost cel pe care l-am vazut iesind din vartejul acela de la poarta Templului). Asa citisem ca era si la Poporul Dac, la nastere toti erau invesmantati in haine cernite si il boceau pe cel nou nascut, iar la plecarea din lumea aceasta erau veseli si invesmantati in haine deschise la culoare. Mi s-a mai atenuat si mie starea de tristete si am inceput sa cant alaturi de marea aceea de semeni ai mei.

Imi amintesc ca se facuse invitatie la televiziunea locala si la PRO TV, sa vina sa filmeze daca doresc. Dar n-au dorit. Dorinta lor a fost doar cat sa o chinuie pe Doamna, ca atunci veneau neinvitati, iar stirile erau rastalmacite si... mai departe nu mai doresc sa aduc trecutul trist, in prezent.

Acolo la cimitir era sarbatoare; se sarbatorea sfarsitul calvarului Doamnei Luminii si Iubirii si intoarcerea Dansei Acasa. La un moment dat, a aparut pe Cer un Curcubeu urias, desi nu ploase, iar afara era senin si o vreme calduroasa. Cald, chiar sufocant de cald, era doar in afara cimitirului, caci noi cei de langa mormant, aveam parte de tot felul de Daruri (asa cum facea de fiecare data Iubirea Intruchipata, Doamna, cand ne primea cu diferite daruri la Templu) - curcubeu, soare, vant mangaietor ca o briza, parfum de trandafiri. In plus, de nicaieri, a venit un stol de porumbei albi, ce se roteau deasupra noastra a tuturor. Apoi sus pe Cer, cam la nivelul de zbor al avioanelor, am vazut rotindu-se in spirala niste bucati rosii, galbene, albastre (nu mi-am dat seama nici din ce erau si nici cum au ajuns acolo), parca era steagul tarii noastre. A fost magnific intregul spectacol oferit de Doamna. Am mai vazut asa un curcubeu, dar mai mic, la stiri la TV cand a fost inmormantat Parintele Galeriu. Pacat ca nu a fost televiziunea sa filmeze si acest curcubeu cu toata feeria de acolo.

Mi-aduc aminte ca m-am enervat la un moment dat, ca stand pe o lespede langa mormantul Doamnei, au trecut doua femei mai in varsta, iar una ii explica celeilalte despre noi cei de acolo, care eram la inmormantare, cat suntem de "dusi cu pluta" si ca trist este ca majoritatea suntem oameni cu facultate si credem tot ce ne spunea Doamna, etc. M-am ridicat automat si m-am tot dus in spatele lor, cu gandul sa le intreb cum isi permit sa-i tulbure "somnul" Celei pe care nici macar nu o cunosc si sa le lamuresc ca se insala, dar... am auzit-o pe Dansa zicandu-mi: "Lasa-le, iubito, ele nu vad, nu inteleg..."

Si astazi, de atunci, de fiecare data cand ma duc la Sfantul Mormant, ma insoteste aceea briza mangaietoare si parfumata si simt ca EA este langa mine si pot sa-mi descarc sufletul, dandu-mi pacea si iubirea SA, ca de 13 ani de cand m-a luat intaia oara in brate.

Va sfatuiesc din tot sufletul, daca nu puteti ajunge pe la Templu, din varii motive omenesti sau a nepotrivirii de orar cu cel al Templului, treceti pe la Mormantul Doamnei, din Cimitirul Eternitatea din Arad - unde si acum se fac vindecari miraculoase - si viata voastra se va umple cu lumina iubirii de care este atata nevoie in lume!


"Cine nu se salveaza singur
nu poate fi salvat de nimeni,
cine nu doreste cu adevarat
sa se vindece, nu poate fi
vindecat de nimeni, de fapt
omul este ceea ce gandeste,
depinde, depinde de el, ca ceea
ce face sa reuseasca sau nu."
(Desanca Nicolai - din vol. "Eu sunt lumina lumii")


Nu stiu daca stiti, dar in Calendarul Ortodox pe 14 Septembrie este sarbatoare, este Inaltarea Sfintei Cruci! Nimic in lume nu este intamplator!

Cu iubire infinita va imbratisez pe toti!
DARA.

[mszavai]

Profunda recunostinta, Dara, pentru ca ai impartasit cu noi experientele tale despre
Minunata Doamna a Luminii Eterne.

.

[DARA]

Scumpii si nepretuitii mei prieteni,


Pentru mine astazi este o zi mai speciala, chiar daca afara bate vantul si ploua, in inima mea este soare, iar lumina lui imi inunda fiinta cu iubire nemarginita!


Astazi este ziua Doamnei sufletului meu, Doamna Desanca Nicolai, cea care m-a redat pe mine mie insumi, cea care m-a facut sa inteleg ca, copiii nostri nu sunt proprietate personala si nu sunt doar ai nostri, cea care "mi l-a dat" pe sotul meu (caci acolo la dansa l-am intalnit acum 15 ani), cea care... Doamne, cat de multe mai am a spune... cea care m-a invatat ce insemna daruirea deplina, altruismul si iubirea neconditionata!


In amintirea dansei, va daruiesc din tot sufletul, cu toata iubirea mea, ceea ce inima ma indeamna si va spun si eu, precum spunea Doamna Desanca: "Va iubesc, oameni, cu tot soarele din mine"!!!



Te iubesc, Monika, si iti multumesc pentru minunatul tau gest pornit din inima, de a-mi pune versurile pentru Doamna pe cate o felicitare!

http://www.lucratorul-in-lumina.com/fel ... stinta.htm

[DARA]

NUMELE TĂU ESTE IUBIRE

(Poem închinat Doamnei Desanca Nicolai)


Cineva de sus, anume,
Te-a trimis aici şi-acum
Ca s-aduci iubirea-n lume
Şi să pui lumina-n drum.

Iar atunci când ai venit
Ai adus noian de stele...
Dinspre-apus spre răsărit
Îngerii dansau cu ele.

Din a soarelui cunună
Raze violet ţâşniră,
Luminând şi blânda lună
Cu-al tău chip frumos de zână.

Să fii oare, om sau zeu?
Mă întreb adeseori
Căci mereu ştii ce vreau eu
Şi emani miros de flori.

Ştiu, te-am mai văzut demult,
Pe când taine erau toate
Doar c-atunci nu m-am născut,
Însă azi îmi stai aproape.

[DARA]

Imi amintesc ca astazi ca pe 14 Septembrie 2000 (de Sabatoarea Inaltarii Sfintei Cruci la ortodocsi), am ajuns la Templul din Arad, de pe strada Porumbitei si nu mai era nimeni. Toti erau plecati la Cimitirul Eternitatea din Arad, pentru inmormantarea trupului de tarana al Doamnei. Noi am ajuns mai tarziu, caci in acea zi decedase fratele tatalui (de ziua lui de nastere, ca si tatal meu mai tarziu) si...

Eram necajiti ca am ajuns ultimii si nu stiam nici macar unde este cimitirul, iar de intrebat nu aveam pe cine. Atunci, am vazut apropiindu-se de masina in care stateam un vartej mare de praf si cand a ajuns in fata usii autoturismului, vad un om care imi face semn sa deschid. Deschid, ma saluta zambind si imi spune pe unde trebuie sa o luam. Mi s-a parut destul de complicat, astfel ca doream sa imi dea detalii, dar... a disparut in neant asa cum a venit (intr-o fractiune de secunda). Plecam pe drumul indicat. La fiecare colt de strada si fiecare intersectie am vazut ca se formeaza un vartej de praf. Asa ne-a dus, aratandu-ne drumul, pana am ajuns fara nici o dificultate la cimitir. Aici o mare de oameni cantau, plangeau, iar mai apoi a aparut si acel curcubeu urias, porumbei albi, spirale de aer ce transportau in varful lor culorile curcubeului din care predominante erau: rosu, galben, albastru si miros puternic de trandafiri si tamaie - mirosul Doamnei, mai departe... am scris la inceputul acestui articol si mai ales in sufletul meu.

Vazand aceasta agitatie din ultima vreme cu planetoidele, cometele, mi-am amintit cand Dansa ne spunea (prin anul 1998) ca poate sa se reintoarca linistita Acasa, fiindca suntem destui care ne-am trezit si am primit lumina, astfel ca Pamantul este salvat.

Daca atunci eram destui, astazi suntem si mai multi, astfel ca fricile, grijile, intunericul, etc. nu mai prezinta importanta, diluandu-se in neant cu fiecare zi, fiind inutil sa mai alimentam aceste energii.

"Va iubesc oameni", zicea mereu. Te iubesc si eu, Doamna a Luminii si Iubirii, alaturi de semenii mei!

---

Multumesc prietenei mele Cathy pentru urmatorul articol.


Zeci de Tecuceni in pelerinaj la Arad


Lacasul sfant de pe strada Porumbitei nr 23 din Arad a devenit loc de pelerinaj pentru multi romani, atat din tara cat si de peste hotare.

In fiecare an, ziua de 11 septembrie ( si nu numai) a devenit ziua in care sutele de oameni care merg la Templul Luminii isi leapada tristetile, bolile, durerile si neajunsurile la portile larg deschise.

“Peste 60 de tecuceni se afla in aceste zile alaturi de noi si ma refer doar la cei pe care ii cunoastem si care au venit de-alungul anilor; sunt insa multi altii veniti atat din Tecuci, cat si din judetul Galati; e greu sa ii numeri” ne spun cei aflati la fata locului.

“Astazi cifra 11 isi face din nou aparitia in viata pamantenilor; pe 11 septembrie se implinesc 11 ani de cand Doamna Desanca Nicolai a plecat in eternitate. Suntem aici pentru a omagia dragostea care ne-a aratat-o de-alungul anilor. Revad pe multi dintre cei care in urma cu ani purtau pe umeri dureri, boli, cancere si alte maladii. Acum sunt sanatosi. Ei sunt dovada vie a Iubirii divine, a Credintei.”

Pentru unii frantura de dumnezeire, pentru altii Lumina de duh, pentru altii poet desavarsit, iar pentru restul medic de trupuri si suflete, Desanca Nicolai si-a pus amprenta asupra destinelor multor oameni. Acestia sunt cei care se intorc acum cu smerenie catre CEA care i-a invatat adevaratul sens al IUBIRII de Dumnezeu si de oameni, al IERTARII, al VINDECARII.

“Dumnezeu este Lumina mea, Viata mea si nu cunosc alta Lege decat a Lui. Il iubesc cu toata fiinta mea, asa cum dumneavoastra nu stiti sa iubiti, si nimic si nimeni nu ma poate opri. Voi merge pana la capat. Pentru ca si eu sunt in delegatie… Eu nu apartin Pamantului, am spus-o dintotdeauna si o voi spune pana in ultima clipa a vietii mele. Stiu cine sunt, dar cum as putea eu sa v-o spun fara sa va sochez, fara sa va schimb sistemul de valori, fara sa va schimb viata? O va face Tatal meu. Sa nu ma intrebati daca Dumnezeu este extraterestru. Intr-o zi veti primi raspuns si la aceasta intrebare. DUMNEZEU ESTE LUMINA, este temelia vietii dumneavoastra, sensul vietii dumneavoastra. Deschideti-va ochii si sufletul si mintea! Puneti intrebari, cautati raspunsuri, dati-va jos ochelarii de cal! Ma loviti degeaba… ma loviti pentru ca nu puteti intelege. Sau poate nu vreti sa intelegeti?” - DESANCA NICOLAI

[mszavai]

.

Din tot ce s-a scris aici pe forum despre doamna Desanca si din ceea ce spune George Kavassilas, imi dau seama ca doamna Desanca a fost una dintre numeroasele intrupari ale Mariei Magdalena/ Mamei Divine aici pe Pamant.



Binecuvantat fie Minunatul Creator al acestui Univers, pentru intreaga experienta pe care ne-a facilitat-o aici, in Sistemul Sau Creational!

.

[DARA]

Asa este, iubita mea scumpa si nepretuita!

George este un mare spirit intrupat, ca ajutor pentru oamenii care doresc sa priveasca adevarul in fata.

Tatal Ceresc sa ne binecuvanteze pe toti cu intelepciune, rabdare, bucurie si lumina!

[flavia]

16 Mai 2014

O zi unica, in care toata fiinta creeata de Bunul Dumnezeu canta si se inchina celei care a fost pe pamant Desanca Nicolai.

Sunt profund onorata si ii multumesc Tatalui Cersc din toata inima ca am avut urechi dincolo de cele umane si ochi dincolo de cei umani sa aud Adevarul transmis de Doamne prin "Acest Minunat OM, care s-a Innomenit ca noi sa ne indumnezeim, Fiica de Dumnezeu si Duh Sfant", toate deopotriva.

Ma alatur si ii salut cu toata dragostea si iubirea pe cei care inca cred in EA si celor care inca nu au reusit sa o faca.

Dintr-o mare nefericire nu am reusit sa particip la aceasta zi binecuvantata la Templul din Arad, ca de fiecare data, dar de aici din departare am simtit si am trait tot ceea ce traiam acolo la Templu si doresc din suflet sa va transmit si voua, oameni dragi, asa cum numai Doamna noastra iubita ne invata sa facem, atat de simplu si fiersc este totul "iubeste-ti semenul ca pe tine insati".

De nenumarate ori am avut ocazii speciale sa aduc impreuna cu semenii mei marturii, de cand o cunosc pe Doamna Desanca, inca de la inceputuri, pe cand mi-a daruit din nou viata fiicei mele cele mari, apoi experiente unice si sfinte in decursul anilor pana la sfarsit, cand m-am numarat si eu printre cei din nou onorati sa o conduc "Acasa" la Tatal Ceresc pe iubita noastra Doamna, experiente pe care niciun manuscris uman nu le-ar putea inlocui vreodata.

Marturii, povestiri, trairi, iubire de om si Dumnezeu, daruire si carisma, pana dincolo de puterea umana, iertare si ingaduinta, bucurie si dragoste, acestea sunt putinele principii pe care Doamna noastra ne invata, nu au comparatie si nici egal, simple si omenesti, dar... profunde.

Te iubesc si iti multumesc cu tot ce am mai sfant, mai curat si mai bun in mine, pentru tot ceea ce mi-ai daruit, ceea ce sunt si am devenit, pentru faptul ca te-am cunoscut si am inteles ce inseamna adevarata iubire. Iti voi duce mesajul si iti voi pomeni Numele Sfant la tot omul si la toata fiinta, sa stie tot natul cine si ce ai implinit pe terra, iar marele dar pe care l-ai lasat omenirii, Iubirea de Dumnezeu si de om, este cea mai mare valoare.

LA MULTI ANI, Iubita noastra Doamna si Lumina sfanta, care ai aprins facliile sufletului intregii omeniri si ne-ai redat pe noi oamenii inapoi inimilor noastre. Iti vom ramane alaturi pentru eternitate.

Flavia si familiile noastre

[DARA]

Multumesc, scumpa Flavia, pentru acest minunat mesaj, care m-a impulsionat sa povestesc ce am facut si eu pe 16 Mai, Ziua Sfintei noastre Doamne!

Astfel, s-a potrivit (fara a planifica aceasta) exact in data de 16 sa tin o conferinta in cadrul Festivalului de Ezoterism de la Timisoara “Ezotericfest” cu tema - Picături de înţelepciune din viaţa şi învăţăturile maeştrilor.

In cadrul acestei teme am vorbit si de Doamna Desanca, povestind despre experienta mea, despre iubirea neconditionata pe care ne-o dadea, ce a facut si ce face Dansa pentru noi oamenii. A fost un moment foarte emotionant pentru mine sa pot vorbi semenilor liber (dupa atatia ani, ani cand ne era teama sa deschidem gura pe aceasta tema, noua celor ce am trecut prin bratele Dansei… stiti si voi de ce) despre acest subiect. S-a potrivit foarte bine, pentru ca in tema aleasa de mine era vorba despre experientele traite de Baird T. Spalding alaturi de Maestri (Isus Cristos, Gautama Buddha, etc.) unde el a trait si vazut experiente deosebite precum: materializarea, dematerializarea, expandarea spatiului, etc., etc., dar mai ales iubirea, acea iubire care vindeca orice si care nu face diferente religioase ori de alta natura.

Am fost fericita sa pot vorbi despre toate acestea, intr-o zi atat de speciala si iubita de mine, 16 Mai, Ziua Intruparii Luminii si Iubirii Neconditionate pe Terra si am mai fost fericita vazand atata deschidere din partea semenilor mei (pe care fizic nu i-am cunoscut) si sunt sigura acum ca Lumea chiar se schimba si se schimba in Bine!

Va multumesc tuturor!
Te iubesc, Doamna sufletului meu! Va iubesc, Oameni !

[flavia]

Multumesc si eu draga,Dara, Iubirea de Dumnezeu, nu se va stinge nicioadata, indiferent de etapele, istoria pe care o traim, sau planurile umane care doresc sa o opreasca.Ea face parte din Inima neprihanita a Tatalui Ceresc, este creatoare si nimic nu o poate opri.Tot asa ceea ce ne-a transmis Doamna este ,,nemuritor,, indiferent de micimea unora sau ideile altora.
Eu imi respect mult semenii, si incerc sa-i inteleg pe fiecare, indiferent de ideologia fiecaruia, am invatat foarte multe de la Doamna , dar un lucru este sfant, pe toti ne-a creeat Doamne dupa Chipul si Asemanarea LUI, depinde de fiecare cum si-a dezvoltat si structurat viata, si ce si-a permis sa acumuleze in ,,TRAISTUTA,,.
Va salut cu dragoste, bucurie si respect pe toti, sa ramanem ,alaturi unul de celalat, la bine si nevoi deopotriva, pentru ca aceasta este adevarata Voie ,,A CELOR DE SUS,,.
Va iubesc si va multumesc ca existati, Flavia