Cum intelegem viata si lumea in care traim

Cum ne aducem contribuţia lucrând în pasiune

Mesajde angels_lighting777 » Joi, Feb 21 2008 10:49 am

Iata prima raza de lumina pe ziua de azi! Iti multumesc, draga Nina, fraza aceea mi se pare cu adevarat geniala. :kiss Desi, acum nu am starea necesara, voi incerca totusi sa "aprind lumina"...
Avatar utilizator
angels_lighting777
 
Mesaje: 9
Membru din: Vin, Feb 08 2008 3:34 pm

Mesajde goiaexp44 » Joi, Feb 21 2008 8:04 pm

Draga mea, din pacate ai dreptate. Problema are legatura cu intregul fenomen al iubirii, nu face din ea o problema personala. Toti ne confruntam cu ea. Am trecut de atatea ori prin asta, incat am crezut o vreme ca este laic motivul vietii mele. laugh19 Astazi, nu-mi mai pasa. Nici o mizerie umana nu ma mai poate opri din drum. Moneda cu care este rasplatita daruirea noastra face parte din regulile jocului. Cand te hotarasti sa pasesti pe calea desavarsirii si sa devi ceva, tot ceea ce nu esti apare in viata ta. Personajele si situatiile mai neplacute sunt in mod deliberat puse in calea noastra ca o provocare care sa ne ajute sa evoluam. Sa fi fericita ca ai pasit pe un Drum fara intoarcere! :love36
Si pentru toate exista un pret, dar merita!

Lumina si iubire!
goiaexp44
 
Mesaje: 45
Membru din: Vin, Mar 23 2007 4:31 am

Mesajde Alexandra Mahlimay » Joi, Feb 21 2008 10:18 pm

Draga angels_lighting777

Iti multumesc pentru sinceritatea si deschiderea cu care ai impartasit experienta ta. Si as dori sa va multumesc tuturor care ati impartasit din inima in acest loc.

Aria, cred si eu ca acei calugari din vis au fost sau ghizii spirituali sau pur si simplu prieteni, care au raspuns chemarii tale, draga angels_lighting777 de a merge mai profund in interiorul tau.

Ingerii, prietenii nostri ne raspund la chemari de fiecare data cand ii chemam. Ca sa ii aud mai bine, eu ma opresc pentru un moment, stau linistita, respir profund... ii chem... si ascult ce anume vor sa imi comunice.

Uneori, ei vin sa imi transmita informatii atat de pretuite de mine, alteori insa... ei vin sa impartaseasca tacerea cu mine. Ei vin si sa imi asculte partea umana care isi pune intrebari, ca sa ii spuna: "Totul este bine, totul este in regula. Esti pe drumul cel bun". Sau vin pur si simplu si ma iau prin surprindere cand gatesc, ca sa se bucure cu mine de bucuria unei mese minunate. Iar alteori, ei vin sa rada cu mine.

Ai incredere in tine si ai sa ramai surprinsa "de unde sare iepurele". Ei vin la tine pe caile cele mai nastrusnice: printr-un cantec, printr-o fraza spusa de un prieten sau un strain pe strada, printr-o poezie pe care o auzi recitata undeva din intamplare, printr-un mesaj care iti sare in ochi in revista pe care o citesti. Cand ingerii iti vorbesc, tu stii ca sunt ei. Vei sti pentru ca in inima ta vei avea acea senzatie calda si de iubire, ca in acea seara in care ei te-au luat in cercul lor si te-au tinut in brate.

Cu mult drag,

Alexandra



Alexandra Mahlimay
 
Mesaje: 2
Membru din: Mie, Noi 28 2007 11:53 pm

Mesajde Aria » Vin, Feb 22 2008 3:33 am

Draga angels_lighting777,

Multa tristete ascunde sufletul tau, dar acum esti acasa, e timpul sa te bucuri. Sfatul meu este sa citesti cat mai multe materiale de pe acest site pentru ca te vor ajuta sa cunosti adevarul si sa vibrezi mai inalt. Incearca sa te iubesti si sa ai incredere in tine. Nu trebuie sa te vezi prin ochii altuia ca sa sti cine esti. Cunoaste-te cu adevarat si astfel iti vei castiga independenta in orice relatie. Adevarurile nu ti-le poate lua nimeni pentru ca porti in tine o farama divina care nu poate fi ranita. Toti suntem ingeri si ne iubim nespus, numai ca in aceasta viata 3D am uitat si ar trebui sa ne reamintim. Ingerii nu se ranesc intre ei, numai oamenii pot face asta.

Cu multa iubire,
:angel8 :angel8 :angel8
Avatar utilizator
Aria
 
Mesaje: 4
Membru din: Mar, Oct 23 2007 12:11 am

Mesajde angels_lighting777 » Vin, Feb 22 2008 12:07 pm

Dragele mele, va marturisesc ca sunt uluita si extrem de placut surprinsa.
Uluita pentru ceea ce simt atunci cand citesc fiecare din raspunsurile voastre. Tresare in mine, din nou, acea iubire calda si blanda, acel sentiment de comuniune, de plenitudine pe care il simt cand ma rog, sau admir un peisaj, sau ma joc cu un copilas sau cand sprivesc o vietate. Poate nu ar trebui sa fiu uluita, in fond aici sunt printre ingeri... :love36 Apoi, sunt placut surprinsa pentru ca intr-adevar incep sa ma simt "acasa".

Nu stiu cum reusiti asta, dar chiar asa ma simt... in familie, printre cei deopotriva cu mine. Tot ceea ce ati scris mi-a dat curaj, m-a ajutat, mi-a mangaiat sufletul pentru ca am stiut ca stiti, am stiut ca nu e o simpla solidaritate umana fata de tristetea mea, ci mult mai mult. Voi cunoasteti ce simt eu din propria voastra experienta.

Am plans cand am citit unele din posturile voastre. Am crezut ca e vorba doar de deprimare, dar am realizat ca de fapt plangeam de fericire... Uluitor si aparent inexplicabil, nu? Multumesc din suflet pentru sfaturi. Le voi urma fara doar si poate. Voi citi si voi incerca sa inteleg.

Si, da, draga Alexandra, asa este. Am zilnic nenumarate experiente de genul celor pe care le amintesti tu. E vorba de acele "coincidente" care ne insotesc existenta. Lucruri, mesaje, situatii care apar pe neasteptate si care-ti indica o posibilitate la care nu te gandeai, un raspuns la o intrebare, o emotie... Poate, la un anumit moment, cu voia voastra si daca veti fi interesate de asta, am sa va povestesc mai multe. Acum, insa, EU sunt cea care are nevoie sa asculte.

Va multumesc pentru tot!
Avatar utilizator
angels_lighting777
 
Mesaje: 9
Membru din: Vin, Feb 08 2008 3:34 pm

Mesajde Arcangelo » Vin, Feb 22 2008 12:08 pm

Ma alatur si eu cu acelasi indemn: cere ajutorul ingerilor. Iubirea lor extraordinara si suportul pe care ti-l dau, nu cred ca ai sa le gasesti (doar foarte foarte rar) la oameni. Fara ajutorul lor as fi fost coplesit... si am si fost.
Avatar utilizator
Arcangelo
 
Mesaje: 18
Membru din: Mie, Dec 12 2007 11:59 pm

Mesajde angels_lighting777 » Vin, Feb 22 2008 2:18 pm

Mda, asa este... La mine e a nu stiu cata oara cand incerc sa ma ridic dupa inca o lovitura. Am "experimentat" o multitudine de incercari, de la pierderea unui parinte atunci cand aveam mai multa nevoie de el, pana la limita pierderii propriei vieti (am intrat in moarte clinica). De la spectrul unei boli nemiloase cu care am trait 1.5 ani, pana la saracie si neimplinire profesioanala din cauze aberant de nedrepte. Nu pozez in martira, dar cam asta ar fi rezumatul vietii mele. Uneori ma intreb de unde atata tarie si-mi raspund singura ca sursa nu poate fi decat divina. Numai Dumnezeu te apara de alienare dupa o existenta atat de traumatizanta. Mi-e teama sa ma gandesc ce ar mai putea urma pe "lista de incercari"...
Avatar utilizator
angels_lighting777
 
Mesaje: 9
Membru din: Vin, Feb 08 2008 3:34 pm

lista de incercari...

Mesajde amadora » Vin, Apr 25 2008 9:48 am

Dragii mei :angel8

Cineva odata asemana viata cu o scara, fiecare treapta insemnand o cuta noua pe fruntea noastra incruntata intrebarilor eterne "de ce?" si "pana cand?"... Cert este ca toti trebuie sa deprindem niste lectii, altfel fiindu'ne imposibila desavarsirea. Gresala noastra este ca nu constientizam corect notiunea de ACASA, sau pe cele de "bine" si "rau". Nimic nu se petrece intamplator, prin urmare mereu trebuie cautat sensul celor ce se petrec in aceasta existenta a noastra la nivel teluric.

Ceea ce nu trebuie uitat este ca suntem IUBITI, ca acesta este principiul ce ne consacra INCEPUTULUI si ca indiferent de natura incercarilor si multitudinea lor nu suntem singuri, iar daca tinem cont de asta nu ni se vor clatina pasii, chiar de ni se va parea ca purtam pantofi cu 2 numere mai mari. Fiecare moment depasit are printre altele menirea de a ne deslusi cat de puternici suntem. Iar aici pe site, consider ca am intalnit oameni de acest fel: puternici.

Deci, draga mea draga, tu, cea care te intrebi ce te mai asteapta, adu-ti aminte metaforicul "thalita kumi"... ridica-te, fetito, si mergi pe calea ta. Esti puternica si vei izbandi!

Imagine

Te iubesc :love36
amadora
 
Mesaje: 29
Membru din: Sâm, Mar 15 2008 10:29 am

Cum sa iubesc mai mult si mai adevarat?

Mesajde liliana » Vin, Oct 10 2008 3:23 pm

Mi-e rusine s-o spun, dar nu stiu cum sa devin mai "om".

Am beneficiat de educatia "stiintifico-fantastica" a anilor '70-80. Am inceput sa ma gandesc la Dumnezeu in momentul in care, nascand primul copil, am avut nevoia sa cred in ceva care sa imi dea putere si speranta ca totul va fi bine (nu mai aveam parintii langa mine si ma simteam in aer, fara nici un sprijin-radacina). Doar eu si sotul meu. Aveam nevoie de "ceva" pe care sa ma pot baza. Am inceput sa citesc ce-mi cadea in mana, legat de spirit, credinta, puterea iubirii, etc. Dar haotic. Cred ca mi-am creeat o lume a mea (cam mica...), incercand sa nu fac rau nimanui, sa nu jignesc, sa ajut pe ici - pe colo, si atat. In ultimul timp "descopar" ca este nevoie si ca am nevoie de mai mult. Cum sa fac? Cum sa fac sa creasca in mine ceea ce stiu ca este - o luminita?

Voi cum reusiti sa fiti atat de plini de iubire? Cum reusiti sa faceti ca eu, o necunoscuta, atunci cand va citesc mesajele, sa simt ceva cald in sufletul meu... sa va simt iubirea.... sa ma simt plina de curaj?

Incep sa vad altfel viata, sa gandesc altfel, sa cred altfel. Dar pana la un punct. Ma blochez cand ma intreb cum sa fac sa "evoluez". Cred ca pot, dar nu stiu cum. Poate cineva sa ma ''indrume" putin? Ceva de citit sau de vazut... :help Mi-e rusine de nestiinta mea, dar mi-am facut curaj sa va intreb si iertati-ma daca nu trebuia sa fac asta. Multumesc.

Liliana
Avatar utilizator
liliana
 
Mesaje: 2
Membru din: Joi, Sep 18 2008 2:10 pm

Mesajde Doina Consuela » Mar, Oct 14 2008 3:30 pm

Draga Liliana,

Dar tu esti IUBIRE, nu trebuie s-o dezvolti, ci doar sa o lasi sa se manifeste, sa FII IUBIRE. Si nu trebuie sa-ti ceri iertare. Dorinta ta vine din dorinta de a face mai mult in aceasta privinta, ea vine din INIMA adica din IUBIRE si atunci de ce ti se pare ca nu este suficient? Coboara in inima ta, adica in IUBIRE si vei afla calea si raspunsul la dorinta ta. Doar ACOLO il vei gasi. Eu asa cred, asa simt si asa am invatat, cautand si eu la randul meu (nu esti singura!) si ai mai multa incredere in tine. Nu-ti subestima propria iubire. Nu esti cu nimic mai prejos decat altii. Doar suntem cu totii UNUL si suntem cu totii DIVINI.

Cu dragoste infinita :love36 Pace tie!
Avatar utilizator
Doina Consuela
 
Mesaje: 12
Membru din: Mar, Apr 01 2008 5:55 pm

Mesajde angels_lighting777 » Mie, Noi 12 2008 6:01 pm

Dragii mei,

Nu credeam ca o sa mai revin. Dar, iata, niciodata sa nu spui... niciodata! Am urmat sfaturile voastre si am apelat la ajutorul ingerilor. Si incet, incet, lucrurile au inceput sa ia o intorsatura favorabila. Si DA, am invatat foarte multe lucruri in urma acestei experiente dureroase (cei care au apucat sa citeasca posturile mele inainte de a ruga eu sa fie sterse, stiu despre ce vorbesc!).

Am revenit in primul rand ca SA VA MULTUMESC TUTUROR pentru sfaturi si incurajari! Si sa va spun ca va iubesc si ca ma bucur ca existati! Apoi, sa va marturisesc ca am inteles ca iubirea adevarata nu inseamna sa "ai" pe cineva. Sa-l faci scalvul nevoilor tale, sa-l consideri dator si obligat tie, prin prisma trecutului comun... Ca daca il iubesti cu adevarat trebuie sa-i lasi libertatea de a alege ceea ce crede el ca-l va face fericit. Sa nu te cramponezi si sa nu-i reprosezi ca te raneste. Oricum, atata timp cat el nu simte ca face asta, sau daca nu te mai iubeste... totul e de prisos!

Abia cand am constientizat asta, am putut sa ma eliberez de resentimente, de tristete si...culmea! cel pe care il "eliberasem" de propriile mele dorinte si intentii... s-a intors singur! :biggrin Si acum ne recladim relatia pe cu totul alte temelii. Dar mai ales, incepe sa ne fie bine, sa ne percepem reciproc diferit fata de inainte. Poate toate astea vi se par banale, dar pentru mine sunt uluitoare, caci schimbarile sunt incredibile.

Inca nu e totul perfect. Uneori, "fantomele" ultimilor aproape 2 ani, ne mai bantuie. Dar... suntem pe drumul cel bun. Si cred ca de data asta vom ramane mereu pe aceasta cale. Caci ceea ce inveti experimentand atat de dureros, ramane ca o lectie gravata in suflet cu un fier inrosit. Nimeni si nimic nu o mai poate sterge.

Inca odata, va multumesc si va imbratisez cu drag!
Avatar utilizator
angels_lighting777
 
Mesaje: 9
Membru din: Vin, Feb 08 2008 3:34 pm

Cum vedeti viitorul?

Mesajde misolaris » Sâm, Mai 22 2010 4:07 am

Deseori ma intreb oare ce ne asteapta dupa 2012. Multi spun ca lumina, iar altii, dezastre. Ce parere aveti?
Si daca ati putea schimba ceva acum pentru viitor, ceva care sa fie in folosul omenirii, ce ar fi?
Avatar utilizator
misolaris
 
Mesaje: 4
Membru din: Sâm, Feb 17 2007 12:29 am

Mesajde DARA » Lun, Mai 31 2010 10:37 pm

Eu cam asa vad viitorul, scumpa mea! :soare:

Imagine

Dragi prieteni, m-am tot gandit in ultima perioada la cum va arata planeta noastra in viitor. Probabil ca toti dupa ce am citit atatea carti, articole, channeluri, etc. avem propria viziune. Eu va impartasesc viziunea mea, neconsiderand a fi nici mai buna, nici mai rea, ci doar diferita.

Astfel, am constatat ca prin multe carti ezoterice si channeluri, se spune ca trebuie sa ne parasim trecutul, strabunii, istoria si sa traim doar in prezent, uitand cu desavarsire trecutul, pentru ca acesta ne tine pe loc in evolutia noastra. Personal nu sunt de acord cu astfel de afirmatii, considerand ca poate cei ce au tradus aceste mesaje nu au reusit sa redea intocmai ceea ce autorul a simtit cand le-a scris.

Sa renunti, la trecut, la istorie si stramosi, este ca si cum ti-ai nega propria existenta, propria familie, ca si cum ai renunta la “certificatul de nastere”. Prezentul si viitorul nu pot fi separate de trecut, pentru ca se creeaza reciproc si pentru ca in univers ele coexista in paralel, creand viitorul (care oricum este relativ, ca si timpul…). Caci nu putem delimita: "pana aici este trecutul, de aici este prezentul". Mi se pare ciudat sa consider ca un popor sau altul are un anumit stadiu de evolutie (pentru ca prea este ancorat in obiceiuri strabune, ritualuri, datini stramosesti si prin asta ar trai in trecut, uitand sa creeze prezentul) si sa raportam toate acestea la situatia economica (la saracia materiala care te face sa te agati de misticism si sa te consideri alesul alesilor… macar in acest plan, adica pentru unii… in ceruri). Multe channeluri traduse din alte limbi, sustin aceasta.

Eu nu vad in viitor omenirea ca pe o uriasa turma apartinand aceluiasi neam si avand un singur pastor. Mi s-ar parea pueril si egoist. Marea familie umana, pe care o vad eu, va fi mult schimbata, insa fiecare popor pastrandu-si caracteristicile propri. De aceea unii ne-am nascut in anumite colturi pe Terra, pentru ca structura noastra celulara, ADN-ul este compatibil cu frecventele acelui loc si astfel reusim sa ne dezvoltam anumite capacitati, sa realizam diverse lucrari. Sunt semeni care sunt compatibili cu mai multe locuri de pe pamant – acestia fiind cei care se nasc intr-o tara, apoi pleaca spre alte colturi ale lumii, unde sinele lor superior ii indruma si unde au de rezolvat ceva.

In viitor ne vom putea duce dintr-o tara in alta, fara tot felul de acte, bani si vize costisitoare, ci pur si simplu ca si cum am merge acasa la un vecin care abia ne asteapta. Cand vom ajunge acolo ne vom intelege perfect chiar daca graim diferit, limbajul comun fiind cel al iubirii neconditionate. Nu ne vom simti deloc straini, intr-o tara straina, ci vom fi mereu acasa, intr-o familie care ne intelege si colaboreaza cu noi, in iubire reciproca si unitate, fara sa incerce sa ne impuna felul lor de a fi, obiceiurile lor, conceptiile lor despre lume si viata.

Si in familiie personale din care facem parte acum, toti membri sunt diferiti (chiar si fratii gemeni), pentru ca fiecare om este unic, dar toti colaboreaza si se iubesc (sau macar asa ar trebui). Unii din membrii familiei sunt artisti, altii profesori, altii muncitori, s.a.m.d., dar fiecare contribuie la bunastarea intregului, fara a incerca sa-l schimbe pe celalalt. Este ca si cum ai fi invitat la o nunta intr-o familie ortodoxa (dau un exemplu), iar tu esti islamist sau ateu. Participi impreuna cu gazdele la bucuria lor, bucurandu-te si impartasindu-le fericirea, normal, ca le povestesti cum este la tine in familie la astfel de evenimente si le promiti ca ii inviti cum se iveste prima ocazie. Astfel nu incerci sa le schimbi felul lor de a fi, ci doar va pretuiti asa cum sunteti. Aceasta insemna acea unitate in diversitate de care se tot vorbeste.

Ma uitam zilele acestea la o emisiune de pe “National Geographic”, unde o echipa de oameni de stiinta englezi au ajuns intr-o jungla in care isi traiau existenta un trib de aborigeni „mai putin civilizati” (cu pielea ciocolatie, imbracati sumar si vopsiti pe fete) , care atunci cand i-au vazut pe „straini” (cu multe haine pe ei, foarte albi, unii cu par blond, cu aparatura, etc.) foarte diferiti din punct de vedere exterior, nu s-au ascuns si nici nu i-au asaltat cu sulite sau alte obiecte „razboinice”, ci i-au primit ca pe niste oaspeti dragi. Astfel, le-au adus tot felul de fructe si flori, apoi au incins un dans de al lor, dans tribal, manifestandu-si bucuria deplina. Normal ca nu cunosteau limba strainilor si nici acestia pe cea a localnicilor, dar au participat la dansul lor, au servit din darurile lor, transformand totul intr-o mare sarbatoare si fiecare om (indiferent de aspectul fizic, traditii personale, etc.) experimenta starea de bucurie la maximum. Este mult mai usor sa-ti intelegi aproapele si nu ai nevoie de traducatori daca iti deschizi inima.

De ce sa fie imposibil acest lucru, mai ales la oameni, cand animalele ne dau cel mai bun exemplu despre iubirea neconditionata. Am primit de la un prieten un filmulet pe aceasta tema, pe care vi-l daruiesc din inima: http://www.dailymotion.com/video/x99ng8 ... ie_animals

In incheiere mai doresc sa va spun ca ma simt profund indurerata cand tot aud vorbindu-se, mai putin laudabil, despre Romania si poporul ei. Iar asta mai ales de catre unii dintre romani. Nu mi-am propus sa redau aici acele cuvinte cu frecventa joasa, dar atata timp cat noi cei care ne-am nascut aici (si in plus mai si locuim pe aceste pamanturi) aducem cuvinte de ocara Mamei si Fratilor (tara si semeni), cum sa asteptam sa ne fie bine?!

Am facut cu ceva timp in urma o petitie pentru Sarmizegetusa Regia, capitala stramosilor nostri daci si locul care certifica originea poporului roman, pentru a ne spune dorintele cu privire la aducerea la lumina a vestigiilor istorice si intretinerea lor, ca astfel sa fim cunoscuti la adevarata noastra valoare de catre fratii nostri de pe alte meleaguri. Mi se par putine 1395 de semnaturi in 3 luni.

Fiecare natiune are menirea sa, asa cum si noi romanii o avem. Cert este ca a noastra pare mai grea, iar asta pentru ca suntem un popor batran (nu atat de batran incat sa fim extenuat, ci suntem precum Pasarea Phoenix). Asa se explica de ce avem atata rabdare si acceptam umilinta pana la uitarea de sine. In ultima vreme suntem facuti tot mai des un popor de tigani. Dupa cum vedeti, cei care ne fac astfel, sunt din cei „mai civilizati” si tocmai acestia ne invata sa nu facem discriminari, cand ei se manifesta exact pe dos. Eu sunt nascuta in Romania, in zona Banatului, unde intotdeauna am trait in pace si prietenie cu un conglomerat de natii. In cartierul meu erau vecini de multe etnii: germani, maghiari, sarbi, evrei, romani, tigani si toti ne intelegeam perfect, eram ca o familie. Eu am crescut printre tigani (locuiam langa o familie de tigani in cartierul Ronat) si erau foarte gospodari, curati, cu bun simt, saritori in a-si ajuta semenii. Ma jucam si mancam cu copii lor (tiganca era foarte curata, aveau casa ingrijita si bine intretinuta) , fiica lor m-a invatat sa merg pe bicicleta, etc. Stiti cum se spune: fiecare familie (popor) are oaia lui neagra! Cu ce am fi noi mai buni decat cei ce ne fac tigani, daca nu am fi intelegatori cu ei?

Romanii sunt cel mai tolerant popor, astfel incat unii au inteles ca trebuie sa se urce pe capul celui care ii tolereaza. De ce credeti ca Romania are cei mai multi tigani? Cei care l-ati citit pe Rudolf Steiner, stiti ce spune despre "Sufletul popoarelor". Astfel intelegem ca acum este vremea pentru ca aceasta rasa (si altele) sa evolueze pana la un anumit nivel, pentru a putea merge impreuna pe Noul Pamant. Apoi, unde sa o faca daca nu la „Batranii din Carpati”, caci batranii sunt intelepti, buni si rabdatori, doar ca… toate au o anumita curgere!
DARA
 
Mesaje: 89
Membru din: Lun, Noi 06 2006 8:47 pm

Mesajde Doina Consuela » Dum, Iun 06 2010 11:35 pm

De ce nu iti creezi TU propria ta viziune despre viitor!? Avand in vedere ca ne creem propria realitate prin ceea ce gadim si simtim (prin credintele noastre), VIITORUL este diferit pentru fiecare, ca si PREZENTUL "ACUM"! Cred ca mai important este CUM NE DORIM SA FIE acest viitor! Si aici este locul in care putem crea fara limite si frica tot ceea ce ne dorim pentru noi, planeta si intreg universul! Si ce vom CREA, ACEEA VOM AVEA CU SIGURANTA! Gandeste-te la asta, draga mea, si vei avea propriul tau scenariu!

Te imbratisez cu drag.
Doina Consuela :love36 :biggrin
Avatar utilizator
Doina Consuela
 
Mesaje: 12
Membru din: Mar, Apr 01 2008 5:55 pm

Mesajde misolaris » Mie, Iun 09 2010 2:30 am

Ceea ce doream sa stiu este cum vedeti voi viitorul: roz sau mai putin roz. Nu de alta, dar sa stiu la care din cele doua variante posibile ma opresc. Si mai ales daca ceea ce vad eu este asemanator cu viziunile voastre. Cine stie, poate imi imbunatatesc imaginea deja creata... Sau poate gandurile noastre pozitive adunate si toate ideile se vor concretiza intr-un viitor cu adevarat stralucit. Sunt de parere ca atunci cand mai multe persoane isi concentreaza gandurile spre ceva anume, acestea vor avea o putere mai mare de realizare. Este cam acelasi lucru cu rugaciunea colectiva la care cel putin ar trebui sa participe toate persoanele adunate intr-o biserica la slujba, de exemplu. Pentru ca pana la urma, asta reprezinta slujba, acea ruga colectiva de care multi au uitat. Fiecare se duce sa-si rezolve problemele personale, insa cred ca mai mult efect ar avea niste multumiri aduse lui Dumnezeu. Toti cerem si putini Ii multumim.

Cu toate ca sunt destul de mare incat sa afirm ca am o personalitate conturata si ca stiu ce vreau de la viata, totusi nu pot face asta. Inca mai caut. Cred ca pe mine incerc sa ma regasesc. Insa printre atatea si atatea incertitudini, am si cateva certitudini: cand intru pe acest site si citesc diferite articole, simt ca sunt pentru putin timp un pic mai aproape de Acasa, de mine.

Nu uitati sa fiti fericiti. :love20
Avatar utilizator
misolaris
 
Mesaje: 4
Membru din: Sâm, Feb 17 2007 12:29 am

AnteriorUrmătorul

Înapoi la Lucrarea în Lumină

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 7 vizitatori

cron