In martie 2007 am devenit strict vegana renuntand la orice fel de produse animale. La cateva luni dupa aceea am constatat ca pielea mea a inceput sa isi piarda elasticitatea, iar muschii au inceput sa se lase. Am incercat sa descopar ce se intampla. Am refuzat sa merg la doctor si sa imi fac analize. Am continuat asa pana cand problemele cu sinusurile s-au agravat, am facut pneumonie si totul a culminat cu o eruptie a pielii in partea superioara a corpului.
Dupa ce am fost la naturist si am inteles originea bolilor de care sufeream am fost si la doctor sa imi fac analize. La analize mi-a iesit vitamina B12 cu mult sub nivelul normal. Am inceput si m-am documentat pe internet si am descoperit ca multi dintre vegani se confrunta cu aceasta problema. B12 este preluata de organismul uman din produsele animale si este foarte rar intalnita in vegetale. Se gaseste in polen, germeni de grau, kombucha, drojdie nutritiva (drojdie creata special pentru vegetarieni/vegani, la care s-a adaugat B12).
Dar din fericire se poate lua sub forma de pastile (un produs de calitate (sper! este Vitamin Code - Raw B12 al firmei Garden of Life).
B12 este singura vitamina care contine cobalt. Este esentiala in sanatatea pielii, a formarii celulelor sanquine si a maduvei, pentru membranele mucoase si sistemul nervos. Deficienta vitaminei duce la anemie, lipsa poftei de mancare, iritabilitate, probleme ale sistemului nervos, dar in stare cronica duce la probleme si mai grave.
Substantele care duc la scaderea vitaminei B12 sunt: tutunul, cafeina, alcoolul, laxativele, antibioticele, aspirina, diureticele, anticonceptionalele, somniferele. (din fericire eu nu folosesc niciunele).
Documentandu-ma in continuare am descoperit ca lipsa de vitamina B in special B6 si B12 duce la acumularea peste normal a estrogenului in ficat ceea ce duce la imposibilitatea ficatului de a elibera toxine. Deci toate experientele cu care m-am confruntat s-au datorat deficientei de B12.
Concluzia pe care am tras-o in urma acestor experiente este ca, corpurile noastre sunt inca destul de dense (asadar in prezent consum oua si kefir facut in casa). Doar pentru faptul ca dam intentie si cerem corpului sa se modifice intr-un anumit fel, asta nu inseamna ca se si intampla instantaneu. Cel putin nu pentru mine. Invatati sa ascultati de corpul vostru, sa intelegeti ce incearca sa va comunice si oferiti-i ajutorul. Este templul nostru 3D, iar metodele traditionale se dovedesc inca a fi foarte eficiente.
Ce-ar trebui sa stie fiecare vegan despre vitamina B12
O scrisoare deschisă din partea specialiştilor în sănătate şi a organizaţiilor vegetariene
* Notă: prin termenul de „vegan” se înţelege o persoană a cărei dietă nu conţine nici un fel de alimente de origine animală (carne, ouă, lapte) ci doar alimente de origine vegetală. (nota traducătorului)
Un aport foarte scăzut de vitamina B12 poate cauza anemie şi leziuni ale sistemului nervos.
Singurele surse vegane sigure de vitamină B12 sunt alimentele îmbogăţite cu vitamina B12 (printre care şi unele sortimente de lapte vegetal, unele produse de soia şi unele cereale pentru micul dejun) şi suplimenţii de vitamina B12. Toate formele de vitamină B12, cele din suplimenţi, cele din alimente îmbogăţite, ca şi cele din produse alimentare de origine animală, sunt sintetizate de microorganisme.
Majoritatea veganilor consumă destulă vitamină B12 pentru a evita apariţia anemiei sau leziunile sistemului nervos, dar mulţi nu au un aport suficient pentru a reduce la minim riscul potenţial de boală cardiacă sau al complicaţiilor din timpul sarcinii (în cazul femeilor).
Pentru a profita la maxim de beneficiile dietei vegane, persoanele cu acest tip de alimentaţie trebuie să ia următoarele măsuri:
- 1. Să mănânce alimente îmbogăţite (cu vitamina B12) de două sau trei ori pe zi, pentru a asigura un aport de cel puţin trei micrograme de vitamină B12 pe zi, sau
2. Să ia zilnic un supliment de vitamină B12 care să le furnizeze cel puţin 10 micrograme de vitamina B12, sau
3. Să ia săptămânal un supliment de vitamină B12 care să le furnizeze cel puţin 2000 micrograme de vitamină B12.
Cu cât luaţi mai rar vitamina B12, cu atât veţi avea nevoie să luaţi mai multă vitamina B12, întrucât vitamina B12 se absoarbe cel mai bine în cantităţi mici. Recomandările făcute mai sus, au în vedere acest lucru pe deplin. Depăşirea cantităţilor recomandate sau combinarea mai multor surse de vitamină B12 nu are efecte vătămătoare.
Informaţiile de calitate sunt de natură contribuie la sănătatea persoanelor cu dietă vegană, de aceea, transmiteţi aceste informaţii mai departe.
Acest document informativ a fost conceput de Stephen Walsh, un membru fondator al Societăţii Vegane din Marea Britanie şi de către alţi membrii ai grupului ştiinţific al Uniunii Vegetariene Internaţionale, în octombrie 2001.
Aceste informaţii pot fi reproduse gratuit, dar numai în integralitatea lor.
Informaţii de bază: vitamina B12 şi dietele vegane - Lecţii din istorie
Vitamina B12 este o vitamină particulară. Organismul are nevoie de ea în cantităţi mult mai mici decât are nevoie de oricare altă vitamină cunoscută. Zece micrograme de vitamina B12 disponibile de-a lungul zilei, par să asigure întreaga cantitate pe care organismul o poate folosi. În absenţa oricărei surse alimentare evidente, simptomele de boală carenţială apar, de obicei, doar după cinci sau mai mulţi ani, în cazul adulţilor, deşi uneori, anumite persoane pot să acuze unele simptome la mai puţin de un an. Se pare că există un număr foarte mic de indivizi care deşi nu au vreo sursă evidentă de vitamină B12, nu ajung dezvoltă simptome clinice de deficienţă nici chiar după 20 sau mai mulţi ani.
Vitamina B12 este singura vitamină despre care se recunoaşte că nu este asigurată în condiţii sigure printr-o dietă variată bazată pe plante integrale, care conţine din abundenţă fructe şi legume pe lângă o expunere adecvată la razele solare. Multe mamifere ierbivore, inclusiv vitele şi oile, absorb vitamina B12 produsă de bacteriile din propriul lor aparat digestiv. Vitamina B12 se poate găsi într-o oarecare măsură în sol şi în plante. Aceste observaţii i-au determinat pe unii vegani să sugereze că vitamina B12 nu este o problemă care să necesite o atenţie specială, sau chiar că ar fi o falsă problemă. Alţii au propus anumite alimente, cum ar fi de exemplu spirulina, nori, tempeh sau orzul verde, ca fiind surse adecvate de vitamină B12. Astfel de afirmaţii nu au trecut testul timpului.
În cei peste 60 de ani de exeperimentare a veganismului, doar alimentele îmbogăţite cu vitamina B12 şi suplimenţii de vitamină B12 s-au dovedit a fi surse sigure de vitamină B12, capabile să susţină o stare de sănătate optimă. Este foarte important ca toţi veganii să se asigure că au un aport adecvat de vitamină B12, din alimente fortificate sau din suplimenţi. Acest lucru va asigura sănătatea noastră şi va contribui la promovarea veganismului prin exemplul nostru.
Asigurarea unei cantităţi adecvate de vitamină B12
Recomandările naţionale pentru aportul de vitamina B12 variază semnificativ de la o ţară la alta. Aportul recomandat în Statele Unite este de 2,4 micrograme pe zi pentru adulţii obişnuiţi şi creşte la 2,8 micrograme pe zi pentru mamele care alăptează. Recomandările germane indică un aport de 3 micrograme pe zi. Recomandările uzuale se bazează în general pe un procent de 50% de absorbţie, având în vedere că această proporţie este tipică pentru cantităţile mici din alimente. Pentru a satisface recomandările americane şi germane trebuie să consumaţi suficientă vitamină B12 pentru a asigura o absorbţie medie zilnică de 1,5 micrograme. La majoritatea indivizilor, această cantitate ar trebuie să fie suficientă pentru a evita chiar şi semnele incipiente ale aportului neadecvat, cum ar fi creşterea uşoară a homocisteinei şi a nivelului de MMA (acid metilmalonic). Chiar şi o uşoară creştere a nivelului de homocisteină şi de MMA, sunt asociate cu creşterea riscului faţă de multe probleme de sănătate printre care boala cardiacă la adulţi, preeclampsia la femeile însărcinate şi defectele de tub neural la feţi.
Asigurarea unui aport adecvat de vitamina B12 se realizează uşor şi există mai multe metode pentru a se potrivi preferinţelor individuale. Absorbţia vitaminei B12 variază începând de la 50%, dacă se consumă aproximativ 1 microgram sau mai puţin, până la 0,5% dacă se administrează doze de 1000 micrograme (1 mg) sau mai mari. Deci, cu cât furnizarea vitaminei B12 se face la interval mai mare de timp, cu atât cantitatea totală pentru asigurarea necesarului adecvat trebuie să fie mai mare pentru a compensa scăderea procentului de absorbţie.
Folosirea frecventă a alimentelor îmbogăţite cu vitamină B12 în aşa fel încât aproximativ 1 microgram de vitamină B12 să fie consumată de trei ori pe zi la un interval de câteva ore între mese, va furniza o cantitatea adecvată de vitamină. Disponibilitatea alimentelor îmbogăţite diferă de la ţară la ţară iar cantitatea de vitamină B12, de la sortiment la sortiment. Astfel, asigurarea unei cantităţi adecvate de vitamină B12 din alimente îmbogăţite necesită citirea etichetelor şi calcularea necesarului pentru a stabili numărul suficient de porţii, în conformitate cu gusturile individuale şi produsele existente pe plan local.
Administrarea zilnică a unui supliment de vitamină B12 care conţine 10 micrograme sau mai mult de vitamină, furnizează o cantitate similară cu aceea asigurată prin administrarea unei doze de 1 microgram de vitamină de trei ori pe parcursul unei zile. Probabil aceasta este metoda cea mai economică, deoarece o tabletă concentrată poate fi consumată puţin câte puţin. 2000 de micrograme de vitamină B12 consumate odată pe săptămână poate să furnizeze deasemenea o cantitate adecvată. Orice tabletă de vitamină B12 luată ca supliment trebuie mestecată sau lasată să se dizolve în gură pentru a creşte absorbţia. Tabletele trebuie ţinute într-un recipient opac. Ca şi în cazul oricărui alt supliment este o dovadă de prevedere, să nu se administreze o doză mai mare decât cea necesară pentru obţinerea beneficiului maxim. Ca urmare, un aport peste 5000 de micrograme pe săptămână trebuie evitat cu toate că nu există dovezi de toxicitate la administrarea unor doze mai mari.
Toate cele trei opţiuni ar trebui să asigure nevoile marii majorităţi a populaţiei cu un metabolism normal al vitaminei B12. Indivizii cu probleme de absorbţie a vitaminei B12, vor constata că a treia metodă expusă mai sus, administrarea a 2000 de micrograme odată pe săptămână, este cea mai eficientă, deoarece nu depinde de un nivel normal al factorului intrinsec din tubul digestiv. Există alte cazuri foarte rare, cu tulburări metabolice care necesită o abordare cu totul diferită pentru a asigura necesarul de vitamină B12. Dacă aveţi cele mai mici suspiciuni în sensul unor probleme serioase de sănătate, apelaţi fără întârziere la sfatul unui medic.
Simptomele deficienţei de vitamină B12
Deficienţa clinică de vitamină B12 poate cauza anemie pernicioasă sau leziuni ale sistemului nervos. Majoritatea veganilor consumă suficientă vitamină B12 pentru a evita deficienţa clinică. Există două subgrupuri de vegani care prezintă în mod special risc de deficienţă de vitamină B12: veganii pe termen lung care evită alimentele îmbogăţite (de exemplu veganii crudivori, care mănâncă numai vegetale crude şi veganii cu dietă macrobiotică) respectiv copii alăptaţi la sân de către mamele vegane al căror aport de vitamină B12 este scăzut.
La adulţi, simptomele tipice de deficienţă de vitamină B12 includ: lipsa de vigoare sau energie, senzaţie de amorţeală, furnicături, scăderea sensibilităţii la durere sau presiune, vedere neclară, tulburări de echilibru, usturimea limbii, tulburări de memorie, confuzie, halucinaţii şi schimbări de personalitate. Deseori aceste simptome apar treptat pe parcursul mai multor luni până la un an, înainte ca să fie recunoscute ca fiind cauzate de carenţa de vitamina B12 şi de regulă sunt reversibile la administrarea de vitamină B12. Oricum, nu există un set cu totul consecvent şi specific de simptome şi există cazuri de adulţi la care leziunile datorate deficienţei de vitamină B12 sunt permanente. Dacă aveţi suspiciuni, solicitaţi un diagnostic competent din partea unui medic practician deoarece fiecare dintre aceste simptome pot fi cauzate de alte probleme fără legătură cu deficienţa de vitamină B12.
La copii, simptomele se intalează mai repede decât la adulţi. Deficienţa de vitamina B12 poate duce la pierderea energiei şi poftei de mâncare, la întârzierea creşterii şi dezvoltării. Dacă nu este prompt corectată această carenţă poate evolua spre comă şi deces. Nici în acest caz, nu există un tipar specific cu totul consecvent de simptome. Copiii sunt mai vulnerabili la leziuni permanente decât adulţii. Unii se refac pe deplin, dar alţii vor rămâne cu deficienţe de dezvoltare.
Chiar şi numai riscurile la care sunt expuse aceste grupuri constituie motive suficiente de a-i determina pe toţi veganii să dea un mesaj consecvent cu privire la importanţa vitaminei B12 şi pentru a da un exemplu pozitiv. Fiecare caz de deficienţă de vitamina B12 la un copil vegan sau la un adult prost informat este o tragedie şi aduce o faimă proastă veganismului.
Homocisteina - o problemă
Oricum, povestea nu se termină încă. Majoritatea veganilor au un nivel suficient de vitamină B12 pentru a nu prezenta simptome clinice de deficienţă dar cu toate acestea prezintă o activitate limitată a enzimelor care au legătură cu vitamina B12, ceea ce duce la o concentraţie crescută de homocisteină. În ultimul deceniu s-au acumulat dovezi puternice care arată că o creştere chiar uşoară a nivelului de homocisteină determină creşterea riscului de boală cardiacă, a riscului de atac vascular cerebral şi a riscului de complicaţii ale sarcinii. Nivelul de homocisteină este influenţat şi de alţi factori nutritivi, în principal de folaţi. Recomandările generale cu privire la creşterea aportului de folaţi sunt menite să reducă nivelul crescut al homocisteinei pentru evitarea acestor riscuri. Aportul de folaţi al veganilor este în general bun, mai ales dacă se consumă din adundenţă legume şi zarzavaturi frunzoase. Oricum, observaţii repetate ale unor niveluri crescute de homocisteină la vegani, şi într-o mai mică măsură la alţi vegetarieni, arată în mod concludent că aportul de vitamină B12 trebuie să fie şi el adecvat pentru evitarea riscurilor nenecesare.
Testarea nivelului de vitamina B12
Măsurarea nivelului sanguin de vitamină B12 este un test nesigur pentru vegani, în speical pentru cei care folosesc orice soiuri de alge. Algele şi câteva alte plante alimentare conţin analogi de vitamină B12 (falsă vitamină) care pot imita adevărata vitamină B12 cu ocazia testelor sanguine, interferând în acelaşi timp cu metabolismul vitaminei B12. Hemograma poate da şi ea rezultate înşelătoare deoarece aportul crescut de folaţi poate masca simptomele hematologice de deficienţă de vitamina B12. Analiza homocisteinei sanguine este mai sigură, valorile dezirabile sub limita de 10 micromol/litru. Cel mai specific test pentru starea vitaminei B12 este testarea acidului metilmalonic (MMA). Dacă acesta este în limite normale în sânge (sub 370 nmol/l) sau urină (sub 4 mg/mg de creatinină) atunci organismul dvs. are suficientă vitamina B12. Mulţi medici se bazează totuşi pe nivelul sanguin al vitaminei B12 sau pe hemogramă. Aceste analize nu sunt corespunzătoare, în special la vegani.
Există vreo alternativă vegană la alimentele îmbogăţite cu vitamină B12 şi la suplimenţi?
Dacă din anumite motive alegeţi să nu folosiţi alimente îmbogăţite sau suplimenţi, trebuie să recunoaşteţi că vă supuneţi unui experiment periculos, unul pe care mulţi l-au încercat înaintea dvs. cu rezultate foarte proaste. Dacă sunteţi o persoană adultă, dar nu sunteţi nici o mamă care alăptează la sân un sugar, nici o femeie însărcinată sau care aşteaptă să rămână însărcinată, şi doriţi să testaţi o potenţială sursă de vitamina B12 despre care încă nu s-a dovedit că ar fi adecvată, atunci, această încercare poate fi rezonabilă dacă vă luaţi măsurile de precauţie corespunzătoare. Pentru protecţia dvs. trebuie să vă planificaţi o analiză pentru verificarea stării vitaminei B12 în organismului dvs. odată pe an. Dacă nivelul de homocisteină sau MMA sunt chiar şi numai uşor crescute, atunci trebuie să ştiţi prin perseverenţa dvs. vă puneţi în pericol sănătatea.
Dacă alăptaţi un sugar, dacă sunteţi sau aşteptaţi să rămâneţi însărcinată sau dacă sunteţi o persoană adultă care se gândeşte să facă un astfel de experiment pe un copil, nu vă asumaţi acest risc. Un astfel de risc este pur şi simplu imposibil de justificat.
Printre pretinsele surse de vitamină B12 care au fost dovedite a fi neadecvate în cursul studiile făcute direct pe vegani, se numără: bacteriile din propriul tub digestiv, spirulina, orzul verde, alga nori şi majoritatea altor alge marine. Mai multe studii făcute pe vegani crudivori au arătat că alimentaţia cu crudităţi nu oferă vreo protecţie specială.
Rapoartele cum că vitamina B12 a fost măsurată într-un aliment nu sunt suficiente pentru a califica alimentul respectiv o sursă sigură de vitamină B12. Este dificil să se facă deosebire între vitamina adevărată şi analogii ei care conturbă metabolismul vitaminei B12. Chiar dacă vitamina B12 adevărată este prezentă într-un aliment, ea poate fi făcută inactivă dacă în alimentele consumate vor fi prezenţi analogii de vitamină B12 în cantităţi comparabile cu cantitatea de vitamină B12 adevărată. Există un singur test sigur pentru verificarea surselor de vitamina B12 şi anume, dacă previne şi corectează în mod consecvent deficienţa! Oricine propune vreun aliment anume ca sursă de vitamină B12 trebuie solicitat să prezinte dovezi în conformitate cu acest standard.
O dietă naturală, sănătoasă şi plină de compasiune
Pentru a fi cu adevărat sănătoasă, o dietă trebuie să fie optimă nu doar pentru anumiţi indivizi ci trebuie să permită ca 6 miliarde de oameni să se dezvolte şi să atingă o coexistenţă de lungă durată cu multe alte specii care formează „planeta vie”. Din acest punct de vedere, adaptarea naturală pentru cei mai mulţi (şi posibili toţi) oameni din lumea modernă este dieta vegană. Ororile comise în fermele industriale moderne, care reduc nişte fiinţe vii şi simţitoare la nişte obiecte de consum, nu au nimic natural. Alegând să folosească alimente îmbogăţite cu vitamina B12 sau suplimenţi, veganii îşi procură vitamina B12 necesară lor, din aceeaşi sursă ca şi orice alt animal de pe planetă, microorganismele, fără a produce suferinţă vreunei creaturi vii şi fără a dăuna mediului înconjurător.
Veganii care folosesc cantităţi adecvate de alimente îmbogăţite sau suplimenţi de vitamină B12 au o probabilitate mult mai mică de a suferi de deficienţă de vitamină B12 decât consumatorul de carne obişnuit. Insitutul de Medicină, stabilind aportul recomandat de vitamină B12 pentru populaţia SUA arată faptul acesta în modul cel mai clar. „Deoarece 10-30% dintre persoanele în vârstă pot avea probleme de absorbţie a vitaminei B12 prezentă în mod natural în alimente, se recomandă ca indivizii peste 50 de ani să-şi asigure necesarul adecvat în principal prin consumul de alimente îmbogăţite cu vitamină B12 sau prin administrarea de suplimenţi cu conţinut de vitamina B12”. Veganii ar trebui să ia în considerare acest sfat cu 50 de ani mai devreme, spre binele lor şi al animalelor. Vitamina B12 nu ar trebui să constituie niciodată o problemă pentru veganii bine informaţi.
Informaţia de calitate susţine sănătatea veganilor, deci transmiteţi acest document şi altora.
Sursa: http://www.sanatateplus.net/