Cancerul e un fungus si se vindeca cu bicarbonat de sodiu!

[mszavai]

Oncologul italian Dr. Tullio Simoncini, prezinta in premiera, in direct pe video, cancerul care apare de culoare ALBA!!! Spune el: "Are culoare alba pentru ca este de fapt un FUNGUS!!!" Doctorul Simoncini trateaza foarte eficient cancerul=fungi cu BICARBONAT DE SODIU!!! In functie de organul afectat, el injecteaza bicarbonatul de sodiu fie local (ex. in cazul cancerului de san bicarbonatul este injectat direct in san), fie intr-o artera care sa poarte solutia de bicarbonat la organul afectat. Doctorul spune ca in 6 zile cancerul de san este vindecat!!!



http://www.cancerfungus.com/simoncini-cancer-fungus-uk.php
http://www.cancerfungus.com/

[mszavai]

"In centrul fiecarei tumori canceroase se afla Candida albicans" - se arata in acest articol.

ANTIBIOTICELE sunt responsabile pentru dezvoltarea excesiva a candidei in organism.

---

SIMONCINI CANCER THERAPY - CANDIDA AND CANCER ALWAYS CONCURRENT

There are a large number of works that document the constant presence of the mycetes in the tissues of cancer patients, especially in terminal patients.

In recent years, we have observed a crescendo of voices addressing this terrible fungus to the point of defining it as 'the most important and most urgent problem that oncology has to solve'.

The following figures concerning the coexistence of Candida and cancer have been collected by several authors:[53]

R.L. Hopfer: 79%
U. Kaben: 80%
W. T. Hughes: 91 %
T.E. Kiehn: 97%
The percentages observed are truly impressive, especially when considering the difficulty of seeing Candida in the organic materials to be examined. This was also reported by R.S. Escuro, Z. O. Karaev, and T.J. Walsh.[54]

The positive results quoted allow us to confirm that Candida is always present in the tissues of cancer patients. Not only that, but Candida species represent today, according to several scholars, the first cause of morbidity and mortality in patients affected by neoplasias of the hemolinphopoietic system.[55]

O. Uzun even analyzed all data from 1974 to 1999 concerning the presence of candidosis in patients and the prognostic factors including predictable elements of mortality and came to the conclusion that the global rate of mortality in cancer patients varies between 33% and 75% and that this is independent of the type of infecting Candida.[56]

The phenomenon is usually interpreted as a consequence of the weakening and of the exhaustion of the organism because of neoplastic lesions. Conversely, we have to believe that the aggression of Candida takes place in the carcinogenic sense after the superficial pathogenic phases - that is, the classic epithelial candidosis - in several stages:

a) rooting in the deep connective tissue (in the various organs)

b) expansion with evoking of an organic reaction that attempts to encyst the fungin colonies, with the outcome being the formation of neoplasias

c) growth both in the surrounding tissue and remotely (metastasis).

d) progressive exhaustion of the organism with consequential global organism invasion. This is the stage that is most commonly observed and that is considered 'opportunistic'

e) exitus

In summary, Candida is not a post hoc but an ante hoc cause.


Sursa: http://www.curenaturalicancro.com/

[mszavai]

Is Cancer Caused by the Candida Fungus?

Interview with Doctor Tullio Simoncini

By Emma Holister

EH: Having read your articles about your revolutionary cancer therapy, I cannot help but wonder how difficult it has been for you to continue working as an oncologist in the world of mainstream medicine. What has been the response of the medical authorities to your work?

TS: Suppression. Plots. Defamatory TV programs. When a scientist has an effective and revolutionary idea, the medical institution attempts to suppress his work because he threatens the interests of the ruling class. No matter how effective the therapy in question is, their aim will be to destroy him.

Those in power ensure that the following things are put into action:

1) dismissal from the medical associations,
2) instigation of newspaper and TV campaigns portraying him as a charlatan,
3) mounting attacks against him from the judicial system,
4) constant police harassment at home.

EH: What are the things preventing our current medical system from embracing your theories about cancer being caused by a fungus (Candida) and your treatment of tumours using bicarbonate of soda?

TS: One: there is a selfishness and lack of spirituality within the medical ruling class. It prevents them from looking beyond their acquired ignorance. Two: the fundamental theory behind cancer is based on the hypothesis that it is caused by a genetic disorder resulting in an over-reproduction of the cancerous cells. This theory is simply wrong and has never been demonstrated.

EH: Do you believe these problems can be overcome, and if so, how?

TS: Yes, I do. It will be achieved through grassroots activism, which will establish freedom in medical research. If large numbers of people in a country gather and work together, it is possible to demand that the authorities allow for freedom in medical research. This can be done through demonstrations and informing people via the media.

EH: How many cases of cancer have you been able to cure? Surely your results must have at least attracted the attention of your colleagues in the medical world?

TS: I have treated hundreds of patients. Most of them had extremely advanced cancer, especially after having been subjected to conventional therapies. Many of them made a complete recovery and are still alive and well years after the treatment.

In the cases of cancers caught early (lumps smaller than 3cm, with minimal incidence of metastasis) 90% of patients have made a recovery.

Many doctors agree with my methods and have used the sodium bicarbonate treatment.

EH: Is there no way that you could use this evidence to put pressure on the establishment to take your work more seriously?

TS: No, because it is necessary to demonstrate one’s results with many hundreds of fully documented cases. This is not possible unless you work in a cancer clinic.

EH: Many women suffering from Candida are plagued by persistent long-term gynaecological problems, from thrush to reproductive cancers. What would be your advice to them?

TS: To uproot persistent gynaecological fungal infections one should do a douche every day with two litres of pure water (that has been boiled and left to cool) containing two dissolved tablespoons of bicarbonate of soda. This should be kept up for two months, stopping only during one’s period. Candida is very persistent and it takes a long time to kill an infection.

EH: Although your views on cancer and fungus are revolutionary within the context of mainstream medicine, within alternative medicine your views of what Candida is and how it functions in the body appear to differ from many alternative practitioners who view Candida as a systemic problem affecting the whole body and originating in the intestines. From what I gather you do not see the Candida problem as residing in the gut. If you believe that the Candida yeast is not the cause of the various intestinal problems usually associated with Candidiasis, what in your opinion is the cause?

TS: The main cause is environmental. Secondly, there is a resulting lack of energy caused by alterations in the blood circulation. Thirdly, diet. The problem is, why does a person have intolerances to sugar, yeast, eggs, milk etc? Before these developed, damage had been caused. The gut’s epithelium is impaired and that causes the intolerances. It is important to cure this, and then it is possible to see if the related problems continue.

It is not good to avoid a particular food for ever, because it doesn’t deal with the root cause of the illness, which is usually caused by problems within the environment, from impaired energy levels and poor diet.

For example, a person who has heart disease may suffer from chronic dilatation of the gut (in this way the heart works less), and an intolerance is the result . . . Another example is a person who suffers from cooling syndrome. This provokes congestion and consequently intolerances. And so on.

Therefore it is necessary to cure the illness at its root cause, not just the symptoms by avoiding this or that food.

EH: Finally, what is your opinion of the situation that many alternative health practitioners find themselves in with regard to the anti alternative medicine campaigns being waged against them by the medical authorities, the medical press and national media, for example Quackbusters? What do you feel is needed to protect alternative therapists such as yourself, and the patients who come to you for help?

TS: My opinion is that the alternative practitioners are scared and don’t have the means to fight the lies perpetrated by mainstream medicine. The medical world needs to be liberated in order to allow patients freedom of choice in healthcare. Most illnesses are the result of an unhealthy lifestyle, and as such, drugs are useless and can only do damage. Furthermore, archaic institutions such as the medical associations frequently pressure doctors into prescribing only useless, toxic and harmful treatments.


CANCER AND FUNGUS

A Path of Personal Research

By Dr Tullio Simoncini

One of the questions that I am asked most frequently when the issue of this new anti-cancer therapy comes up is how it all began, how the idea first struck me that cancer could be a fungus, and the motives and events that induced me to drift away from official oncology. It all began when I was attending an introductory course in histology. When the professor described tumours as some terrible and mysterious monster, I felt indignant – as one does if told “Everyone is powerless before me” – that was the implicit threat when it came to cancer – “your minds are too small to understand me.”

That was when the war began, my personal war against cancer. I was aware that I could win it only by focusing all my resources and mental energy - conscious and unconscious - in the right direction. And I believed this could only be found by using a critical approach to the official line of thought, a line of thought which is built on many unknowns and very few certainties.

The biggest task, therefore, consisted initially of acquiring the necessary knowledge for this research, and at the same time putting anything that I was studying under critical analysis. In other words I had to keep in mind that everything I was learning might well be false.

So, as the years went by my convictions deepened – particularly later, when working in hospital wards, where I realised that medicine was not only unable to resolve the cancer problem, but also that of the majority of diseases. Which is still, unfortunately, true today. This is because, apart from success in various sectors in the treatment of specific symptoms of these diseases, medicine is unable to offer any conclusive benefit. Hypertension, diabetes, epilepsy, psoriasis, asthma, arthritis, Crohn’s Disease, and many more are typical examples of this.

Apart from my distrust with regard to the effectiveness of medicine, over time my experience in the clinical field had begun to weigh upon me so heavily that I was finding it difficult to deal with. These feelings were aggravated each time I was faced with desperate cases. This led to a crisis where I at first wanted to leave. However, it then turned into a desire to stay on and ‘fight in the trenches’ in order to think about and develop new solutions.

Little by little, working endless hours in the university’s paediatric oncology emergency ward, where I was finishing my thesis, my mind began to explore. Towards the end I was finding it painfully difficult to see the patients, their relatives, my professors, colleagues, the nurses - even people in general, such were my feelings of alienation in a system that I believed to be totally bankrupt.

I was wondering, … ‘and my profession, the university career, my social position, what will happen to them?’

After all, it would have been very difficult to survive on ideas alone, especially in a medical world where job opportunities were diminishing on a daily basis to the extent that there were very few possibilities of employment worth considering.

On the other hand, I was not particularly attracted to the university environment. In fact, I saw it as an enmeshed and unpleasant entity that prevented the achievement of any scientific goal; distracting, as it does, the best intellectual and personnel resources from science by channelling them towards irrelevant and superficial arguments.

From that point on it was clear which direction I was to take. I left the faculty of medicine and enrolled for a physics degree. I studied for several years in order to develop a more scientific mind-set and in order to explore the infinite aspects of research in detail.

At the same time, I started to investigate other medical approaches including alternative medicine which, although officially ridiculed, had many followers, especially amongst those patients who could not endure excessively aggressive therapeutic methods. Experience after experience led me to understand that the raison d’ètre of these alternative methods was to fill the gap left by conventional medicine and its inability to solve the patients’ problems. The patients seemed to get greater benefit from those therapies that evaluated them and treated them as a whole being and not simply with unsatisfactory treatments for their symptoms.

It was when I was setting up a naturopathic practice that I had the idea of cancer’s being caused by fungus. When I was treating a patient who had psoriasis, using corrosive salts, I realised that the salts worked because they were destroying something – and that something was fungus.

From that realisation I deduced the solution I had been so long searching for: if psoriasis, an incurable disease, is caused by a fungus, then it is possible that cancer, another incurable disease, could be caused by a fungus. That link was what started all the experiences, the experiments, the verifications and the results, through relentless and “underground” work that brought great professional satisfaction to me and that allowed me to perfect a therapy that is very effective against tumorous masses, that is, against fungal colonies.

Once the causal role of fungus in tumour proliferation was hypothesised, the problem of how to attack it in deep internal tissue arose, since in those areas it was not possible to use salts that were too strong. It then occurred to me that with oral-pharyngeal candidiasis of breastfed babies, sodium bicarbonate was a quick and powerful weapon capable of eliminating the disease in three or four days. I thought that if I could administer high concentrations orally or intravenously, I might be able to obtain the same result. So I started my tests and my experiments, which immediately provided me with tangible results.

Amongst these, one of the first patients I treated was an 11-year-old child, a case which immediately indicated that I was on the right track. The child arrived in a coma at the paediatric haematology ward around 11:30 in the morning, with a clinical history of leukaemia. Because of the child’s disease he had been taken from a small town in Sicily to Rome, through the universities of Palermo and Naples, where he underwent several chemotherapy sessions. His desperate mother told me that she had been unable to speak with the child for 15 days; that is, since the child had been on his journey through the various hospitals. She said she would have given the world to hear her son’s voice once again before he died. As I was of the opinion that the child was comatose both because of the proliferation of fungal colonies in the brain and because of the toxicity of the therapies that had been performed on him, I concluded that if I could destroy the colonies with sodium bicarbonate salts and at the same time nourish and detoxify the brain with glucose administered intravenously, I could hope for a regression of the symptoms.

And so it was. After a continuous intravenous infusion of bicarbonate and glucose solutions, at around 7pm, when I returned to the university, I found the child speaking with his mother, who was in tears.

Since then, I have continued in this field and I have been able to treat and to cure several people, mostly during a period of three years when I was a voluntary assistant at the Regina Elena Tumour Institute in Rome. In 1990, although my time was almost totally occupied with work in a centre for diabetes, owing to changes in my personal life I decided to increase my research in the field of cancer, a disease that was always foremost in my mind, although I had in recent years been forced to neglect it.

Before resuming my combat against cancer, however, I felt the need to better explore the rationale of medicine and therefore of oncology so that I could acquire the intellectual, critical and self-critical attributes necessary in order to understand where hidden errors may lie.

I enrolled for a philosophy degree, which I completed in 1996. That was the year when, feeling more composed, I began making contacts within the world of oncology again, attempting first of all to make my theories and treatment methods known, especially within the more accredited institutions.

So, the Ministry of Health, the Italian and foreign oncology institutes, and oncology associations were made aware of my research and my results - but there was no acknowledgement at all. All I encountered were colleagues, variously qualified, who tended to be condescending and who seemed only capable of uttering the magic word: genetics.

I thought to myself ‘This will lead us nowhere’. In fact, I found myself in a situation with no way out. I had so many great ideas and some positive results, but no opportunity to check them with patients affected by tumours, in an authoritative scientific context.

I decided to be patient and to continue getting results, treating patient after patient and at the same time trying to become known by as many people as possible, especially in the field of alternative medicine where at least there was an openness and an opportunity to contact professionals who already had a critical attitude towards official medical thought. It was during that time that, for lack of any alternative, I started my research on the Internet. And I soon found contacts, friends and consensus, all of which allowed me to spread my theories, but – even more importantly – they gave me the psychological thrust necessary to continue my personal fight against the sea of sterility and self-evidence that exists in mainstream medicine.

I took comfort from the knowledge that my idea, my little torch, would not go out but could take root somewhere. I started to hope again that, given the validity of the message, sooner or later it would find a way to being shared and accepted by an ever-growing number of people. Slowly, in that way, I was able to get my theory about cancer known and to share it with the public at conferences, in interviews and at conventions. All that widened my field of action and gave me the opportunity to accumulate a remarkable amount of experience and of clinical results.

Friends pointed out to me, however, that my therapies with sodium bicarbonate solution, although they were effective, needed to evolve in terms of their methodology, as some types of cancer could either not be reached in any way or at least reached insufficiently.

Sodium bicarbonate administered orally, via aerosol or intravenously can achieve positive results only in some tumours, while others – such as the serious ones of the brain or the bones - remain unaffected by the treatment. These were the reasons I got in touch with several colleagues, especially interventionist radiologists, and I was finally able to reach those areas of the body that had previously been inaccessible. This was achieved through positioning appropriate catheters either in cavities for peritoneum and pleura, or in arteries to reach other organs.


SELECTIVE ARTERIOGRAPHY

By Tullio Simoncini

The basic concept of my therapy is the administration of a solution with a high content of sodium bicarbonate directly onto tumours. These are susceptible to regression only if one destroys the fungal colonies.

It was the ongoing search for ever more effective techniques to allow me to get as close as possible to the inner tissues that led me to the idea of selective arteriography (visualisation using instruments on specific arteries) and positioning an arterial port-a-cath (devices joining the catheter). These methods make it possible to place a small catheter directly into the artery that nourishes the tumour, and administer high doses of sodium bicarbonate to the deepest recesses of the tumour

In the past, for example, when I had the opportunity to treat a brain tumour, although I was able to improve the condition of the patient, I could not treat the tumorous mass at a deep enough level. I have countless times wasted my breath begging neurologists and neurosurgeons to perform the operation of inserting the catheter so that I could use it to do a further local treatment.

Today, with selective arteriography of carotids, it is possible to reach any cerebral mass without surgical intervention and in a completely painless manner. By the same token, almost all organs can be treated and can benefit from bicarbonate salts therapy, which is harmless, fast and effective – with only the exception of some bone areas such as vertebrae and ribs, where the scarce arterial irrigation does not allow sufficient dosage to reach the targets.

Selective arteriography therefore represents a very powerful weapon against fungus that can always be used against tumours, firstly because it is painless and provokes no side effects, and secondly because the risks are very low.

Technically, it is performed as follows: after sterilising and anaesthetising the surface levels, a needle is introduced into the artery that is to be used as an inlet port (usually the sub-clavian); then a metal guide that is visible to the angiologist is inserted and can be used to locate the selected artery. The last step consists of getting the small catheter to administer the solution where necessary. Then the catheter is fitted to a subcutaneous port-a-cath that stays in the selected location as long as necessary.

This very low-risk intervention creates no more pain than an intravenous injection and allows patients to be treated at home, although under constant medical supervision.

Tullio Simoncini's website: http://www.curenaturalicancro.org

[mszavai]

e-mail: t.simoncini@alice.it

Este posibil ca o persoana se se trateze singura la domiciliu?

In cazul in care cancerul este continut si afecteaza doar un organ este posibil ca o persoana sa aplice singura tratamentul. Exemple: cancer al cavitatii bucale, esofagului, stomacului, intestinelor, rectului. Deasemenea si in cazul cancerului de piele cum ar fi melanoma sau psoriazisul. Supravegherea unui doctor este recomandata. Pentru alte tipuri de cancer implicarea unui doctor este obligatorie.

Daca cineva sufera de candidoza vaginala, exista cumva riscul ca boala sa degenereze in cancer?
Acest risc este real.

Este indicat pentru prevenirea sau eliminarea candidei sa se faca o cura cu bicarbonat? Cura se poate face pe cale orala?

O persoana poate face orice in mod preventiv, dar sfatul meu este ca bicarbonatul sa nu se ia ca un tratament preventiv; altfel fungusul poate deveni rezistent.

Ce trebuie sa-i spun internistului pentru a-l convinge ca vreau sa urmez tratamentul cu bicarbonat?

Tratamentul se poate face inainte si/sau dupa tratamentul cu chemo sau radiatii. Roaga-l sa te lasa sa urmezi tratamentul cu bicarbonat de sodiu conform protocolului Dr. Simoncini, in functie de tipul de cancer, localizare, marime, etc. Terapia va dura aproximativ 8 saptamani. Dupa aceasta perioada trebuie facuta o examinare: ecografie, tomografie, etc. Rezultatele vor sustine sau nu tratamentul. Aceasta terapie este foarte sigura, ieftina si poate fi urmata ca un tratament suplimentar. Daca doctorul nu doreste sa iti indeplineasca cererea, roaga-l sa respecte dorinta unui pacient suferind.

[mszavai]

Am primit aceste informatii suplimentare prin email si vi le transmit. Nu sunt insa in masura sa spun daca produsul acesta reprezinta exact formula Dr. Simoncini, deci va rog sa va informati foarte bine in cazul in care intentionati sa folositi acest produs.

---

MELFALAN, solutie injectabila (90% bicarbonat de sodiu)

Substanta activa: melphalanum
Compozitie:
Fiole a 10 ml continand 10 mg melfalan dizolvat in 1 ml acid clorhidric 0,75 N si fiole a 10 ml continand 9 ml solutie neutralizanta de citrat de sodiu (2%), carbonat de sodiu anhidru (0,32%) si bicarbonat de sodiu 90,03%).

Actiune terapeutica:
Antineoplazic alchilant bifunctional, de tip azotiperitic.

Indicatii:
Mielom, seminom si metastazele lui, reticulosarcom, angioendoteliom malign, tumori osoase, ascita dupa neoplasmele de ovar.

Contraindicatii:
In stadiile terminale ale bolii, in prezenta leucopeniei, in afectiuni grave ale aparatului cardiovascular, hepatice sau renale, in graviditate si perioade de dupa alaptare. Tratamentul cu Melfalan poate incepe dupa minimum 4-6 saptamani de la terminarea unui tratament anterior radioterapic sau cu citostatice.

Efecte secundare:
Greturi, varsaturi, mai ales dupa doze mari. Reactia cea mai obisnuita este leucotrombopenia.

Mod de administrare:
Doza uzuala este de 10 mg zilnic sau 20 mg la 2-3 zile, pana la o doza totala de 100-150 mg, in raport cu toleranta bolnavului. Administrarea se poate face: intravenos, intraarterial sau intracavitar (intrapleural sau intraperitoneal). Administrarea intracavitara se efectueaza dupa evacuarea lichidului, introducand-se pana la 30 g Melfalan intrapleural si pana la 40 mg Melfalan intraperitoneal, dupa prealabila anestezie a seroasei.

Precautii:
In cursul tratamentului este obligatorie efectuarea controlului hematologic de 2 ori pe saptamana. Nu se incepe tratamentul cu Melfalan sau se intrerupe in cazul in care leucocitele scad la 3 000/mm3. Solutia pentru injectare se prepara obligatoriu ex tempore, adaugand continutul fiolei de solutie neutralizanta peste continutul fiolei cu Melfalan. Amestecul celor doua solutii se va utiliza in maximum 20 minute de la preparare. In cazul administrarii in perfuzii, solutia de Melfalan, preparata dupa procedeul descris, se dilueaza cu 300-500 ml solutie glucoza 5% sau ser fiziologic.

Forma de prezentare:
1 fiola de 10 ml continand 10 mg Melfalan dizolvat in 1 ml solutie de acid clorhidric 0,75 N + 1 fiola de 10 ml cu 9 ml solutie neutralizanta. Cutie a 100 fiole: 50 fiole solutie Melfalan + 50 fiole solutie neutralizanta.

Conditii de pastrare:
Ferit de lumina si la rece (4-8C).

Producator: Sindan


Sursa articol: http://www.emedonline.ro/

[mszavai]

Nu exista persoana care sa nu fie afectata de Candida intr-o masura mai mare sau mai mica! Lasata netratata Candida se poate generaliza la nivelul intregului organism (Candidoza Sistemica) cu efecte nefaste asupra sanatatii.

Candida albicans este un fungus care face parte din familia drojdiilor si exista, in mod normal in numar mic, in tractul gastrointestinal unde coexista cu diferite alte bacterii (folositoare sau daunatoare). Problemele apar cind balanta dintre Candida si bacteriile folositoare se inclina in favoarea Candidei (de multe ori in urma tratamentelor cu antibiotice), creind asa numitul Sindrom de Supra-crestere Candida (Candidoza). Manifestarile posibile cele mai frecvente sunt: balonari, gaze intestinale, diaree, oboseala, dureri de cap, stare depresiva, infectii vaginale repetate (la femei). Candidoza acuta afecteaza absorbtia nutrientilor la nivel gastro-intestinal si poate sa afecteze devastator atat sistemul imunitar cat si metabolismul.

Cand se inmulteste prea mult (cauza principala fiind excesul de antibiotice, infectarea prin contact sexual, o dieta neadecvata), Candida se poate raspindi in tot organismul, manifestindu-se cu predilectie in urmatoarele zone:

- Sistemul digestiv. Simptome: balonari, gaze, crampe, diaree/constipatie alternative, alergii multiple la alimente.
- Sistemul nervos. Simptome:oboseala anormala, nervozitate nejustificata, ameteala, depresie, rateuri de memorie, insomnie, minte incetosata.
- Pielea. Simptome: eczeme, psoriasis, urticarie, acnee, infectii la unghiile de la picior.
- Zona bucala manifestandu-se sub forma unei placi albe pe limba asemanatoare laptelui sau crapaturi in colturile gurii.
- Traiectul genito-urinar. Simptome: sindrom pre-menstrual cu dureri, nervozitate, balonari, crampe, dureri de cap, pofta de dulce, infectii urinare/vaginale, scurgeri vaginale de culoare alb laptoasa in general urat mirositoare, pierderea interesului pentru sex (femei), mincarime anala, prostata, impotenta (barbati).
- Sindrom endocrin. Simptome: hiper/hipo-tiroidism (in functie de organism), boala auto-imunitara.
- Uneori Candida intrata in sange se poate localiza la prostata, ficat sau splina cu efecte foarte grave.

Intrucat toxinele foarte potente eliberate de acest parazit pot ajunge in orice tesut/organ (Candida sistemica), sindromul a fost asociat cu multe boli (cardiovasculare, cancer, SIDA, scleroza multipla, astm, artrita, sinuzita, infectii repetate la ureche, alcoolism, diabet, hipoglicemie,etc), si de aceea greu de identificat. De obicei, ciupercile (fungi) creaza infectii secundare, oportuniste, pe fondul unui sistem imunitar slabit.

Diagnosticare: prezenta anticorpilor in singe sau prezenta Candidei la analiza scaunului.

Foarte adesea, nivele ridicate inexplicabil ale colesterolului sint rezultatul micotoxinelor eliberate de Candida. Cercetari recente arata ca prezenta micotoxinelor secretate de Candida si de alte fungusuri stimuleaza organismul sa produca mai mult colesterol pentru a anihila aceste toxine. Supraproductia de colesterol poate duce la depunerea in exces a acestuia pe peretii sistemului cardio-vascular.

Uneori se dau diferite diagnostice si se aplica tratamente inadecvate cind de fapt la radacina problemei se afla Candidoza.

Candidoza este o afectiune pe care in mod regretabil multi oameni (chiar si unii medici) o neglijeaza ca pe una minora dar in realitate consecintele pot fi devastatoare prin dereglarea metabolismului si distrugerea sistemului imunitar. Multe daca nu o mare majoritate a afectiunilor pot avea ca punct de plecare un exces de Candida.

Rar exista persoane care sa nu sufere de Candidoza intr-o masura mai mare sau mai mica. A te trata de Candida este un pas catre insanatosire, este un pas catre preventia unor afectiuni care pot deveni ireversibile.


SIMPTOMELE CARE TREBUIE URMARITE

Infectii vaginale recurente
- Oboseala (fatigue) constanta, ameteli, proasta dispozitie
- Saliva alba lipicioasa si depuneri albicioase pe limba, crapaturi in colturile gurii
- Dureri abdominale, gaze abdominale, indigestii
- Dureri articulare asemanatoare celor provocate de artrita
- Scurgeri din sinusuri
- Pierdere sau crestere in greutate fara a putea fi schimbate
- Minte incetosata, ne-eficienta
- Fungusi la degetele de la maini sau picioare
- Infectii urinare recurente (rezistente la antibiotice)
- Ochi iritati, inrositi, lacrimand
- Pete rosii pe piele (eczema, dermatita atopica)
- Mancarimi si iritari in zona anala sau in jurul organelor sexuale
- Caderea parului

Statisticile arata ca trei din patru femei dezvolta candidoza vaginala intr-un moment al vietii. Medicii ne recomanda o igiena riguroasa si alimentatie adecvata impreuna cu un tratament medicamentos corect.
Ce este candidoza vaginala?

Candidoza vaginala este provocata de o ciuperca microscopica, numita Candida Albicans.
Pe suprafata mucoaseivaginale este prezentata permanent o flora, fara insa a cauza o micoza genitala. Aceasta flora este formata atat din microorganisme cu rol de protectie dar si din microoganisme potential periculoase.

Microorganismele cu rol de protectie, cum sunt lactobacteriile, controleaza de fapt evolutia ciupercilor din grupa Candida Albicans.

In anumite conditii insa, numarul ciupercilor creste semnificativ, iar in acest caz se manifesta aceasta afectiune: candidoza vaginala.

Ce simptome are Candidoza Vaginala?

Manifestarea caracteristica este o scurgere vaginala de culoare alba, urat mirositoare, abundenta, care irita mucoasele si pateaza lenjeria. Secretiile sunt insotite si de mancarimi, iritarea si inrosirea organelor genitale, iar uneori pielea perineului se crapa chiar si la atingeri usoare (cu hartia igienica de exemplu).

Deseori apare si o senzatie de arsura in timpul urinarii si chiar dureri in timpul actului sexual. Exista insa si cazuri in care candidoza nu provoaca nici un fel de neplaceri, fiind depistata doar in urma unui control ginecologic.

Daca sistemul imunitar cedeaza, infectia se raspandeste in tot corpul si apar simptome ca: oboseala, ameteala, dezorientare, lipsa puterii de concentrare, schimbarea dispozitiei, dureri de cap, depresie, dureri de urechi, tuse, surzenie, lacrimarea sau senzatia de ardere la nivelul ochilor, dureri musculare, iritabilitate, pofta de dulciuri, eczema, psoriazis, multiple alergii, infectii fungice, sensibilitate crescuta la mancare si substante chimice.

Nu stiti daca aveti exces de candida? Raspundeti da sau nu la urmatoarele intrebari:
1. ati avut vreodata infectii vaginale caracterizate prin: aparitia unei scurgeri albicioasa, grunjoasa? Sau usturimi ori mancarimi in zona vaginala? Sau infectii urinare frecvente?

2. ati luat vreodata antibiotice?

3. ati luat vreodata anti-conceptionale?

4. ati folosit vreodata inhalanti anti-astmatici?

5. tinjiti dupa zahar sau dulciuri?

6. tinjiti dupa paine, mincati paine zilnic?

7. simtiti nevoia de bauturi alcolice, beti bauturi alcoolice in mod regulat?

8. aveti gaze intestinale, balonari sau ragaiti?

9. va simtiti adesea obositi sau obositi usor?

10. cind va sculati dimineata aveti pe limba depuneri albicioase?

11. aveti stari depresive caracterizate prin lipsa de pofta de lucru?

12. aveti adesea dureri de cap?

13. aveti alergii (mancarimi de piele, mancarimi in gat, tuse alergica)?

14. aveti mancarimi vaginale (la femei)?

15. aveti adesea infectii vaginale (la femei)?

Daca raspundeti da la cel putin 3 din intrebarile de mai sus, sansele sunt foarte mari sa aveti exces de candida.

Formula candida de la organika® contine o combinatie unica de acid caprilic si alte nutraceutice sinergistice care combat in mod foarte eficient cresterea excesiva a candidei.

Sursa: http://www.tratamente.ca/

[mszavai]

[...] Resturile acide de asemenea pun bazele pentru potentialul efect devastator al unui complex de microorganisme, incepand cu Candida. Candida este numele latin pentru ceea ce este cunoscut mai popular drept “fermentii” din corpul uman, dar de fapt este un fel de ciuperca. Ciupercile si fermentii, si mucegaiul cu care se inrudesc sunt organisme unicelulare de viata vegetala care locuiesc atat pe uscat, in apa, cat si in aer.

Ele sunt absolut peste tot. De exemplu, Candida se gaseste in mod normal in tractul gastrointestinal. De fapt, am muri fara acesti fermenti. Cu toate acestea, se pot dezvolta foarte repede excesiv si daunator, cauzand o mare varietate de simptome, de la suparatoare, apoi cronice, pana la cele fatale. Este un microorganism cu care mult prea multe femei sunt obisnuite, prin “candidoza”, si chiar si parintii au experiente de acest gen cu copiii lor, infectii ale gatului sau gurii.

In timp ce medicina conventionala le recunoaste alaturi de o multime de alte probleme medicale similare care izvorasc din aceste “drojdii si ciuperci”, adevarul este ca, prin dieta omului obisnuit, marea majoritate a oamenilor dezvolta o crestere excesiva a acestora in corpul lor, cu efecte dezastruoase. De fapt, Candida este doar unul din raufacatori. Traim intr-un mediu de “microforme”, inclusiv fermenti, ciuperci, mucegaiuri, ca si bacterii si virusi. Mai greu este ca, suntem victimizati nu doar de microforme, dar si de excretiile lor care sunt toxice, sau “micotoxine”, sau “exotoxine” (de la “myco” = ciuperci, “exo” = adica bacterian, “toxina” = evident, otrava).

Microformele produc aceste resturi acide atunci cand ele digera (de fapt, fermenteaza), glucoza, proteine si grasimi – aceleasi substante pe care corpul nostru le cauta pentru a le transforma in energie.

Candida si alte microforme profita de zonele mai slabe ale corpului, otravindu-le si epuizandu-le. Intr-un mediu acid, practic ele capata mana libera, si sunt stapane pe teren, distrugand tesuturile si procesele corpului. Ele traiesc pe baza glucozei din corpul nostru, pe care noi o folosim drept energie, si folosesc grasimile si proteinele noastre (chiar si materia genetica, acizii nucleici!) pentru propria dezvoltare si crestere. Aceste organisme pur si simplu ne consuma de vii! Apoi ele isi trimit resturile acide in circuitul sangvin, ca si in interiorul celulelor, poluand si mai mult sistemul.

Doar pentru a va da o mica viziune asupra a cat de teribil este potentialul de distrugere: Sunt mai bine de cateva sute de milioane de ani de cand drojdiile, ciupercile, mucegaiul, sunt pe acest pamant, timp in care s-au dezvoltat in cinci sute de mii de forme diferite. Se pare ca nici nu aveau nevoie de asta, pentru ca sunt mari oportunisti si supravietuitori, perfect adaptati la ceea ce fac. Pot trece de la mii de ani de adormire, la o crestere exploziva (au fost descoperiti spori vii in mormintele antice egiptene excavate de curand). Mai mult, sunt mai bine de o mie de toxine produse DE CATRE drojdii, ciuperci, si mucegai.

Care sunt simptomele cauzate de Candida?

Primul stadiu - In primul stadiu, mucoasele membranelor corpului pot fi infectate. Acestea includ gura, vaginul, nasul, si sistemul respirator. In afara infectiilor vaginale, sindromul premenstrual sever, infectiile tractului urinar, eruptii ale pielii, acnee, afte bucale, ALERGIILE alimentare, sau la praf, mucegaiuri, ciuperci, drojdii, inhalanti si substante chimice, sunt cele mai des intalnite simptome. In fiecare zi, tot mai multi oameni par a fi alergici la orice lucru din mediul lor.

Episoade repetate de bronsita, sinuzita, amigdalita, infectii streptococice si stafilococice sunt tipice. Puteti nota de asemenea mononucleoza si pneumonia. E usor sa va dati seama cum toate aceste boli succesive sunt tratate cu din ce in ce mai multe antibiotice, care la randul lor deschid poarta unei si mai mari dezvoltari a bacteriei Candida. E un ciclu vicios!

Al doilea stadiu al Candidei - Implica reactii mai generalizate precum durerea, migrenele si durerile de cap, oboseala extrema, psoriazis, infectii ale unghiilor, dureri musculare, dureri articulare, si artrita. Normal, medicamente peste medicamente sunt folosite in speranta de a usura aceste simptome teribile. In majoritatea cazurilor, sunt tratate doar simptomele, in timp ce cauza, infectia cu Candida, poate fi chiar incurajata in acelasi timp, indirect, prin medicamentele prescrise...

Al treilea stadiu al Candidei - Implica simptome mentale si comportamentale, precum: dificultati de concentrare, neputinta de a citi sau chiar de a urmari un program de televiziune sau de a te bucura de un hobby, lapsus frecvent, pierderi de memorie, confuzie mentala, neputinta de a gandi la cuvintele pe care vrei sa le spui, inversiunea de cuvinte sau litere atunci cand incerci sa scrii sau sa spui ceva, pierderea abilitatilor dobandite anterior (precum a uita sa tastezi sau sa canti la pian) etc.
Aceste probleme pot conduce deseori la „a plange de disperare”, depresii severe, probleme cu somnul – pot include insomnii, vise confuze, cosmaruri, probleme cu respiratia in somn, somn obositor – ganduri irationale, temeri neobisnuite, fobii, atacuri de panica, torsiuni musculare, iritabilitate, violenta, comportament agresiv, chiar si episoade epileptice, inclusiv ganduri despre moarte si sinucidere.

Uneori oamenii cu aceste simptome sunt calificati drept bolnavi mental, si se crede ca ei sufera de psihoze maniaco-depresive, sau schizofrenie. Acesti pacienti grav bolnavi sunt indreptati deseori catre psihiatri sau spitalizati in institutii de profil. Li se pot da chiar antidepresive, tranchilizante, litiu, pentru a usura simptomele mentale. Dar cauza poate totusi sa fie trecuta cu vederea si pacientul nu este vindecat pe termen lung.

Al patrulea stadiu al Candidei – O persoana la acest stadiu poate experimenta chiar oprirea unor organe sau sisteme din corp. De exemplu, glandele suprarenale se pot opri din functionare cand sistemul endocrin cedeaza sau cand sistemul digestiv cedeaza, producand voma sau constipatie extrema. Oboseala extrema poate escalada catre slabiciune musculara totala, precum incapacitatea musculaturii gatului de a sustine capul. Eruptiile corporale pot degenera in eczeme. Sistemul circulator poate fi infundat atat de mult cu drojdii, incat capilarele sunt infundate, cauzand HIPERTENSIUNE ARTERIALA, AMORTEALA IN EXTREMITATI, si raniri si invinetire care se produc cu usurinta. Persoana respectiva poate experimenta chiar si o febra, dar mainile si picioarele vor fi mereu reci. Inima poate dezvolta tahicardie, palpitatii, batai neregulate, probleme cu valva mitrala, sau „murmur” cardiac. In sistemul respirator, alveolele, sacii aerieni ai plamanilor, pot sa fie coplesiti de drojdii, astfel incat persoana nu poate obtine suficient aer pentru a vorbi, canta sau a face exercitii. Ar putea exista chiar si sentimentul de sufocare, care poate conduce la hiperventilare si panica. Caderea completa a sistemului imunitar lasa corpul fara aparare in fata bacteriilor inamice, virusurilor si conditiilor de boala – inclusiv cancer.

Al cincilea stadiu al Candidei – Pare inevitabil in acest punct. Candidoza generala sistemica este suta la suta fatala daca nu este diagnosticata suficient de devreme pentru a opri supraproductia de drojdii si pentru a regenera sistemul imunitar.

Ceea ce ne aduce din nou la... Aciditate!

Microformele prospera... in aciditate! Adora sa inoate in propriile deseuri toxice. Adora de asemenea si nivelul scazut de oxigenare care insoteste aciditatea. Pe deasupra, deseurile produse de ele sunt acizi puternici. Prin urmare, in caz ca doriti sa fiti convinsi si mai mult de a va aduce corpul in stare naturala, incercati sa va ganditi la imaginea corpului dvs inundata de mucegaiuri si ciuperci.

Dar vestea buna este ca a manca corect, a bea APA ALCALINA si a folosi suplimentele in mod corect este tot ceea ce aveti de facut pentru a permite corpului sa foloseasca si sa controleze microformele de care are nevoie. Mentinerea echilibrului acid/baza prin dieta si APA ALCALINA IONIZATA, mentine mediul optim pentru a obtine DOAR nivele sanatoase de microforme.


Sursa: http://www.fitforlife.ro/articole_3_candida.htm

[mszavai]

Daca doriti sa vedeti cum arata candida, dimineata pe stomacul gol, inainte de a va spala pe dinti, lucrati putin saliva din gura si scuipati-o intr-un pahar cu apa. Tineti paharul sub observatie intre 5-30 min. Veti observa cum din saliva de la suprafata incepe sa se desprinda candida care va cobori spre fundul paharului fie sub forma de firisoare, fie ca o depunere mai groasa asemanatoare unor norisori. Saliva fara candida se va mentine la suprafata.


KEFIRUL

[mszavai]

Sutienele favorizeaza aparitia cancerului de san!

Majoritatea femeilor din tari urbanizate poarta sutien. Se apreciaza ca 70 pina la 80% dintre ele decid sa foloseasca asa ceva. De ce? Raspunsurile variaza de la caz la caz. Exista probabil si femei care nu-si pun aceasta intrebare deoarece considera normal sa foloseasca acest accesoriu.

Sutienele, dupa cum va inchipuiti, nu exista de cind lumea! Ele au fost inventate in anul 1893 si vindute pe piata abia douazeci de ani mai tirziu. Inainte de a apare in varianta moderna, sutienele erau inlocuite de corsete, care sustineau intr-o oarecare masura sanii si le rotunjeau formele, insa erau foarte incomode.

De cind au inceput sa fie comercializate, sutienele au fost adoptate de tot mai multe femei. Accesoriul a devenit un simbol al feminitatii si chiar al sexualitatii. Evele n-au mai renuntat la sutiene decit in perioada anilor 60 ai secolului trecut cind in timpul manifestarilor feministe unele participante si-au rupt, simbolic, sutienele si le-au dat foc.

Pe parcurs, femeile au gasit multiple motive pentru purtatul sutienelor. In primul rind, ele au considerat ca sanii au nevoie de o sustinere, mai ales daca sint mari. S-au obisnuit atit de mult cu ele incit au ajuns sa creada ca e imoral sau indecent sa nu le poarte. In societatea moderna, purtatul sutienului la serviciu (birou) face parte dintr-un cod vestimentar.

Unele femei poarta sutien pentru a evita formarea transpiratiei sub sani sau pentru a pentru a evita leganarea lor care poate fi uneori dureroasa. Situatia din urma este valabila mai ales atunci cind o femeie vrea sa alerge sau sa faca exercitii fizice.

In zilele noastre, cind sanii mari si rotunzi sint apreciati, sutienul poate fi de ajutor femeilor care vor sa se faca remarcate. Modelele “push up” reusesc sa creeze iluzia unor sani aproape ideali. Exista apoi femei care se gindesc ca purtatul sutienului impiedica sau intirzie lasatul sanilor.

Cum era si firesc, a aparut si curentul “anti-sutien”. Multe vedete occidentale sint vazute, in locuri publice, tot mai des imbracate fara sutien. Ba chiar designerii croiesc acum rochii pentru a fi purtate fara sutien. Unele femei considera ca pot fi elegante si decente fara el. Pe plaje, el a devenit optional pentru femeile care stau la soare. Mai mult, s-a ajuns sa se creada ca purtatul sutienului poate favoriza aparitia cancerului de san, asadar e si mai sanatos sa umbli fara el.
Ce zic specialistii? Ei spun ca nu exista o motivatie medicala pentru a purta sutien. Fiecare femeie este indemnata sa decida singura cum ii este mai bine. Unele femei, spre deosebire de altele, simt ca transpira mai mult atunci cind poarta sutien si prefera sa-si lase sanii liberi.

Specialistii au constatat ca purtatul excesiv al sutienului poate atrofia si slabi ligamentele care sustin baza sanilor. Exista femei care poarta 24 de ore din 24 sutien! Medicii explica faptul ca atunci cind sanii sint sustinuti de acest accesoriu, muschii pectorali sint nefolositi si, cu timpul, se pot atrofia. Asadar, folosirea ocazionala a sutienului este cea mai indicata. In plus se recomanda miscare si masaj in zona mamara.

Unele studii arata ca sutienul si imbracamintea strimta pot afecta fluxurile lichidului limfatic. Specialistii spun ca, din moment ce nu avem o “inima” care sa pompeze lichidul limfatic, trebuie sa lasam muschii sa-l puna in miscare. Sistemul limfatic curata tesuturile de substante toxice iar un drenaj limfatic slab poate avea un rol in aparitia cancerului de san.

Fluxul limfatic este dependent de contractia muschilor, de respiratie, de presiunea generata de pulsatiile arteriale. Lichidul limfatic este concentrat in mare masura in partea superioara a corpului.

Un studiu facut in Insulele Fiji a aratat ca inainte de al Doilea Razboi Mondial in acest loc cancerul de san era inexistent. Dupa ce tara a fost eliberata iar femeile au adoptat stilul vestimentar occidental, care presupune si purtatul sutienului, a aparut si cancerul de san. Incidenta bolii in rindul femeilor din Insulele Fiji a ajuns la fel ca cea din SUA sau alte state occidentale.

Acelasi lucru a fost constatat si la femeile indigene din Noua Zeelanda. Cancerul de san a aparut si la ele dupa ce au inceput sa poarte sutien, la fel ca femeile albe.

Doctorita americana Elizabeth Vaughan sustine ca daca o femeie renuta sa mai poarte sutien azi, peste 30 de zile va constata ca va avea sani mai fermi si mai putin lasati. Vor fi mai putin durerosi decit inainte de menstruatia anterioara. In trei luni de zile, nodulii si umflaturile pe care multe femei le au vor incepe sa dispara. In sase luni cind femeia va merge la un consult, medicul va exclama: “Ce ai facut?! Sanii tai arata muuult mai bine!” Atunci femeia sa-i raspunda ca, pur si simplu, si-a aruncat sutienul. Probabil ca doctorul nu o va crede dar ea sa se uite cum arata si sa aiba incredere in propriul corp.

Doctorita Vaughn este convinsa ca purtatul sutienului contribuie la aparitia cancerului de san. Ea incurajeaza femeile sa faca miscare, aerobic, fara sutien. Cind sanii se leagana, spune ea, lichidul limfatic circula mai bine prin sani. Miscarea imbunatateste intotdeauna fluxul limfatic.

Care va fi viitorul sutienului? Se pare ca nu va dispare. Producatorii si designerii lui vor avea grija ca femeile sa nu renunte la el. Exista dovezi ca inca in Antichitate femeile purtau ceva asemanator sutienelor din motive practice dar si estetice. Deci, este un accesoriu strins legat de psihicul femeii.


Sursa: http://www.starcatalog.ro/blog/?p=403

[mszavai]

Introducere

Salvestrolii aparțin fitoalexinelor și sunt compuși pe care plantele le sintetizează pentru a se proteja împotriva agresorilor cum ar fi ciuperci, virusuri, bacterii, lumina UV și insecte.

Pentru om, salvestrolii au un efect de inhibare a cancerului. Salvestrolii provoacă distrugerea și moartea celulelor tumorale, dar lasă celulele sănătoase nevătămate.

Salvestrolii sunt substanțe cu gust amar și sunt prezente în cantități relevante doar în legume, plante și fructe cultivate organic. Prin urmare, persoanele care preferă să folosescă produse ecologice (neprelucrate) sunt mult mai bine protejate împotriva tuturor tipurilor de cancer decât persoanele care optează pentru produsele comune (stropite și tratate).


Relația dintre alimentație și cancer

Aproximativ 4 din 10 bărbați și 3,5 din 10 femei vor avea cancer în timpul vieții lor. Fumatul este responsabil pentru o treime din toate cazurile de cancer; factorii alimentari sunt, de asemenea, responsabili pentru o treime din cazuri. O dietă deficitară, dezechilibrată, cu prea puține legume și fructe, precum și prezența substanțelor cancerigene în dietă, joacă un rol important în dezvoltarea cancerului.

Oamenii de știință britanici au descoperit un important mecanism antitumoral, selectiv, utilizat de anumiți fitonutrienți din dieta noastră, prin care sunt eliminate celulele canceroase. Acești fitonutrienți, care au fost denumiți salvestroli, au fost pierduți în mare parte din alimentația noastră în ultimul deceniu, cu excepția produselor ecologice.


Noua enzimă CYP1B1: existentă numai în celulele tumorale

La începutul anilor ’90, profesorul Dan Burke (foto), împreună cu grupul său de cercetare de la Universitatea din Aberdeen, a descoperit un nou tip de enzyme ale citocromului P450 în celulele tumorale, și anume enzimele CYP1B1. În organism, enzimele citocromului P450, tipurile CYP1, CYP2, CYP3, asigură detoxifierea organismului de metaboliții proprii și de substanțele toxice, străine corpului (xenobiotice). Acestea se găsesc în principal în ficat (susținând faza 1 de detoxifiere) și se găsesc, de asemenea și în alte organe, cum ar fi intestinul subțire, rinichi și plămâni. Alte enzime ale citocromului P450 (de tipul CYP11, CYP17, CYP19 si CYP21) sunt implicate în sinteza de substanțe care joacă un rol în reglarea celulară și în semnalizarea celulară, cum ar fi steroizi, acizi grași și prostaglandine. [1]

Ceea ce este remarcabil în legătură cu enzima CYP1B1 descoperită este că aceasta poate fi găsită doar în celulele canceroase (umane), nu și în celulele țesutului sănătos. [1-4]

Grupul de cercetare a profesorului Burke a constatat că enzima CYP1B1 se găsește în toate tipurile posibile de linii de celule tumorale umane, astfel că CYP1B1 va putea fi utilizată ca un marker tumoral de diagnostic pentru a detecta cancerul în fază inițială. [2,5]

Profesorul Burke suspectează că enzima CYP1B1 este “pornită” într-o celulă mutantă a corpului, pentru a permite celulelor tumorale să fie îndepărtate în mod selectiv (gene supresoare tumorale).


Precursorii activați de enzima CYP1B1

Descoperirea proteinei CYP1B1 a condus la cercetarea agenților (naturali și sintetici) anticancerigeni (citostatice), care sunt activați de CYP1B1. Au fost căutați agenții care nu sunt toxici prin ei înșiși, ci sunt transformați de enzima CYP1B1 în substanțe toxice pentru celula canceroasă, având astfel ca rezultat apoptoza (moartea celulară programată) celulei tumorale. [1,2,6,16]

Tot în acest punct s-a descoperit că unele medicamente anticancerigene sunt inactivate prin CYP1B1, ceea ce le face ineficiente (rezistență tumorală). Exemple sunt docetaxel, ellipticine, mitoxantrona și tamoxifen. [17]

Citostaticele actuale au efecte secundare grave, deoarece acestea nu sunt toxice doar pentru celulele canceroase, dar, de asemenea, afectează celulele și țesuturile sănătoase.

De aceea, cercetătorii s-au concentrat spre găsirea de “precursori” siguri, de preferință, naturali, care sunt activați doar în celula tumorală. Această descoperire, în viziunea lor, ar reprezenta un progres științific enorm în combaterea cancerului. [16]


De la sintetic la natural

După ce a fost numit la Universitatea Montfort în Leicester, profesorul Burke a venit în contact cu profesorul Gerrald Potter care este chimist clinician, un expert în dezvoltarea de medicamente pentru cancer. În urma descoperirii CYP1B1, a dezvoltat primul prodrog sintetic (DMU-135), care este transformat de enzima CYP1B1 într-un puternic inhibitor de tirozin kinază, care distruge eficient celulele tumorale. [8] Componentul activ în DMU-135 este o structură de stilben. Stilbenele sunt substanțe organice, bioactive cu 1,2-difeniletilenă ca grupare funcțională.

Potter și Burke s-au întrebat dacă produsele alimentare pot conține compuși naturali similari, care să fie activați prin enzima CYP1B1 și să devină substanțe citostatice.

Se estimează că aproximativ 1000 de celulele canceroase se dezvoltă în organism în fiecare zi. Acestea sunt, în general, îndepărtate rapid și eficient și nu conduc la formarea de tumori. Decât să ne întrebăm de ce oamenii fac cancer, ar fi mai corect să ne întrebăm de ce oamenii NU fac cancer”, și-au spus Potter și Burke.

Astfel, ei au formulat ipoteza că enzima CYP1B1 reprezintă un mecanism de auto-distrugere în celulele canceroase, care s-a dezvoltat în cursul evoluției (enzime CYP sunt la fel de vechi ca și omenirea) pentru a elimina selectiv celulele care au deviat. În acest caz, ar fi logic să ne gândim că enzima CYP1B1 utilizează componente din dietă pentru a forța celula tumorală să intre în apoptoză, așa încât să nu mai reprezinte o amenințare. Acest lucru ar putea fi unul dintre modurile în care dieta protejează împotriva cancerului.


Salvestrolii – inhibitori de cancer

Echipa Burke și Potter a pornit în căutarea componentelor din dietă care sunt toxice pentru celulele tumorale.

Cercetătorii englezi au identificat mai mult de douăzeci de fitonutrienți (bioflavonoizi, acizi carboxilici, stilbene, stilbenoizi) în legume, plante și fructe, cu numitorul comun de a induce apoptoza în celulele canceroase, după activare prin intermediul enzimei CYP1B1. Substanțele formează un așa-numit grup farmacofor: un grup de substanțe înrudite biochimic, în care componenta moleculei responsabilă pentru activitatea biologică este aceeași [14].

Cercetătorii au numit acest grup de fitonutrienți “salvestroli” (Salve înseamnă a salva, Strol este preluat de la cuvantul resveratrol, primul salvestrol), dar nu vor dezvălui încă care sunt fitonutrienții în cauză.

În general, salvestrolii sunt substanțe ce dau gust amar sau acru-înțepător și aparțin grupei fitoalexinelor – substanțe produse de plante pentru protecția împotriva ciupercilor, bacteriilor, virusilor, insectelor și razelor ultraviolete. [13] Aceste fitoalexine, reprezentând sistemul imunitar al plantei, se găsesc în principal în cojile de fructe, în semințe, frunze și părțile externe ale rădăcinilor adică acele părți ale plantei care intră în contact cu factorii de stres.

În functie de gradul în care planta intră în contact cu factorii de stres, poate conține o cantitate mai mică (de bază) sau mai mare de fitoalexine. Salvestrolii înșiși diferă în ceea ce privește activitatea biologică, biodisponibilitatea, timpul de înjumătățire și solubilitatea în apă sau grăsime. Acestea sunt naturale, non-toxice pentru celulele sănătoase și apar în produsele alimentare care ajută la prevenirea cancerului. Multe plante medicinale tradiționale conțin un nivel ridicat de salvestroli.

Până în prezent, în vitro, studiile au arătat că salvestrolii induc apoptoza în celulele tumorale derivate din creier, sân, prostată, colon, ovar, testicul și țesutul pulmonar. Rezultatele tratamentului (suplimentar) cu extract concentrat de salvestroli la pacienții cu cancer sunt încurajatoare.


Mecanism de acțiune pentru salvestrol

Profesorul Potter și colegii săi au făcut încă o descoperire interesantă în timpul cerecetarilor lor și anume că nivelul de salvestroli de protecție din legumele proaspete, din fructe, plante ierboase variază enorm față de cel găsit în alimentele procesate.

Pesticidele, cum ar fi fungicidele, au redus drastic nivelul de salvestroli din legumele și fructele cultivate convențional. Este logic, pentru că nu mai este nevoie ca planta să se apere, adică să producă fitoalexine. Mai mult decât atât, alimentele provenite din plantele stropite și tratate chimic conțin și substanțe cancerigene din cauza reziduurilor de pesticide.

În plus, în ultimii cincizeci, șaizeci de ani, selecția soiurilor de plante a condus la cultivarea de soiuri care nu mai sunt bogate în mod natural în salvestroli amari. Oamenii au tendința de a refuza alimentele care au un gust amar și preferă să mănânce mai dulce (este preferată varza de Bruxelles, mai degrabă decât varza cu un gust oarecum amărui).

Oamenii au tendința, de asemenea, de a alege noile soiuri de legume și fructe selectate, care sunt uniforme ca dimensiune, culoare și formă și de a renunța la soiurile mai vechi și mai puțin atractive, dar care sunt mult mai bogate în salvestroli.

În cele din urmă, producătorii de produse alimentare elimină salvestrolii pentru a obține gustul, culoarea și limpezimea alimentelor (rafinate), cum ar fi sucurile de fructe și ulei de măsline. Gustul devine mai dulce fără a fi nevoie să se adăuge zahăr.

Ca regulă generală, alimentele rafinate conțin foarte puțini sau nu conțin deloc salvestroli.

Grupul de cercetare Burke și Potter a ajuns la concluzia că dieta actuală conține cu 80 până la 90% mai puțini salvestroli decât cea din urmă cu cincizeci, o sută de ani.

Numai alimentele bio (neprocesate) încă mai conțin cantități relevante de salvestroli. Reducerea salvestrolilor de protecție și creșterea substanțelor cancerigene din alimente pare să fi contribuit la creșterea incidenței cancerului în ultimul deceniu.


Multiple afecțiuni abordate cu Salvestrol

Studiind diverse țesuturi afectate, echipa de cercetare condusă de Dan Burke și Gerrald Potter a descoperit prezența enzimei CYP1B1 și în colita ulcerativă. Astfel, o persoană care suferă de colită ulcerativă își poate îmbunătăți starea atât prin îmbogățirea dietei cu fructe și legume organice, cât și prin suplimentarea alimentației cu formulele concentrate Shield și Platinum.

Bolile autoimune sunt un alt exemplu în care creșterea aportului zilnic de salvestrol a dus la scăderea inflamației și la îmbunătățirea stării de sănătate. De regulă, celulele imune mor de îndată ce și-au îndeplinit misiunea pentru care au fost create. În anumite boli autoimune apare o aglomerare de celule imune care continuă să rămână active, afectând astfel țesutul sănătos.

S-a putut constata că în cazul unei diete săracă în salvestroli, inflamația persistă iar unele boli autoimune evoluează.

De asemenea, datorită faptului că salvestrolii sunt produși de plante ca sistem de apărare împotriva factorilor patogeni, testele au arătat că salvestrolii sunt deosebit de utili în eliminarea celulelor afectate de acțiunea virusurilor, bacteriilor, fungilor. Practic, ajută la eliminarea oricărei celule care a deviat de la activitatea pentru care a fost inițial creată.


Importante surse naturale de salvestroli

Legume: legume verzi, anghinare, sparanghel, măcriș, rucola, toate tipurile de varză, ardei, avocado, morcovi sălbatici, țelină, castravete, spanac, dovleac, dovlecei, vinete;

Fructe: fructe roșii, măsline, fructe de padure, struguri, mere, căpșuni, prune, smochine, zmeură, mandarine, portocale, mure, pepene galben, ananas, mango;

Plante: pătrunjel, busuioc, rozmarin, cimbru, salvie, mentă, papadie, rooibos, pătlagină, măcese, armurariu, mușețel, lămâiță.


Aport mai mare de salvestroli

Pentru o mai bună protecție împotriva cancerului, este recomandabil de a crește aportul de salvestroli prin consumul de legume neprelucrate biologice, ierburi și fructe.

Un proiect este în curs de desfășurare în Anglia, în care oamenii sunt în căutare de soiuri vechi de legume și fructe care conțin în mod natural mai multi salvestroli. Este de preferat ca legumele să fie preparate cu abur sau prin ușoară preparare termică; salvestrolii sunt destul de rezistenți la căldură, dar sunt extrași în apă, atunci când legumele sunt fierte. În plus, se pot folosi legume și fructe concentrate, selectate pentru nivelul lor ridicat de salvestroli. [15]

Suplimentele cu salvestroli, asociate cu sinergici ca biotina, niacina, vitamina C, magneziu și seleniu, precum și activitatea fizică, mișcarea (deci aport de oxigen) pot aduce o contribuție importantă la vindecarea și prevenirea cancerului. În viitor, cercetarea (clinică) va trebui să investigheze acest lucru. Descoperirea salvestrolilor este, în orice caz, un motiv în plus de a alege alimente biologice, proaspete și neprelucrate.


Sursa: https://www.hypernatura.coml