Cancerul e un fungus si se vindeca cu bicarbonat de sodiu!!!

Cum ne putem vindeca singuri

Cancerul e un fungus si se vindeca cu bicarbonat de sodiu!!!

Mesajde mszavai » Joi, Aug 07 2008 2:01 am

Dragii mei,

Cu mare bucurie si emotie va fac cunoscuta aceasta stire (daca nu cumva ati aflat deja).

Acest adevarat copil al Luminii, oncologul italian Dr. Tullio Simoncini, prezinta in premiera, in direct pe video, cancerul care apare de culoare ALBA!!! Spune el: "Are culoare alba pentru ca este de fapt un FUNGUS!!!" Doctorul Simoncini trateaza foarte eficient cancerul=fungi cu BICARBONAT DE SODIU!!! In functie de organul afectat, el injecteaza bicarbonatul de sodiu fie local (ex. in cazul cancerului de san bicarbonatul este injectat direct in san), fie intr-o artera care sa poarte solutia de bicarbonat la organul afectat. Doctorul spune ca in 6 zile cancerul de san este vindecat!!!

El spune ca, impresionat de suferintele copiilor bolnavi de cancer, s-a rugat la Dumnezeu sa primeasca Lumina. Astfel a descoperit ADEVARUL despre cancer si anume ca ESTE UN FUNGUS!!!

Bineinteles ca mass-media nu va face cunoscut acest lucru, deci va rog, raspanditi aceasta informatie la cat mai multi oameni. Informatia trebuie adusa la Lumina!

Si iata ca, intr-adevar efectele Luminii incep sa se vada! E TIMPUL!!!

Cu multa dragoste,

Avatar utilizator
Site Admin
Mesaje: 523
Membru din: Mar, Iul 12 2005 1:38 am

Mesajde mszavai » Joi, Aug 07 2008 2:32 am

"In centrul fiecarei tumori canceroase se afla Candida albicans" - se arata in acest articol.

NU MAI FOLOSITI ANTIBIOTICE!!!! Se stie ca ele sunt responsabile pentru dezvoltarea excesiva a candidei in organism.


There are a large number of works that document the constant presence of the mycetes in the tissues of cancer patients, especially in terminal patients.

In recent years, we have observed a crescendo of voices addressing this terrible fungus to the point of defining it as 'the most important and most urgent problem that oncology has to solve'.

The following figures concerning the coexistence of Candida and cancer have been collected by several authors:[53]

R.L. Hopfer: 79%
U. Kaben: 80%
W. T. Hughes: 91 %
T.E. Kiehn: 97%
The percentages observed are truly impressive, especially when considering the difficulty of seeing Candida in the organic materials to be examined. This was also reported by R.S. Escuro, Z. O. Karaev, and T.J. Walsh.[54]

The positive results quoted allow us to confirm that Candida is always present in the tissues of cancer patients. Not only that, but Candida species represent today, according to several scholars, the first cause of morbidity and mortality in patients affected by neoplasias of the hemolinphopoietic system.[55]

O. Uzun even analyzed all data from 1974 to 1999 concerning the presence of candidosis in patients and the prognostic factors including predictable elements of mortality and came to the conclusion that the global rate of mortality in cancer patients varies between 33% and 75% and that this is independent of the type of infecting Candida.[56]

The phenomenon is usually interpreted as a consequence of the weakening and of the exhaustion of the organism because of neoplastic lesions. Conversely, we have to believe that the aggression of Candida takes place in the carcinogenic sense after the superficial pathogenic phases - that is, the classic epithelial candidosis - in several stages:

a) rooting in the deep connective tissue (in the various organs)

b) expansion with evoking of an organic reaction that attempts to encyst the fungin colonies, with the outcome being the formation of neoplasias

c) growth both in the surrounding tissue and remotely (metastasis).

d) progressive exhaustion of the organism with consequential global organism invasion. This is the stage that is most commonly observed and that is considered 'opportunistic'

e) exitus

In summary, Candida is not a post hoc but an ante hoc cause.

Avatar utilizator
Site Admin
Mesaje: 523
Membru din: Mar, Iul 12 2005 1:38 am

Mesajde mszavai » Joi, Aug 07 2008 2:36 am


Is Cancer Caused by the Candida Fungus?

Interview with Doctor Tullio Simoncini

By Emma Holister

EH: Having read your articles about your revolutionary cancer therapy, I cannot help but wonder how difficult it has been for you to continue working as an oncologist in the world of mainstream medicine. What has been the response of the medical authorities to your work?

TS: Suppression. Plots. Defamatory TV programs. When a scientist has an effective and revolutionary idea, the medical institution attempts to suppress his work because he threatens the interests of the ruling class. No matter how effective the therapy in question is, their aim will be to destroy him.

Those in power ensure that the following things are put into action:

1) dismissal from the medical associations,
2) instigation of newspaper and TV campaigns portraying him as a charlatan,
3) mounting attacks against him from the judicial system,
4) constant police harassment at home.

EH: What are the things preventing our current medical system from embracing your theories about cancer being caused by a fungus (Candida) and your treatment of tumours using bicarbonate of soda?

TS: One: there is a selfishness and lack of spirituality within the medical ruling class. It prevents them from looking beyond their acquired ignorance. Two: the fundamental theory behind cancer is based on the hypothesis that it is caused by a genetic disorder resulting in an over-reproduction of the cancerous cells. This theory is simply wrong and has never been demonstrated.

EH: Do you believe these problems can be overcome, and if so, how?

TS: Yes, I do. It will be achieved through grassroots activism, which will establish freedom in medical research. If large numbers of people in a country gather and work together, it is possible to demand that the authorities allow for freedom in medical research. This can be done through demonstrations and informing people via the media.

EH: How many cases of cancer have you been able to cure? Surely your results must have at least attracted the attention of your colleagues in the medical world?

TS: I have treated hundreds of patients. Most of them had extremely advanced cancer, especially after having been subjected to conventional therapies. Many of them made a complete recovery and are still alive and well years after the treatment.

In the cases of cancers caught early (lumps smaller than 3cm, with minimal incidence of metastasis) 90% of patients have made a recovery.

Many doctors agree with my methods and have used the sodium bicarbonate treatment.

EH: Is there no way that you could use this evidence to put pressure on the establishment to take your work more seriously?

TS: No, because it is necessary to demonstrate one’s results with many hundreds of fully documented cases. This is not possible unless you work in a cancer clinic.

EH: Many women suffering from Candida are plagued by persistent long-term gynaecological problems, from thrush to reproductive cancers. What would be your advice to them?

TS: To uproot persistent gynaecological fungal infections one should do a douche every day with two litres of pure water (that has been boiled and left to cool) containing two dissolved tablespoons of bicarbonate of soda. This should be kept up for two months, stopping only during one’s period. Candida is very persistent and it takes a long time to kill an infection.

EH: Although your views on cancer and fungus are revolutionary within the context of mainstream medicine, within alternative medicine your views of what Candida is and how it functions in the body appear to differ from many alternative practitioners who view Candida as a systemic problem affecting the whole body and originating in the intestines. From what I gather you do not see the Candida problem as residing in the gut. If you believe that the Candida yeast is not the cause of the various intestinal problems usually associated with Candidiasis, what in your opinion is the cause?

TS: The main cause is environmental. Secondly, there is a resulting lack of energy caused by alterations in the blood circulation. Thirdly, diet. The problem is, why does a person have intolerances to sugar, yeast, eggs, milk etc? Before these developed, damage had been caused. The gut’s epithelium is impaired and that causes the intolerances. It is important to cure this, and then it is possible to see if the related problems continue.

It is not good to avoid a particular food for ever, because it doesn’t deal with the root cause of the illness, which is usually caused by problems within the environment, from impaired energy levels and poor diet.

For example, a person who has heart disease may suffer from chronic dilatation of the gut (in this way the heart works less), and an intolerance is the result . . . Another example is a person who suffers from cooling syndrome. This provokes congestion and consequently intolerances. And so on.

Therefore it is necessary to cure the illness at its root cause, not just the symptoms by avoiding this or that food.

EH: Finally, what is your opinion of the situation that many alternative health practitioners find themselves in with regard to the anti alternative medicine campaigns being waged against them by the medical authorities, the medical press and national media, for example Quackbusters? What do you feel is needed to protect alternative therapists such as yourself, and the patients who come to you for help?

TS: My opinion is that the alternative practitioners are scared and don’t have the means to fight the lies perpetrated by mainstream medicine. The medical world needs to be liberated in order to allow patients freedom of choice in healthcare. Most illnesses are the result of an unhealthy lifestyle, and as such, drugs are useless and can only do damage. Furthermore, archaic institutions such as the medical associations frequently pressure doctors into prescribing only useless, toxic and harmful treatments.


A Path of Personal Research

By Dr Tullio Simoncini

One of the questions that I am asked most frequently when the issue of this new anti-cancer therapy comes up is how it all began, how the idea first struck me that cancer could be a fungus, and the motives and events that induced me to drift away from official oncology. It all began when I was attending an introductory course in histology. When the professor described tumours as some terrible and mysterious monster, I felt indignant – as one does if told “Everyone is powerless before me” – that was the implicit threat when it came to cancer – “your minds are too small to understand me.”

That was when the war began, my personal war against cancer. I was aware that I could win it only by focusing all my resources and mental energy - conscious and unconscious - in the right direction. And I believed this could only be found by using a critical approach to the official line of thought, a line of thought which is built on many unknowns and very few certainties.

The biggest task, therefore, consisted initially of acquiring the necessary knowledge for this research, and at the same time putting anything that I was studying under critical analysis. In other words I had to keep in mind that everything I was learning might well be false.

So, as the years went by my convictions deepened – particularly later, when working in hospital wards, where I realised that medicine was not only unable to resolve the cancer problem, but also that of the majority of diseases. Which is still, unfortunately, true today. This is because, apart from success in various sectors in the treatment of specific symptoms of these diseases, medicine is unable to offer any conclusive benefit. Hypertension, diabetes, epilepsy, psoriasis, asthma, arthritis, Crohn’s Disease, and many more are typical examples of this.

Apart from my distrust with regard to the effectiveness of medicine, over time my experience in the clinical field had begun to weigh upon me so heavily that I was finding it difficult to deal with. These feelings were aggravated each time I was faced with desperate cases. This led to a crisis where I at first wanted to leave. However, it then turned into a desire to stay on and ‘fight in the trenches’ in order to think about and develop new solutions.

Little by little, working endless hours in the university’s paediatric oncology emergency ward, where I was finishing my thesis, my mind began to explore. Towards the end I was finding it painfully difficult to see the patients, their relatives, my professors, colleagues, the nurses - even people in general, such were my feelings of alienation in a system that I believed to be totally bankrupt.

I was wondering, … ‘and my profession, the university career, my social position, what will happen to them?’

After all, it would have been very difficult to survive on ideas alone, especially in a medical world where job opportunities were diminishing on a daily basis to the extent that there were very few possibilities of employment worth considering.

On the other hand, I was not particularly attracted to the university environment. In fact, I saw it as an enmeshed and unpleasant entity that prevented the achievement of any scientific goal; distracting, as it does, the best intellectual and personnel resources from science by channelling them towards irrelevant and superficial arguments.

From that point on it was clear which direction I was to take. I left the faculty of medicine and enrolled for a physics degree. I studied for several years in order to develop a more scientific mind-set and in order to explore the infinite aspects of research in detail.

At the same time, I started to investigate other medical approaches including alternative medicine which, although officially ridiculed, had many followers, especially amongst those patients who could not endure excessively aggressive therapeutic methods. Experience after experience led me to understand that the raison d’ètre of these alternative methods was to fill the gap left by conventional medicine and its inability to solve the patients’ problems. The patients seemed to get greater benefit from those therapies that evaluated them and treated them as a whole being and not simply with unsatisfactory treatments for their symptoms.

It was when I was setting up a naturopathic practice that I had the idea of cancer’s being caused by fungus. When I was treating a patient who had psoriasis, using corrosive salts, I realised that the salts worked because they were destroying something – and that something was fungus.

From that realisation I deduced the solution I had been so long searching for: if psoriasis, an incurable disease, is caused by a fungus, then it is possible that cancer, another incurable disease, could be caused by a fungus. That link was what started all the experiences, the experiments, the verifications and the results, through relentless and “underground” work that brought great professional satisfaction to me and that allowed me to perfect a therapy that is very effective against tumorous masses, that is, against fungal colonies.

Once the causal role of fungus in tumour proliferation was hypothesised, the problem of how to attack it in deep internal tissue arose, since in those areas it was not possible to use salts that were too strong. It then occurred to me that with oral-pharyngeal candidiasis of breastfed babies, sodium bicarbonate was a quick and powerful weapon capable of eliminating the disease in three or four days. I thought that if I could administer high concentrations orally or intravenously, I might be able to obtain the same result. So I started my tests and my experiments, which immediately provided me with tangible results.

Amongst these, one of the first patients I treated was an 11-year-old child, a case which immediately indicated that I was on the right track. The child arrived in a coma at the paediatric haematology ward around 11:30 in the morning, with a clinical history of leukaemia. Because of the child’s disease he had been taken from a small town in Sicily to Rome, through the universities of Palermo and Naples, where he underwent several chemotherapy sessions. His desperate mother told me that she had been unable to speak with the child for 15 days; that is, since the child had been on his journey through the various hospitals. She said she would have given the world to hear her son’s voice once again before he died. As I was of the opinion that the child was comatose both because of the proliferation of fungal colonies in the brain and because of the toxicity of the therapies that had been performed on him, I concluded that if I could destroy the colonies with sodium bicarbonate salts and at the same time nourish and detoxify the brain with glucose administered intravenously, I could hope for a regression of the symptoms.

And so it was. After a continuous intravenous infusion of bicarbonate and glucose solutions, at around 7pm, when I returned to the university, I found the child speaking with his mother, who was in tears.

Since then, I have continued in this field and I have been able to treat and to cure several people, mostly during a period of three years when I was a voluntary assistant at the Regina Elena Tumour Institute in Rome. In 1990, although my time was almost totally occupied with work in a centre for diabetes, owing to changes in my personal life I decided to increase my research in the field of cancer, a disease that was always foremost in my mind, although I had in recent years been forced to neglect it.

Before resuming my combat against cancer, however, I felt the need to better explore the rationale of medicine and therefore of oncology so that I could acquire the intellectual, critical and self-critical attributes necessary in order to understand where hidden errors may lie.

I enrolled for a philosophy degree, which I completed in 1996. That was the year when, feeling more composed, I began making contacts within the world of oncology again, attempting first of all to make my theories and treatment methods known, especially within the more accredited institutions.

So, the Ministry of Health, the Italian and foreign oncology institutes, and oncology associations were made aware of my research and my results - but there was no acknowledgement at all. All I encountered were colleagues, variously qualified, who tended to be condescending and who seemed only capable of uttering the magic word: genetics.

I thought to myself ‘This will lead us nowhere’. In fact, I found myself in a situation with no way out. I had so many great ideas and some positive results, but no opportunity to check them with patients affected by tumours, in an authoritative scientific context.

I decided to be patient and to continue getting results, treating patient after patient and at the same time trying to become known by as many people as possible, especially in the field of alternative medicine where at least there was an openness and an opportunity to contact professionals who already had a critical attitude towards official medical thought. It was during that time that, for lack of any alternative, I started my research on the Internet. And I soon found contacts, friends and consensus, all of which allowed me to spread my theories, but – even more importantly – they gave me the psychological thrust necessary to continue my personal fight against the sea of sterility and self-evidence that exists in mainstream medicine.

I took comfort from the knowledge that my idea, my little torch, would not go out but could take root somewhere. I started to hope again that, given the validity of the message, sooner or later it would find a way to being shared and accepted by an ever-growing number of people. Slowly, in that way, I was able to get my theory about cancer known and to share it with the public at conferences, in interviews and at conventions. All that widened my field of action and gave me the opportunity to accumulate a remarkable amount of experience and of clinical results.

Friends pointed out to me, however, that my therapies with sodium bicarbonate solution, although they were effective, needed to evolve in terms of their methodology, as some types of cancer could either not be reached in any way or at least reached insufficiently.

Sodium bicarbonate administered orally, via aerosol or intravenously can achieve positive results only in some tumours, while others – such as the serious ones of the brain or the bones - remain unaffected by the treatment. These were the reasons I got in touch with several colleagues, especially interventionist radiologists, and I was finally able to reach those areas of the body that had previously been inaccessible. This was achieved through positioning appropriate catheters either in cavities for peritoneum and pleura, or in arteries to reach other organs.


By Tullio Simoncini

The basic concept of my therapy is the administration of a solution with a high content of sodium bicarbonate directly onto tumours. These are susceptible to regression only if one destroys the fungal colonies.

It was the ongoing search for ever more effective techniques to allow me to get as close as possible to the inner tissues that led me to the idea of selective arteriography (visualisation using instruments on specific arteries) and positioning an arterial port-a-cath (devices joining the catheter). These methods make it possible to place a small catheter directly into the artery that nourishes the tumour, and administer high doses of sodium bicarbonate to the deepest recesses of the tumour

In the past, for example, when I had the opportunity to treat a brain tumour, although I was able to improve the condition of the patient, I could not treat the tumorous mass at a deep enough level. I have countless times wasted my breath begging neurologists and neurosurgeons to perform the operation of inserting the catheter so that I could use it to do a further local treatment.

Today, with selective arteriography of carotids, it is possible to reach any cerebral mass without surgical intervention and in a completely painless manner. By the same token, almost all organs can be treated and can benefit from bicarbonate salts therapy, which is harmless, fast and effective – with only the exception of some bone areas such as vertebrae and ribs, where the scarce arterial irrigation does not allow sufficient dosage to reach the targets.

Selective arteriography therefore represents a very powerful weapon against fungus that can always be used against tumours, firstly because it is painless and provokes no side effects, and secondly because the risks are very low.

Technically, it is performed as follows: after sterilising and anaesthetising the surface levels, a needle is introduced into the artery that is to be used as an inlet port (usually the sub-clavian); then a metal guide that is visible to the angiologist is inserted and can be used to locate the selected artery. The last step consists of getting the small catheter to administer the solution where necessary. Then the catheter is fitted to a subcutaneous port-a-cath that stays in the selected location as long as necessary.

This very low-risk intervention creates no more pain than an intravenous injection and allows patients to be treated at home, although under constant medical supervision.

Tullio Simoncini's website:
Avatar utilizator
Site Admin
Mesaje: 523
Membru din: Mar, Iul 12 2005 1:38 am

Cateva informatii culese de pe site-ul Dr. Simoncini

Mesajde mszavai » Joi, Aug 07 2008 7:40 am


Este posibil ca o persoana se se trateze singura la domiciliu?

In cazul in care cancerul este continut si afecteaza doar un organ este posibil ca o persoana sa aplice singura tratamentul. Exemple: cancer al cavitatii bucale, esofagului, stomacului, intestinelor, rectului. Deasemenea si in cazul cancerului de piele cum ar fi melanoma sau psoriazisul. Supravegherea unui doctor este recomandata. Pentru alte tipuri de cancer implicarea unui doctor este obligatorie.

Daca cineva sufera de candidoza vaginala, exista cumva riscul ca boala sa degenereze in cancer?
Acest risc este real.

Este indicat pentru prevenirea sau eliminarea candidei sa se faca o cura cu bicarbonat? Cura se poate face pe cale orala?

O persoana poate face orice in mod preventiv, dar sfatul meu este ca bicarbonatul sa nu se ia ca un tratament preventiv; altfel fungusul poate deveni rezistent.

Ce trebuie sa-i spun internistului pentru a-l convinge ca vreau sa urmez tratamentul cu bicarbonat?

Tratamentul se poate face inainte si/sau dupa tratamentul cu chemo sau radiatii. Roaga-l sa te lasa sa urmezi tratamentul cu bicarbonat de sodiu conform protocolului Dr. Simoncini, in functie de tipul de cancer, localizare, marime, etc. Terapia va dura aproximativ 8 saptamani. Dupa aceasta perioada trebuie facuta o examinare: ecografie, tomografie, etc. Rezultatele vor sustine sau nu tratamentul. Aceasta terapie este foarte sigura, ieftina si poate fi urmata ca un tratament suplimentar. Daca doctorul nu doreste sa iti indeplineasca cererea, roaga-l sa respecte dorinta unui pacient suferind.
Avatar utilizator
Site Admin
Mesaje: 523
Membru din: Mar, Iul 12 2005 1:38 am

Mesajde mszavai » Mie, Aug 20 2008 10:17 am

Am primit aceste informatii suplimentare prin email si vi le transmit. Nu sunt insa in masura sa spun daca produsul acesta reprezinta exact formula Dr. Simoncini, deci va rog sa va informati foarte bine in cazul in care intentionati sa folositi acest produs.

Dr. Simoncini explica intr-un interviu de ce cancerul este de fapt un fungus. ... gus-uk.php

Acest tratament deja a fost introdus si la noi. Fiolele care contin in procent de 90% bicarbonat de sodiu poarta denumirea de Melfalan.

MELFALAN, solutie injectabila

Substanta activa: melphalanum
Fiole a 10 ml continand 10 mg melfalan dizolvat in 1 ml acid clorhidric 0,75 N si fiole a 10 ml continand 9 ml solutie neutralizanta de citrat de sodiu (2%), carbonat de sodiu anhidru (0,32%) si bicarbonat de sodiu 90,03%).

Actiune terapeutica:
Antineoplazic alchilant bifunctional, de tip azotiperitic.

Mielom, seminom si metastazele lui, reticulosarcom, angioendoteliom malign, tumori osoase, ascita dupa neoplasmele de ovar.

In stadiile terminale ale bolii, in prezenta leucopeniei, in afectiuni grave ale aparatului cardiovascular, hepatice sau renale, in graviditate si perioade de dupa alaptare. Tratamentul cu Melfalan poate incepe dupa minimum 4-6 saptamani de la terminarea unui tratament anterior radioterapic sau cu citostatice.

Efecte secundare:
Greturi, varsaturi, mai ales dupa doze mari. Reactia cea mai obisnuita este leucotrombopenia.

Mod de administrare:
Doza uzuala este de 10 mg zilnic sau 20 mg la 2-3 zile, pana la o doza totala de 100-150 mg, in raport cu toleranta bolnavului. Administrarea se poate face: intravenos, intraarterial sau intracavitar (intrapleural sau intraperitoneal). Administrarea intracavitara se efectueaza dupa evacuarea lichidului, introducand-se pana la 30 g Melfalan intrapleural si pana la 40 mg Melfalan intraperitoneal, dupa prealabila anestezie a seroasei.

In cursul tratamentului este obligatorie efectuarea controlului hematologic de 2 ori pe saptamana. Nu se incepe tratamentul cu Melfalan sau se intrerupe in cazul in care leucocitele scad la 3 000/mm3. Solutia pentru injectare se prepara obligatoriu ex tempore, adaugand continutul fiolei de solutie neutralizanta peste continutul fiolei cu Melfalan. Amestecul celor doua solutii se va utiliza in maximum 20 minute de la preparare. In cazul administrarii in perfuzii, solutia de Melfalan, preparata dupa procedeul descris, se dilueaza cu 300-500 ml solutie glucoza 5% sau ser fiziologic.

Forma de prezentare:
1 fiola de 10 ml continand 10 mg Melfalan dizolvat in 1 ml solutie de acid clorhidric 0,75 N + 1 fiola de 10 ml cu 9 ml solutie neutralizanta. Cutie a 100 fiole: 50 fiole solutie Melfalan + 50 fiole solutie neutralizanta.

Conditii de pastrare:
Ferit de lumina si la rece (4-8C).

Producator: Sindan

Sursa articol:
Avatar utilizator
Site Admin
Mesaje: 523
Membru din: Mar, Iul 12 2005 1:38 am

CANDIDA - Un ucigas ignorat!

Mesajde mszavai » Lun, Sep 15 2008 8:47 pm

Nu exista persoana care sa nu fie afectata de Candida intr-o masura mai mare sau mai mica! Lasata netratata Candida se poate generaliza la nivelul intregului organism (Candidoza Sistemica) cu efecte nefaste asupra sanatatii.

Candida albicans este un fungus care face parte din familia drojdiilor si exista, in mod normal in numar mic, in tractul gastrointestinal unde coexista cu diferite alte bacterii (folositoare sau daunatoare). Problemele apar cind balanta dintre Candida si bacteriile folositoare se inclina in favoarea Candidei (de multe ori in urma tratamentelor cu antibiotice), creind asa numitul Sindrom de Supra-crestere Candida (Candidoza). Manifestarile posibile cele mai frecvente sunt: balonari, gaze intestinale, diaree, oboseala, dureri de cap, stare depresiva, infectii vaginale repetate (la femei). Candidoza acuta afecteaza absorbtia nutrientilor la nivel gastro-intestinal si poate sa afecteze devastator atat sistemul imunitar cat si metabolismul.

Cand se inmulteste prea mult (cauza principala fiind excesul de antibiotice, infectarea prin contact sexual, o dieta neadecvata), Candida se poate raspindi in tot organismul, manifestindu-se cu predilectie in urmatoarele zone:

- Sistemul digestiv. Simptome: balonari, gaze, crampe, diaree/constipatie alternative, alergii multiple la alimente.
- Sistemul nervos. Simptome:oboseala anormala, nervozitate nejustificata, ameteala, depresie, rateuri de memorie, insomnie, minte incetosata.
- Pielea. Simptome: eczeme, psoriasis, urticarie, acnee, infectii la unghiile de la picior.
- Zona bucala manifestandu-se sub forma unei placi albe pe limba asemanatoare laptelui sau crapaturi in colturile gurii.
- Traiectul genito-urinar. Simptome: sindrom pre-menstrual cu dureri, nervozitate, balonari, crampe, dureri de cap, pofta de dulce, infectii urinare/vaginale, scurgeri vaginale de culoare alb laptoasa in general urat mirositoare, pierderea interesului pentru sex (femei), mincarime anala, prostata, impotenta (barbati).
- Sindrom endocrin. Simptome: hiper/hipo-tiroidism (in functie de organism), boala auto-imunitara.
- Uneori Candida intrata in sange se poate localiza la prostata, ficat sau splina cu efecte foarte grave.

Intrucat toxinele foarte potente eliberate de acest parazit pot ajunge in orice tesut/organ (Candida sistemica), sindromul a fost asociat cu multe boli (cardiovasculare, cancer, SIDA, scleroza multipla, astm, artrita, sinuzita, infectii repetate la ureche, alcoolism, diabet, hipoglicemie,etc), si de aceea greu de identificat. De obicei, ciupercile (fungi) creaza infectii secundare, oportuniste, pe fondul unui sistem imunitar slabit.

Diagnosticare: prezenta anticorpilor in singe sau prezenta Candidei la analiza scaunului.

Foarte adesea, nivele ridicate inexplicabil ale colesterolului sint rezultatul micotoxinelor eliberate de Candida. Cercetari recente arata ca prezenta micotoxinelor secretate de Candida si de alte fungusuri stimuleaza organismul sa produca mai mult colesterol pentru a anihila aceste toxine. Supraproductia de colesterol poate duce la depunerea in exces a acestuia pe peretii sistemului cardio-vascular.

Uneori se dau diferite diagnostice si se aplica tratamente inadecvate cind de fapt la radacina problemei se afla Candidoza.

Candidoza este o afectiune pe care in mod regretabil multi oameni (chiar si unii medici) o neglijeaza ca pe una minora dar in realitate consecintele pot fi devastatoare prin dereglarea metabolismului si distrugerea sistemului imunitar. Multe daca nu o mare majoritate a afectiunilor pot avea ca punct de plecare un exces de Candida.

Rar exista persoane care sa nu sufere de Candidoza intr-o masura mai mare sau mai mica. A te trata de Candida este un pas catre insanatosire, este un pas catre preventia unor afectiuni care pot deveni ireversibile.


Infectii vaginale recurente
- Oboseala (fatigue) constanta, ameteli, proasta dispozitie
- Saliva alba lipicioasa si depuneri albicioase pe limba, crapaturi in colturile gurii
- Dureri abdominale, gaze abdominale, indigestii
- Dureri articulare asemanatoare celor provocate de artrita
- Scurgeri din sinusuri
- Pierdere sau crestere in greutate fara a putea fi schimbate
- Minte incetosata, ne-eficienta
- Fungusi la degetele de la maini sau picioare
- Infectii urinare recurente (rezistente la antibiotice)
- Ochi iritati, inrositi, lacrimand
- Pete rosii pe piele (eczema, dermatita atopica)
- Mancarimi si iritari in zona anala sau in jurul organelor sexuale
- Caderea parului

Statisticile arata ca trei din patru femei dezvolta candidoza vaginala intr-un moment al vietii. Medicii ne recomanda o igiena riguroasa si alimentatie adecvata impreuna cu un tratament medicamentos corect.
Ce este candidoza vaginala?

Candidoza vaginala este provocata de o ciuperca microscopica, numita Candida Albicans.
Pe suprafata mucoaseivaginale este prezentata permanent o flora, fara insa a cauza o micoza genitala. Aceasta flora este formata atat din microorganisme cu rol de protectie dar si din microoganisme potential periculoase.

Microorganismele cu rol de protectie, cum sunt lactobacteriile, controleaza de fapt evolutia ciupercilor din grupa Candida Albicans.

In anumite conditii insa, numarul ciupercilor creste semnificativ, iar in acest caz se manifesta aceasta afectiune: candidoza vaginala.

Ce simptome are Candidoza Vaginala?

Manifestarea caracteristica este o scurgere vaginala de culoare alba, urat mirositoare, abundenta, care irita mucoasele si pateaza lenjeria. Secretiile sunt insotite si de mancarimi, iritarea si inrosirea organelor genitale, iar uneori pielea perineului se crapa chiar si la atingeri usoare (cu hartia igienica de exemplu).

Deseori apare si o senzatie de arsura in timpul urinarii si chiar dureri in timpul actului sexual. Exista insa si cazuri in care candidoza nu provoaca nici un fel de neplaceri, fiind depistata doar in urma unui control ginecologic.

Daca sistemul imunitar cedeaza, infectia se raspandeste in tot corpul si apar simptome ca: oboseala, ameteala, dezorientare, lipsa puterii de concentrare, schimbarea dispozitiei, dureri de cap, depresie, dureri de urechi, tuse, surzenie, lacrimarea sau senzatia de ardere la nivelul ochilor, dureri musculare, iritabilitate, pofta de dulciuri, eczema, psoriazis, multiple alergii, infectii fungice, sensibilitate crescuta la mancare si substante chimice.

Nu stiti daca aveti exces de candida? Raspundeti da sau nu la urmatoarele intrebari:
1. ati avut vreodata infectii vaginale caracterizate prin: aparitia unei scurgeri albicioasa, grunjoasa? Sau usturimi ori mancarimi in zona vaginala? Sau infectii urinare frecvente?

2. ati luat vreodata antibiotice?

3. ati luat vreodata anti-conceptionale?

4. ati folosit vreodata inhalanti anti-astmatici?

5. tinjiti dupa zahar sau dulciuri?

6. tinjiti dupa paine, mincati paine zilnic?

7. simtiti nevoia de bauturi alcolice, beti bauturi alcoolice in mod regulat?

8. aveti gaze intestinale, balonari sau ragaiti?

9. va simtiti adesea obositi sau obositi usor?

10. cind va sculati dimineata aveti pe limba depuneri albicioase?

11. aveti stari depresive caracterizate prin lipsa de pofta de lucru?

12. aveti adesea dureri de cap?

13. aveti alergii (mancarimi de piele, mancarimi in gat, tuse alergica)?

14. aveti mancarimi vaginale (la femei)?

15. aveti adesea infectii vaginale (la femei)?

Daca raspundeti da la cel putin 3 din intrebarile de mai sus, sansele sunt foarte mari sa aveti exces de candida.

Formula candida de la organika® contine o combinatie unica de acid caprilic si alte nutraceutice sinergistice care combat in mod foarte eficient cresterea excesiva a candidei.

Avatar utilizator
Site Admin
Mesaje: 523
Membru din: Mar, Iul 12 2005 1:38 am


Mesajde mszavai » Dum, Oct 05 2008 8:12 am

[...] Resturile acide de asemenea pun bazele pentru potentialul efect devastator al unui complex de microorganisme, incepand cu Candida. Candida este numele latin pentru ceea ce este cunoscut mai popular drept “fermentii” din corpul uman, dar de fapt este un fel de ciuperca. Ciupercile si fermentii, si mucegaiul cu care se inrudesc sunt organisme unicelulare de viata vegetala care locuiesc atat pe uscat, in apa, cat si in aer.

Ele sunt absolut peste tot. De exemplu, Candida se gaseste in mod normal in tractul gastrointestinal. De fapt, am muri fara acesti fermenti. Cu toate acestea, se pot dezvolta foarte repede excesiv si daunator, cauzand o mare varietate de simptome, de la suparatoare, apoi cronice, pana la cele fatale. Este un microorganism cu care mult prea multe femei sunt obisnuite, prin “candidoza”, si chiar si parintii au experiente de acest gen cu copiii lor, infectii ale gatului sau gurii.

In timp ce medicina conventionala le recunoaste alaturi de o multime de alte probleme medicale similare care izvorasc din aceste “drojdii si ciuperci”, adevarul este ca, prin dieta omului obisnuit, marea majoritate a oamenilor dezvolta o crestere excesiva a acestora in corpul lor, cu efecte dezastruoase. De fapt, Candida este doar unul din raufacatori. Traim intr-un mediu de “microforme”, inclusiv fermenti, ciuperci, mucegaiuri, ca si bacterii si virusi. Mai greu este ca, suntem victimizati nu doar de microforme, dar si de excretiile lor care sunt toxice, sau “micotoxine”, sau “exotoxine” (de la “myco” = ciuperci, “exo” = adica bacterian, “toxina” = evident, otrava).

Microformele produc aceste resturi acide atunci cand ele digera (de fapt, fermenteaza), glucoza, proteine si grasimi – aceleasi substante pe care corpul nostru le cauta pentru a le transforma in energie.

Candida si alte microforme profita de zonele mai slabe ale corpului, otravindu-le si epuizandu-le. Intr-un mediu acid, practic ele capata mana libera, si sunt stapane pe teren, distrugand tesuturile si procesele corpului. Ele traiesc pe baza glucozei din corpul nostru, pe care noi o folosim drept energie, si folosesc grasimile si proteinele noastre (chiar si materia genetica, acizii nucleici!) pentru propria dezvoltare si crestere. Aceste organisme pur si simplu ne consuma de vii! Apoi ele isi trimit resturile acide in circuitul sangvin, ca si in interiorul celulelor, poluand si mai mult sistemul.

Doar pentru a va da o mica viziune asupra a cat de teribil este potentialul de distrugere: Sunt mai bine de cateva sute de milioane de ani de cand drojdiile, ciupercile, mucegaiul, sunt pe acest pamant, timp in care s-au dezvoltat in cinci sute de mii de forme diferite. Se pare ca nici nu aveau nevoie de asta, pentru ca sunt mari oportunisti si supravietuitori, perfect adaptati la ceea ce fac. Pot trece de la mii de ani de adormire, la o crestere exploziva (au fost descoperiti spori vii in mormintele antice egiptene excavate de curand). Mai mult, sunt mai bine de o mie de toxine produse DE CATRE drojdii, ciuperci, si mucegai.

Care sunt simptomele cauzate de Candida?

Primul stadiu - In primul stadiu, mucoasele membranelor corpului pot fi infectate. Acestea includ gura, vaginul, nasul, si sistemul respirator. In afara infectiilor vaginale, sindromul premenstrual sever, infectiile tractului urinar, eruptii ale pielii, acnee, afte bucale, ALERGIILE alimentare, sau la praf, mucegaiuri, ciuperci, drojdii, inhalanti si substante chimice, sunt cele mai des intalnite simptome. In fiecare zi, tot mai multi oameni par a fi alergici la orice lucru din mediul lor.

Episoade repetate de bronsita, sinuzita, amigdalita, infectii streptococice si stafilococice sunt tipice. Puteti nota de asemenea mononucleoza si pneumonia. E usor sa va dati seama cum toate aceste boli succesive sunt tratate cu din ce in ce mai multe antibiotice, care la randul lor deschid poarta unei si mai mari dezvoltari a bacteriei Candida. E un ciclu vicios!

Al doilea stadiu al Candidei - Implica reactii mai generalizate precum durerea, migrenele si durerile de cap, oboseala extrema, psoriazis, infectii ale unghiilor, dureri musculare, dureri articulare, si artrita. Normal, medicamente peste medicamente sunt folosite in speranta de a usura aceste simptome teribile. In majoritatea cazurilor, sunt tratate doar simptomele, in timp ce cauza, infectia cu Candida, poate fi chiar incurajata in acelasi timp, indirect, prin medicamentele prescrise...

Al treilea stadiu al Candidei - Implica simptome mentale si comportamentale, precum: dificultati de concentrare, neputinta de a citi sau chiar de a urmari un program de televiziune sau de a te bucura de un hobby, lapsus frecvent, pierderi de memorie, confuzie mentala, neputinta de a gandi la cuvintele pe care vrei sa le spui, inversiunea de cuvinte sau litere atunci cand incerci sa scrii sau sa spui ceva, pierderea abilitatilor dobandite anterior (precum a uita sa tastezi sau sa canti la pian) etc.
Aceste probleme pot conduce deseori la „a plange de disperare”, depresii severe, probleme cu somnul – pot include insomnii, vise confuze, cosmaruri, probleme cu respiratia in somn, somn obositor – ganduri irationale, temeri neobisnuite, fobii, atacuri de panica, torsiuni musculare, iritabilitate, violenta, comportament agresiv, chiar si episoade epileptice, inclusiv ganduri despre moarte si sinucidere.

Uneori oamenii cu aceste simptome sunt calificati drept bolnavi mental, si se crede ca ei sufera de psihoze maniaco-depresive, sau schizofrenie. Acesti pacienti grav bolnavi sunt indreptati deseori catre psihiatri sau spitalizati in institutii de profil. Li se pot da chiar antidepresive, tranchilizante, litiu, pentru a usura simptomele mentale. Dar cauza poate totusi sa fie trecuta cu vederea si pacientul nu este vindecat pe termen lung.

Al patrulea stadiu al Candidei – O persoana la acest stadiu poate experimenta chiar oprirea unor organe sau sisteme din corp. De exemplu, glandele suprarenale se pot opri din functionare cand sistemul endocrin cedeaza sau cand sistemul digestiv cedeaza, producand voma sau constipatie extrema. Oboseala extrema poate escalada catre slabiciune musculara totala, precum incapacitatea musculaturii gatului de a sustine capul. Eruptiile corporale pot degenera in eczeme. Sistemul circulator poate fi infundat atat de mult cu drojdii, incat capilarele sunt infundate, cauzand HIPERTENSIUNE ARTERIALA, AMORTEALA IN EXTREMITATI, si raniri si invinetire care se produc cu usurinta. Persoana respectiva poate experimenta chiar si o febra, dar mainile si picioarele vor fi mereu reci. Inima poate dezvolta tahicardie, palpitatii, batai neregulate, probleme cu valva mitrala, sau „murmur” cardiac. In sistemul respirator, alveolele, sacii aerieni ai plamanilor, pot sa fie coplesiti de drojdii, astfel incat persoana nu poate obtine suficient aer pentru a vorbi, canta sau a face exercitii. Ar putea exista chiar si sentimentul de sufocare, care poate conduce la hiperventilare si panica. Caderea completa a sistemului imunitar lasa corpul fara aparare in fata bacteriilor inamice, virusurilor si conditiilor de boala – inclusiv cancer.

Al cincilea stadiu al Candidei – Pare inevitabil in acest punct. Candidoza generala sistemica este suta la suta fatala daca nu este diagnosticata suficient de devreme pentru a opri supraproductia de drojdii si pentru a regenera sistemul imunitar.

Ceea ce ne aduce din nou la... Aciditate!

Microformele prospera... in aciditate! Adora sa inoate in propriile deseuri toxice. Adora de asemenea si nivelul scazut de oxigenare care insoteste aciditatea. Pe deasupra, deseurile produse de ele sunt acizi puternici. Prin urmare, in caz ca doriti sa fiti convinsi si mai mult de a va aduce corpul in stare naturala, incercati sa va ganditi la imaginea corpului dvs inundata de mucegaiuri si ciuperci.

Dar vestea buna este ca a manca corect, a bea APA ALCALINA si a folosi suplimentele in mod corect este tot ceea ce aveti de facut pentru a permite corpului sa foloseasca si sa controleze microformele de care are nevoie, fara sa riste dezvoltarea si supracresterea formelor negative din ele. Mentinerea echilibrului acid/baza prin dieta si APA ALCALINA IONIZATA, mentine mediul optim pentru a obtine DOAR nivele sanatoase de microforme.

Avatar utilizator
Site Admin
Mesaje: 523
Membru din: Mar, Iul 12 2005 1:38 am

Iaurt vs. kefir

Mesajde mszavai » Lun, Oct 27 2008 7:02 pm

Folosind o analogie, Klaus Kaufman spune ca iaurtul este vin, iar kefirul este sampanie. Beneficiile de sanatate sunt toate in favoarea kefirului, in timp ce iaurtul este doar o forma mai usor digerabila a laptelui. Motivul, considera Kaufman, este compozitia moleculara in oglinda a kefirului si iaurtului.

Structura iaurtului este levogira, adica moleculele se invart spre stanga, impotriva acelor de ceasornic, iar cea a kefirului este dextrogira, adica moleculele se invart in sensul acelor de ceasornic. Ambele sunt culturi de acid lactic, formate din acelasi numar de atomi de carbon, oxigen si hidrogen, doar in oglinda. Kefirul actioneaza ca o incuietoare, agatandu-se de celule pentru a transmite oxigenul in scop curativ si de nutritie. Rusii folosesc kefirul in tratarea cancerului, deoarece celulele canceroase secatuiesc corpul de oxigen. Principalele motive pentru a bea un pahar de kefir pe zi sunt:

1) Iaurtul este efemer – Kefirul se lipeste de sistemul imunitar
Atat kefirul cat si iaurtul sunt produse lactate de cultura, dar utilizeaza metode diferite de a-si transmite incarcatura de bacterii benefice. Enzimele digestive din iaurt ajuta la digerarea iaurtului si doar a iaurtului. Kefirul vine cu o incarcatura de enzime in exces, care se ataseaza de peretii colonului. Valoarea nutritiva a iaurtului s-a dus in 24 de ore, pe cand cea a kefirului ramane un timp nelimitat. Un sistem imunitar sanatos este dependent, cel putin in proportie de 70%, de un tract intestinal sanatos.

2) 30 de bacterii benefice in kefir – doar cateva in iarut
Kefirul contine 30-35 de culturi principale de bacterii benefice, ce nu se gasesc in mod obisnuit in iaurt, din speciile Lactobacillus Caucasus, Leuconostoc, Acetbacter, Streptococus. Kefirul este o bautura ce curata colonul, incarcata foarte puternic energetic si antibiotic. Iaurtul este o bautura usoara, incarcata cu nutrienti ce pre-digereaza lactoza, ajutand corpul sa asimileze mai bine substantele benefice.

3) Drojdia – e cea care adauga kefirului bulbucii
Contine, de asemenea, drojdii benefice, cum ar fi Saccharomyces kefir, Torula kefir, care domina, controleaza si elimina drojdiile patogene distructive din corp. Fac asta, prin patrunderea in mucoasa in care salasluiesc drojdiile si bacteriile nesanatoase, formand o echipa de interventii virtuala care curata si tonifica intestinele. Astfel, corpul devine mai eficient in a rezista unor patogeni precum E. Coli si parazitilor intestinali. Drojdia benefica de candida din kefir distruge candida albicans, drojdia vinovata de provocarea infectiilor.

4) Digestia – Daca kefirul nu poate digera, nimic nu poate!
Drojdiile active din kefir, bacteriile benefice si enzimele digestive in exces furnizeaza o valoarea nutritiva mai mare prin stimularea digerarii hranei pe care o consumati. Constipatia este de domeniul trecutului. Daca beti kefir noaptea, nu aveti reflux acid sau insomnie.

Deoarece kefirul este mai lichid decat iaurtul, este si mai usor de digerat, ceea ce face din kefir un aliment nutritiv deosebit de bun pentru bebelusi, invalizi si persoane in varsta, precum si un remediu pentru dereglari digestive.

Traducere de Simona Karner

Kefir de casa

Laptele se incalzeste intr-o oala de inox pana la temperatura de 55-60°. Se adauga o jumatate de cana kefir si se amesteca bine. Se acopera cu un capac, se inveleste intr-o patura si se lasa 1-2 zile pana se incheaga. Cultura pentru noul kefir se opreste imediat a doua zi, inainte sa fermenteze prea mult.

Ciuperca kefir

Pentru a face kefir, se pune ciuperca in lapte dupa modelul acesta
Avatar utilizator
Site Admin
Mesaje: 523
Membru din: Mar, Iul 12 2005 1:38 am

un simplu test...

Mesajde mszavai » Vin, Dec 05 2008 11:51 pm

Daca doriti sa vedeti cum arata candida, dimineata pe stomacul gol, inainte de a va spala pe dinti, lucrati putin saliva din gura si scuipati-o intr-un pahar cu apa. Tineti paharul sub observatie intre 5-30 min. Veti observa cum din saliva de la suprafata incepe sa se desprinda candida care va cobori spre fundul paharului fie sub forma de firisoare, fie ca o depunere mai groasa asemanatoare unor norisori. Saliva fara candida se va mentine la suprafata.
Avatar utilizator
Site Admin
Mesaje: 523
Membru din: Mar, Iul 12 2005 1:38 am

Mesajde mszavai » Lun, Ian 31 2011 10:40 am

Sutienele favorizeaza aparitia cancerului de san!

Majoritatea femeilor din tari urbanizate poarta sutien. Se apreciaza ca 70 pina la 80% dintre ele decid sa foloseasca asa ceva. De ce? Raspunsurile variaza de la caz la caz. Exista probabil si femei care nu-si pun aceasta intrebare deoarece considera normal sa foloseasca acest accesoriu.

Sutienele, dupa cum va inchipuiti, nu exista de cind lumea! Ele au fost inventate in anul 1893 si vindute pe piata abia douazeci de ani mai tirziu. Inainte de a apare in varianta moderna, sutienele erau inlocuite de corsete, care sustineau intr-o oarecare masura sanii si le rotunjeau formele, insa erau foarte incomode.

De cind au inceput sa fie comercializate, sutienele au fost adoptate de tot mai multe femei. Accesoriul a devenit un simbol al feminitatii si chiar al sexualitatii. Evele n-au mai renuntat la sutiene decit in perioada anilor 60 ai secolului trecut cind in timpul manifestarilor feministe unele participante si-au rupt, simbolic, sutienele si le-au dat foc.

Pe parcurs, femeile au gasit multiple motive pentru purtatul sutienelor. In primul rind, ele au considerat ca sanii au nevoie de o sustinere, mai ales daca sint mari. S-au obisnuit atit de mult cu ele incit au ajuns sa creada ca e imoral sau indecent sa nu le poarte. In societatea moderna, purtatul sutienului la serviciu (birou) face parte dintr-un cod vestimentar.

Unele femei poarta sutien pentru a evita formarea transpiratiei sub sani sau pentru a pentru a evita leganarea lor care poate fi uneori dureroasa. Situatia din urma este valabila mai ales atunci cind o femeie vrea sa alerge sau sa faca exercitii fizice.

In zilele noastre, cind sanii mari si rotunzi sint apreciati, sutienul poate fi de ajutor femeilor care vor sa se faca remarcate. Modelele “push up” reusesc sa creeze iluzia unor sani aproape ideali. Exista apoi femei care se gindesc ca purtatul sutienului impiedica sau intirzie lasatul sanilor.

Cum era si firesc, a aparut si curentul “anti-sutien”. Multe vedete occidentale sint vazute, in locuri publice, tot mai des imbracate fara sutien. Ba chiar designerii croiesc acum rochii pentru a fi purtate fara sutien. Unele femei considera ca pot fi elegante si decente fara el. Pe plaje, el a devenit optional pentru femeile care stau la soare. Mai mult, s-a ajuns sa se creada ca purtatul sutienului poate favoriza aparitia cancerului de san, asadar e si mai sanatos sa umbli fara el.
Ce zic specialistii? Ei spun ca nu exista o motivatie medicala pentru a purta sutien. Fiecare femeie este indemnata sa decida singura cum ii este mai bine. Unele femei, spre deosebire de altele, simt ca transpira mai mult atunci cind poarta sutien si prefera sa-si lase sanii liberi.

Specialistii au constatat ca purtatul excesiv al sutienului poate atrofia si slabi ligamentele care sustin baza sanilor. Exista femei care poarta 24 de ore din 24 sutien! Medicii explica faptul ca atunci cind sanii sint sustinuti de acest accesoriu, muschii pectorali sint nefolositi si, cu timpul, se pot atrofia. Asadar, folosirea ocazionala a sutienului este cea mai indicata. In plus se recomanda miscare si masaj in zona mamara.

Unele studii arata ca sutienul si imbracamintea strimta pot afecta fluxurile lichidului limfatic. Specialistii spun ca, din moment ce nu avem o “inima” care sa pompeze lichidul limfatic, trebuie sa lasam muschii sa-l puna in miscare. Sistemul limfatic curata tesuturile de substante toxice iar un drenaj limfatic slab poate avea un rol in aparitia cancerului de san.

Fluxul limfatic este dependent de contractia muschilor, de respiratie, de presiunea generata de pulsatiile arteriale. Lichidul limfatic este concentrat in mare masura in partea superioara a corpului.

Un studiu facut in Insulele Fiji a aratat ca inainte de al Doilea Razboi Mondial in acest loc cancerul de san era inexistent. Dupa ce tara a fost eliberata iar femeile au adoptat stilul vestimentar occidental, care presupune si purtatul sutienului, a aparut si cancerul de san. Incidenta bolii in rindul femeilor din Insulele Fiji a ajuns la fel ca cea din SUA sau alte state occidentale.

Acelasi lucru a fost constatat si la femeile indigene din Noua Zeelanda. Cancerul de san a aparut si la ele dupa ce au inceput sa poarte sutien, la fel ca femeile albe.

Doctorita americana Elizabeth Vaughan sustine ca daca o femeie renuta sa mai poarte sutien azi, peste 30 de zile va constata ca va avea sani mai fermi si mai putin lasati. Vor fi mai putin durerosi decit inainte de menstruatia anterioara. In trei luni de zile, nodulii si umflaturile pe care multe femei le au vor incepe sa dispara. In sase luni cind femeia va merge la un consult, medicul va exclama: “Ce ai facut?! Sanii tai arata muuult mai bine!” Atunci femeia sa-i raspunda ca, pur si simplu, si-a aruncat sutienul. Probabil ca doctorul nu o va crede dar ea sa se uite cum arata si sa aiba incredere in propriul corp.

Doctorita Vaughn este convinsa ca purtatul sutienului contribuie la aparitia cancerului de san. Ea incurajeaza femeile sa faca miscare, aerobic, fara sutien. Cind sanii se leagana, spune ea, lichidul limfatic circula mai bine prin sani. Miscarea imbunatateste intotdeauna fluxul limfatic.

Care va fi viitorul sutienului? Se pare ca nu va dispare. Producatorii si designerii lui vor avea grija ca femeile sa nu renunte la el. Exista dovezi ca inca in Antichitate femeile purtau ceva asemanator sutienelor din motive practice dar si estetice. Deci, este un accesoriu strins legat de psihicul femeii.

Avatar utilizator
Site Admin
Mesaje: 523
Membru din: Mar, Iul 12 2005 1:38 am

Mini trambuline - stimularea sistemului limfatic

Mesajde mszavai » Lun, Oct 15 2012 3:29 am


Mini-Trampoline Exercise Good For Lymphatic System

The human body needs to move. The lymph system bathes every cell, carrying nutrients to the cell and waste products away. Contrary to blood which is pumped by the heart, the lymph is totally dependent on physical exercise to move. Without adequate movement, the cells are left stewing in their own waste products and starving for nutrients, a situation which contributes to arthritis, cancer and other degenerative diseases as well as aging. Vigorous exercise such as rebounding is reported to increase lymph flow by 15 to 30 times.

The lymph fluid moves through channels called "vessels" that are filled with one way valves, so the lymph always moves in the same direction.

The main lymph vessels run up the legs, up the arms and up the torso. This is why the vertical up and down movement of rebounding is so effective to pump the lymph.

Restrictive clothing prevents the flow of both blood and lymph. Wearing a bra to prevent sagging breasts actually weakens the muscles and connective tissue which helps to create sagging breasts. The free movement of the breasts during walking and exercise helps to pump the lymph through the breast tissue.

•Women who wore their bras 24 hours per day had a 3 out of 4 chance of developing breast cancer
•Women who wore bras more than 12 hour per day, but not to bed, had a 1 out of 7 risk
•Women who wore their bras less than 12 hours per day had a 1 out of 52 risk
•Women who wore bras rarely or never had a 1 out of 168 chance of getting breast cancer

Rebounding For Detoxification And Immune System Benefits

The rebounding motion stimulates all internal organs, moves the cerebral-spinal fluid, and is beneficial for the intestines. Many immune cells such as T-lymphocytes and macrophages are self-propelled through amebic action. These cells contain molecules identical to those in muscle tissue. All cells in the body become stronger in response to the increased "G force" during rebounding, and this cellular exercise results in the self-propelled immune cells being up to 5 times more active. These immune cells are responsible for eating viruses, bacteria and even cancer cells, so it is good that they be active. Jumping on a mini-trampoline directly strengthens the immune system, so it's a big deal!

When the outer coating of cancer cells has been dissolved by the enzymes trypsin and chymotrypsin, the immune cells attack the cancer cells. Therefore, supplementing one's healing diet with enzymes, combined with rebound exercise are a useful way to combat cancer.

The mini-trampoline and safety

Everyone should start with the gentle "health bounce" which means your feet remain IN CONTACT with the mat while the body moves up and down. The health bounce is sufficient to obtain all the benefits of rebounding while gently strengthening the entire body. The health bounce can be done while talking on the phone, listening to podcasts on your ipod or watching TV. It is recommended that you do your rebounding with bare feet so you do not slip.

Adults can start with 5 minutes of rebounding and increase their time as their fitness level improves. Seniors can start with 2 minutes several times per day, with at least 30 minutes between rebounding sessions. It's necessary for older people to start gradually in order to give the connective tissue holding the internal organs in place time to strengthen. This prevents the possibility of "prolapsed organs" - the only contraindication to rebounding reported in the medical literature. Therefore increase your rebounding time gradually.

Inactive seniors find that gently jumping on a mini-trampoline gives them renewed vigor and zest for life. Hyperactive children are reported to calm down after a few days of rebounding. Rebounding is for everyone and people can use the rebound mini-trampoline whenever they have a few minutes during the day.

The Many Benefits of Rebounding

Rebounding benefits the body in numerous ways. Rebounding is an exercise that reduces your body fat - which is highly beneficial for diabetes and a host of other diseases, provides an aerobic effect for your heart, and gives your body energy when it's tired. I jump on my mini-trampoline when I NEED energy, not just when I HAVE energy!

You can easily jump on your mini-trampoline in your living room, your office, or in your backyard. The traveler may wish to carry a portable rebounder around so they can rebound in their hotel room. Rebounding is the most convenient form of exercise around.

Daily rebounding offers numerous specific health benefits:

•It increases the capacity for breathing.
•It circulates more oxygen to the tissues.
•It helps combat depression.
•It helps normalize your blood pressure.
•It helps prevent cardiovascular disease.
•It increases the activity of the red bone marrow in the production of red blood cells.
•It aids lymphatic circulation, as well as blood flow in the veins of the circulatory system.
•It lowers elevated cholesterol and triglyceride levels.
•It stimulates the metabolism, thereby reducing the likelihood of obesity.
•It tones up the glandular system, especially the thyroid to increase its output.
•It improves coordination throughout the body.
•It promotes increased muscle fiber tone.
•It offers relief from neck and back pains, headaches, and other pain caused by lack of exercise.
•It enhances digestion and elimination processes.
•It allows for easier relaxation and sleep.
•It results in a better mental performance, with sharper learning processes.
•It relieves fatigue and menstrual discomfort for women.
•It minimizes the number of colds, allergies, digestive disturbances, and abdominal problems.
•It tends to slow down aging.

People who jump on a mini-trampoline a few times a day for a minimum of 10 minutes each time find they're able to work longer, sleep better, and feel less tense. The effect is not just psychological, because the action of bouncing up and down against gravity is one of the most beneficial aerobic exercises ever developed.

Rebounding's Oxygenating Effect

If you have a resting heart rate of less than 60 beats a minute, don't smoke, don't have chest pain, eat a healing diet, and engage in rebounding for 40 minutes or more daily, at least 5 days/week, theoretically it's not likely that you'll ever develop a heart problem if you have none now. Every day that you rebound for 40 minutes on a rebounder helps you to attain your heart rate target zone.

Jumping on a mini-trampoline offers the ideal low-impact aerobic effect because it qualifies as an oxygenating exercise. Rebounding might be considered a precursor exercise for better achieving the oxygen therapies.

The Detoxification Effect of Rebounding

The lymphatic system is the metabolic garbage can of the body. It rids you of toxins such as dead and cancerous cells, nitrogenous wastes, fat, infectious viruses, heavy metals, and other assorted junk cast off by the cells. The movement performed in rebounding provides the stimulus for a free-flowing system that drains away these potential poisons.

Rebounding is a lymphatic exercise. As stated earlier, rebounding has the same effect on your body as jumping rope, but without any jarring effect to the ankles, knees, and lower back that comes from hitting the ground.

Arterial blood enters the capillaries in order to supply the cells with fresh fluid containing food and oxygen. Rebounding's bouncing motion effectively moves and recycles the lymph and the entire blood supply through the body many times during the course of the rebounding session.

Rebounding's Stabilizing Effect on the Nervous System

Jumping on a mini-trampoline - along with yoga and deep breathing - is an excellent way to reduce stress. It can put the bouncing person into a trance-like state and provide wonderful relaxation. Jumping for health and fitness not only stabilizes the nervous system during the exercise session, but continues to help maintain a relaxed disposition even after one steps off the trampoline. The result is increased resistance to environmental, physical, and emotional stress. This is kind of thing whilch helps a person avoid psychosomatic disease and depression.

Rebounding and children

Children instinctively enjoy jumping around. They take to mini-trampolines like fish to water. One of the best things you can do to help instill the love of exercise in your child is buying a mini-trampoline, which sits around in the house and is always available for family members to use. Jumping on a mini-trampoline is one small step we can take toward solving our national epidemic of diabetes and obesity among children.

Avatar utilizator
Site Admin
Mesaje: 523
Membru din: Mar, Iul 12 2005 1:38 am

Mesajde mszavai » Mie, Feb 19 2014 6:59 am

Urinoterapia, o terapie milenară redescoperită recent de ştiinţă

"Un adevăr trece prin trei etape. Mai întâi este ridiculizat.
Apoi i se opune rezistenţă înverşunată.
Abia în faza a treia este acceptat ca fiind de la sine înţeles"
Arthur Schopenhauer

Terapia cu urină este o metodă terapeutică naturistă, pe cât de simplă pe atât de eficientă, bazată pe puterea de vindecare a urinei proprii. Această practică este folosită din vremuri imemoriale la mai toate popoarele, iar în prezent terapeuţi din întreaga lume fac adesea referire la eficienţa acesteia. Începând cu „leacurile băbeşti” despre care a auzit aproape oricine şi care includ printre altele utilizarea urinei atât extern, cât şi intern şi până la Congresele Mondiale de Urinoterapie la care se reunesc medici şi cercetători celebri din întreaga lume, această terapie reprezintă o realitate de necontestat, cu rezultate de multe ori miraculoase.


Urinoterapia a fost menţionată adesea de-a lungul istoriei umane

În India această terapie este respectată de mii de ani ca „mamă a medicinii ayurvedice”. Din India până în Alaska, trecând prin Tibet, Japonia, Siberia, Anglia, Germania, Franţa, America, China şi multe alte ţări, practica urinoterapiei este foarte răspândită. De altfel, şi în tradiţia românească se cunosc utilizările urinei. Cei care au crescut la ţară îşi mai amintesc probabil cum bunicii îi sfătuiau să se spele cu urină în caz de zgârieturi pentru a opri sângerarea, în caz de arsuri, în caz de acnee sau eczeme. Masajul cu urină este recomandat din bătrâni pentru ameliorarea multor afecţiuni, de la răceală la hepatită şi chiar pentru îmbunătăţirea vederii. Este cunoscut la ţară că mâinile pline de băşici după efectuarea unor munci grele se vindecă prin masajul cu urină.

Urinoterapia este elogiată pentru imensele sale beneficii de Galen (129-199 D.C.) precum şi de Plinius, în scrierile lor medicale. Aceasta este prezentată ca tratament pentru muşcături de câini şi şerpi, afecţiuni dermatologice, ale ochilor, arsuri şi plăgi. La fel este menţionată şi de către Paracelsus (1493-1541) sau Christian Wilhelm Hufeland (1762-1836), prieten apropiat a lui Goethe. La începutul anilor 1800, o carte numită „1.000 de lucruri notabile” descrie practica tratării prin urină ca având efecte miraculoase în cazul unui număr impresionat de boli. În secolul 18, un dentist francez a elogiat urina ca apă de gură excepţională. În Anglia între 1860-1870 consumarea urinei proprii a fost o cură folosită la scară largă pentru vindecarea hepatitei. Din vechime până în timpurile moderne, eschimoşii din Alaska au folosit urina ca antiseptic pentru a trata rănile.

Terapia cu urină este descrisă în cărţile sacre ale umanităţii

Există, de altfel, o serie de scrieri tradiţionale, pe lângă Damar Tantra, care vorbesc despre practica urinoterapiei. Celebrul tratat tradiţional secret al înţelepciunii indiene, Yoga Tattva Upanishad descrie pe larg Amaroli Mudra. În esenţă, tehnica descrisă de Yoga Tattva Upanishad constă în a bea zilnic o parte din urina proprie. Această veritabilă energie pranică – mai exact este vorba despre suflul energetic descendent Apana Vayu - este sublimată în alte forme de energie (prana) superioare, datorită unor ample, profunde şi complexe procese de transmutaţie biologică la temperatura corpului.

La rândul său, tratatul Hatha-Yoga-Pradipika (III, 96-97) conţine o descriere foarte detaliată a acestei practici secrete: yoghinul sau yoghina trebuie să ajungă să bea zilnic partea „centrală” a urinii sale proaspete, adică va evita să bea atât primul jet – deoarece se consideră că măreşte în timp excesiv de mult secreţiile bilei, cât şi ultimul, deoarece acesta se consideră ca fiind complet „descărcat” din punct de vedere subtil energetic.

În dialogul lui Shiva cu Parvati din Gyanarnava Tantra (capitolul 22), se afirmă că după ce a fost cu adevărat realizată cunoaşterea exactă a lui dharma şi adhrama - adică a ceea ce bun, drept, corect şi a ceea ce este rău, greşit, imoral - orice aspect al lumii devine prin transfigurare şi consacrare sfânt. Urina, unghiile, oasele, saliva - toate sunt privite ca fiind nişte materializări ale luminii esenţiale sfinte în viziunea profund transfiguratoare a unei persoane care a căpătat puterile mantra-elor.

Iată ce spune Shiva în Gyanarnava Tantra: „O Parvati, tu trebuie să ştii că diferitele zeităţi făcătoare de minuni trăiesc nebănuite în acea apă din care este făcută urina la bărbat şi la femeie. Numai cei ignoranţi se lasă păcăliţi de gândul că urina este impură şi contaminată”. Alte tratate care vorbesc despre beneficiile practicii amaroli sunt Harit (cap. I), Bhawa Prakasha (cap. VII), Sushruta Samhita (45, 228) şi Shiva-Parvati Samvad.

Practicile secrete tantrice, cum ar fi amaroli şi vajroli erau realizate şi în cadrul cuplului amoros. Iată ce spune tratatul Yoga Ratnakar (Mutrash Takam, versul 11): „Atunci când cei care se iubesc plini de dăruire, oferindu-şi şi savurându-şi unul celuilalt urina în cadrul trăirilor lor amoroase în care bărbatul nu îşi descarcă sămânţa (bindu), cei doi ating împreună starea androginală".

Consumul perseverent de urină este menţionat şi în scripturile jainiste. Vyavahar Sutra, scrisă de Acharya Bhadrabahu (cap. 42), ne vorbeşte de o sadhana specială numită pratima. Aceasta implică singurătatea deplină într-o chilie şi postul, iar aspirantul trebuie atunci să bea toată urina pe care o elimină în timpul zilei.

Chiar şi în Biblie se vorbeşte despre această practică străveche: “Bea apă de la propriul tău izvor şi nu o risipi pe uliţi” (Pildele lui Solomon, 5:15). Iată ce spune Iisus: „Cel ce crede în mine precum a spus Scriptura: râuri de apă vie vor curge din pântecele lui” (Ioan 7:38).

Urina este un produs secundar steril, rezultat în urma filtrării sângelui

În cazul multor oameni obişnuiţi mai persistă un puternic blocaj de natură psihologică în privinţa acestei tehnici care îşi propune să răstoarne una dintre cele mai puternic înrădăcinate prejudecăţi: aceea că urina noastră ar fi un deşeu toxic. Adevărul este că urina nu este un deşeu, ci ea este chiar un panaceu universal, având virtuţi vindecătoare şi regenerante aproape miraculoase, care permit utilizarea ei cu succes în cazul tuturor bolilor cunoscute. Urina, introdusă în organism, acţionează ca un autovaccin, nu numai vindecându-l, ci şi întinerindu-l.

Chiar medicina spune că urina nu este o substanţă toxică, respinsă de organism. Denumirea medicală a urinei este de „ultrafiltrat plasmatic” pentru că aceasta este un produs secundar al filtrării sângelui, nu un reziduu al filtrării. Într-un studiu despre urinoterapie publicat de Nexus Magazin, se face o comparaţie edificatoare: „Urina poate fi comparată cu ceea ce rămâne în urma unei mese bogate, iar această metaforă ne poate ajuta să înţelegem de ce elimină corpurile noastre elemente care sunt valoroase pentru sănătatea şi bunăstarea noastră”.

Urina este un derivat purificat al sângelui, produs de rinichi. Funcţia principală a rinichilor nu este una de excreţie, ci aceea de reglare a tuturor elementelor din sânge şi a concentraţiilor acestora, după ce elementele toxice au fost îndepărtate din sânge cu ajutorul ficatului, urmând să fie eliminate ca reziduuri solide. Rinichii reprezintă de fapt cel mai complicat, dezvoltat şi rafinat filtru cunoscut până acum. Astfel urina este, de fapt, cea mai pură apă pe care o putem bea. Un rinichi este înzestrat cu 115 kilometri de tuburi şi peste un milion de tubuli, numiţi nefroni, care la un loc formează un organ ce nu este mai mare de 4 centimetri. Fiecare nefron în sine este o structură foarte complicată, capabilă să selecteze ceea ce este necesar corpului şi să elimine anumite substanţe.

Rinichii filtrează sângele, păstrându-l pur şi eliberându-l de substanţele nefolositoare sau în exces, menţinând astfel echilibrul chimic, al apei şi al sărurilor minerale – funcţie pe care doar rinichii o au în corpul uman. Elementele importante din sânge sunt filtrate şi evacuate nu pentru că ar fi toxice şi dăunătoare pentru organism (nici o substanţă care a fost în sânge nu poate fi dăunatoare pentru persoana de la care provine), ci deoarece corpul nu are nevoie de o anumită concentraţie a unui element în acel moment specific. De aceea nu există două mostre de urină în lume care să conţină exact aceiaşi componenţi, iar când sunt reutilizate, aceste substanţe chimice şi nutritive acţionează ca vaccinuri naturale, agenţi antibacterieni, antivirali şi anticancerigeni specifici doar acelui corp şi numai în momentul respectiv.

Un element important este faptul că în fiecare zi rinichii filtrează o masă de apă şi săruri care este de zece ori mai grea decât greutatea corpului. O mare parte din lichidul filtrat nu este pierdut, ci reabsorbit din nefron în circuitul sanguin. De exemplu, putem filtra 300 de litri de lichid pe zi, dar vom reabsorbi în sânge 298 de litri. Cei doi litri care rămân sunt eliminaţi sub formă de urină, reprezentând deci esenţa fluidului filtrat. Produsul final este, de fapt, mai puţin toxic şi mult mai viu decât cea mai mare parte a alimentelor şi băuturilor pe care le consumăm. De altfel, dr. Beatrice Bartnett dezvăluie în studiul său Urine Therapy - It May Save Your Life că noi am băut urină încă înainte de a ne naşte, pentru că urina este ingredientul principal al fluidului amniotic.

Compoziţia biochimică a urinei explică numeroasele efecte terapeutice ale acesteia

Dr. Beatrice Bartnett estimează că urina are mii de compuşi biochimici, dintre care au fost studiaţi doar aproximativ 200. Iată o scurtă enumerare a acestora făcută de Nexus Magazin: „Urina conţine un sortiment incredibil de substanţe nutritive, enzime, hormoni, anticorpi naturali şi agenţi de apărare imunitară de importanţă critică. Unii dintre aceşti componenţi merită o examinare suplimentară – cum ar fi alantoina (care protejază împotriva insolaţiei şi se găseşte şi în tătăneasă şi în aloe vera); creatinina (aminoacid popular printre culturişti); hormonul DHEA (cu proprietăţi împotriva îmbătrânirii, a cancerului şi a obezităţii, dovedite prin cercetare); melatonina (cunoscută pentru efectul ei calmant de întărire a corpului fizic şi a imunităţii); hormoni sexuali precum testosteronul, androgenul şi estrogenul. Având în vedere un astfel de sortiment de ingredienţi sunt mai uşor de înţeles efectele antibacteriene, fungicide, antivirale, antineoplastice, anticonvulsive şi antispasmodice ale urinei”.

Astăzi sunt deja multe studii stiinţifice riguroase care au demonstrat că în urină există elemente cu valoare terapeutică. În anii '60 un laureat al premiului Nobel, Albert Szent Gyorgi, a descoperit în urină o substanţă numită 3-metil-glioxal. Această substanţă este capabilă să distrugă celulele canceroase. În anul 1966, Societatea Americană pentru Biologie Experimentală din oraşul Atlanta (SUA), a prezentat rezultatele anumitor cercetări referitoare la o substanţă denumită directin - derivată din urină. Atunci când această substanţă este pusă într-un mediu canceros, celulele canceroase se aliniază şi se ordonează pe rânduri drepte. Aceasta a dat mari speranţe de vindecare a cancerului, pentru că celulele canceroase trăiesc în dezordine, crescând şi înmulţindu-se haotic.

Rinichii fabrică anumite substanţe care pot fi găsite în urină, cum ar fi enzimele ce activează vitamina D, sau chiar vitamina D – de unde se poate concluziona că urinoterapia poate avea un rol important în vindecarea rahitismului şi a celorlalte boli ce provin din deficitul de vitamina D. Rinichii produc de asemenea un hormon numit renină, a cărui funcţie este aceea de a păstra tonusul vascular şi care influenţează presiunea sanguină. O altă substanţă care se regăseşte în urină este prostaglandina, substanţă complexă folosită în contracepţie. Prostaglandinele micşorează, de asemenea, presiunea sângelui. Urokinaza este o altă substanţă chimică conţinută de urină despre care se spune că previne formarea cheagurilor de sânge şi se dovedeşte astfel extrem de valoroasă în prevenirea atacurilor de inimă, în tromboflebite şi în embolismul pulmonar.

Efectele terapeutice ale urinei sunt folosite în industria farmaceutică

Multe dintre substanţele care compun urina sunt folosite azi de către industria farmaceutică. Ureea – considerată otrava din urină este baza pentru o gamă largă de medicamente şi cosmetice. „Studii ştiinţifice au arătat că odată reciclată prin ingerare, ureea este convertită într-un aminoacid esenţial, ajutând corpul să folosească mai eficient proteinele. Ureea s-a dovedit a fi şi un agent antibacterian şi antiviral extraordinar de eficient, una dintre cele mai bune substanţe naturale diuretice şi una dintre cele mai eficiente substanţe emoliente ale pielii descoperite vreodată”, scrie Nexus Magazin. Ureea este un agent medicinal aprobat de FDA (abrev. pentru Food & Drug Administration în S.U.A.) iar proprietăţile sale antineoplastice remarcabile sunt utilizate în medicamentele şi tratamentele împotriva cancerului.

Tot Nexus enumeră o listă de medicamente fabricate din constituenţi ai urinei: Pergonal – un medicament fabricat de una dintre cele mai mari companii producătoare de medicamente fertilizante din lume, foloseşte hormonul care îmbunătăţeşte ovulaţia, aflat în urina umană; compania producătoare a raportat vânzări de 855.000.000 $ în anul 1992 (cifră care a continuat să crească de atunci); Murine Ear Drops şi Murine Ear Wax Removal System; Ureaphil, un diuretic făcut din uree; Urofollotropin, un extract din urină pentru fertilitate; Ureacin, o cremă cu uree pentru problemele pielii; Amino-Cerv, o cremă cu uree pentru tratamente cervicale; Premarin, estrogen extras din urină pentru ulceraţii ale pielii, arsuri, răni infectate şi alte scopuri. Şi medicamentele citotoxice, active în cancer, sunt produse în momentul de faţă din urină.

Marginalizarea urinoterapiei, o meteahnă a societăţii de consum: nimeni nu face reclamă la ceva ce e gratuit, deci nu poate fi vândut

Terapia prin urină - una dintre cele mai vechi forme de vindecare şi una dintre cele mai eficace şi mai simple terapii naturiste - este disponibilă tuturor gratuit, lucru extrem de important în epoca modernă. În fapt, acesta este şi motivul pentru care urina nu a fost promovată ca medicament, pe lângă faptul că este controversată: ea nu reprezintă o sursă de venituri. Pe lângă faptul că este accesibilă în mod gratuit, mai are şi avantajul că substanţele conţinute de urină sunt perfect naturale şi nu provin din diverse procese de sinteză chimică. Astfel tratamentul cu urină nu produce efecte secundare sau alergii, cum se petrece în cazul medicamentelor sintetice. Cu toate acestea, în societatea modernă urinoterapia este pe nedrept marginalizată şi menţinută într-un con de umbră în favoarea altor tratamente care folosesc tot felul de produse de sinteză sau alte tehnologii nenaturale, fiind astfel mult mai toxice, cu efecte secundare grave şi totodată mult mai scumpe.

Cea mai mare problemă a urinoterapiei este legată de faptul că este disponibilă tuturor şi la orice oră, că este gratuită şi nu are efecte secundare, afirmă Harald W. Tietze în cartea Urina - apa sfântă. De ce? Când ceva este gratuit şi stă la dispoziţia tuturor, nimeni nu îi face reclamă, cel puţin în ţările occidentale. În ţările bogate, unde totul se vinde şi se cumpără, nimeni nu este interesat să facă reclamă unei modalităţi gratuite de vindecare. Urina nu costă bani, este accesibilă fără prescripţie medicală şi nu are efecte secundare negative. Mijloacele mass-media nu sunt interesate de un produs gratuit, deşi acordă spaţii uriaşe violenţei şi întâmplărilor negative, care le aduc profituri uriaşe.

Urina, sursă inestimabilă de hrănire şi vindecare, este proprie fiecărui om, conţinând elemente care sunt specifice doar acelui corp. „Studii clinice au dovedit că miile de substanţe chimice critice ale organismului şi substanţele nutritive care sfârşesc în urină reflectă funcţiile corpului individual. Când sunt reutilizate, aceste substanţe chimice şi nutritive acţionează ca vaccinuri naturale, agenţi antibacterieni, antivirali şi anticancerigeni; ele ajută şi la echilibrarea hormonală şi în cazurile de alergii. Informaţia pe care o conţine urina nu poate fi deci copiată sau obţinută din nici o altă sursă. La fel după cum natura nu produce doi oameni exact la fel, nu există două mostre de urină în lume care să conţină exact aceiaşi componenţi”, scrie Nexus Magazin.

Deşi urina personală reprezintă remediul cel mai personalizat, care poate vindeca fără efecte secundare chiar şi cele mai grave boli, deşi este complet sterilă şi netoxică, majoritatea oamenilor continuă să o respingă, considerând-o inadecvată. Mai mult, sunt dispuşi să cheltuiască sume enorme pe medicamente făcute adesea tot din urină, lipsindu-se astfel de beneficiile tratamentului cu urina proprie şi asumându-şi toate efectele secundare negative datorate produselor de sinteză chimică. Acest lucru poate fi înţeles doar dacă acceptăm lipsa lor de educaţie - sau mai bine zis, educaţia greşită pe care o primesc.

Urinoterapia face posibilă reciclarea substanţelor vitale utile

Modernizarea este cauza pentru care această terapie, atât de simplă şi atît de eficientă, este respinsă cu vehemenţă, afirmă Gregorian Bivolaru în prefaţa la Damar Tantra. „Datorită psihozei „consumului” care atrage după sine ideea „aruncării” deşeurilor, această societate se lipseşte din ce în ce mai mult de resursele necesare unei regenerări corespunzătoare”, explică mentorul MISA. În natură, însă, nimic nu se pierde, totul se transformă. Frunzele care cad toamna la rădăcina copacilor devin după aceea, prin putrezire, humus, contribuind ulterior la hrana pe care plantele sau copacii şi-o extrag mai târziu din pământ; apa care izvorăşte din pământ se evaporă şi revine apoi din nou pe suprafaţa pământului sub forma ploii. În acelaşi mod, urinoterapia este valoroasă pentru că face posibilă reciclarea substanţelor vitale, utile, pe care organismul le-a eliminat prin urină.

Propria noastră urină este cel mai înţelept medic, pentru că urina fiecărei persoane conţine o serie de anticorpi pentru diferite boli, unici în cazul fiecărui individ. Martha Christy sintetizează în cartea Your Own Perfect Medicine rezultatele unor serii de cercetări medicale care au descoperit multe elemente din sânge în urină, care atunci când sunt reintroduse în corp stimulează sistemul imunitar şi produc vindecarea diferitelor afecţiuni într-un mod unic.

În noi înşine există cel mai competent medic şi cel mai înţelept farmacist pe care ni-l putem închipui vreodată. Acesta se află, însă, în interior, ceea ce face să fie dificil de observat pentru o societate obişnuită aproape în exclusivitate să facă apel la exterior. Politica modernă a asistenţei medicale a dat naştere, în fapt, la efecte dezastruoase, îndepărtându-l cel mai adesea pe om de cunoaşterea propriei sale condiţii fizice, psihice şi mentale.

Terapia prin urină face parte integrantă din cele mai vechi sisteme vindecătoare care au existat pe pământ. “O boală poate fi vindecată prin diferite mijloace, dar cel mai bine este să o previi. Atunci când tratezi o boală, trebuie să ştii mai întâi care este cauza ei: stresul, dieta alimentară, mediul în care trăieşti etc. Tratarea unei boli fără a elimina cauza care a stat la baza apariţiei ei este ca şi cum ai lua un algocalmin după ce ţi-ai tras una în cap cu ciocanul, continuând în acelaşi timp să te loveşti cu el în cap. Este evident că dacă nu te-ai fi lovit deloc, nu ai fi avut nevoie de nici un algocalmin”, spune Harald W. Tietze în cartea Urina - apa sfântă. De altfel, iată ce spunea şi părintele medicinii Hippocrate: “atunci când un om doreşte cu adevărat să se însănătoşească, mai întâi el trebuie întrebat dacă este într-adevăr hotărât şi pregătit să suprime în totalitate cauzele bolii care îl face să sufere. Dacă atunci el răspunde afirmativ, numai după aceea va fi cu adevărat posibil ca el să fie ajutat să-şi redobândească sănătatea”.

Urina are abilitatea de a influenţa toate nivelurile fiinţei – de la cel fizic, la emoţii, minte, până la suflet. Acesta este şi motivul pentru care în vechime amaroli nu era folosită exclusiv ca metodă de tratament, ci şi ca practică spirituală.

Cercetările ştiinţifice moderne confirmă eficacitatea terapiei cu urină

În zilele noastre, o serie de cercetători au realizat ample studii ale urinei şi a terapiei prin urină. John Armstrong autorul cărţii The Water of Life (Apa Vieţii), a făcut muncă de pionierat în acest domeniu între anii 1920 şi 1940. Armstrong însuşi a postit doar cu urină şi apă timp de 45 de zile, pentru a se vindeca de tuberculoză. Apoi, Armstrong a supervizat mai mult de 1.000 de persoane în cura de post negru cu urină. Numărul pacienţilor pe care i-a avut timp de 30 de ani se ridică la 40.000 de persoane. Teoria lui Armstrong, susţinută ulterior şi de alţi cercetători, este că în urinoterapie diagnosticul nu are nici o utilitate. Prima ediţie a cărţii lui Armstrong a fost tipărită in 1944. Aici sunt relatate multe cazuri interesante, inclusiv acela al unui pacient care a postit timp de 101 zile cu urină şi apă. El recomandă ingerarea urinei proprii pentru a vindeca peste 100 de afecţiuni. De altfel, urina poate fi folosită cu succes pentru masaj, ca apă de gură, loţiune aftershave sau ca antiseptic.

În anii ’40, când a fost tipărită cartea lui Armstrong, nu existau prea multe studii ştiinţifice care să susţină rezultatele practice obţinute de Armstrong aplicând urinoterapia. Astăzi, însă, situaţia s-a schimbat. Cea mai recentă carte a dr. Beatrice Bartnett - Urine Therapy - It May Save Your Life, publicată în 1996, are ca bază de documentaţie peste 800 de articole diferite despre urinoterapie. Cartea dr. Bartnett conţine o listă de 87 de referiri la studii medicale pe acest subiect. În cartea Your Own Perfect Medicine, a autoarei Martha Christy, apărută în 1998 sunt citate 120 studii ştiinţifice şi medicale referitoare la urină şi terapia prin urină. În bibliografia cărţii The Golden Fountain a lui Coen van der Kroon sunt trecute 32 de cărţi şi articole despre urinoterapie.

Cercetări importante în acest domeniu au fost realizate şi de către japonezi. Doctorul japonez Shigeyuri Arai - care a studiat aplicarea urinoterapiei în peste 1.700 de cazuri pentru tratamentul bolilor grave cum ar fi diabetul sau cancerul - a arătat că gradul de eficienţă al urinoterapiei este de 60% la pacienţii care sufereau de diabet şi de 73% la pacienţii bolnavi de cancer. Un alt cercetător japonez, dr. Ming Chen Liau a studiat efectele anticancerigene a unei proteine care se găseşte în urină – antineoplastonul - şi care inhibă dezvoltarea celulelor cancerigene, maligne. De altfel, în America şi Japonia s-a făcut simultan o descoperire senzaţională: în gură şi faringe există nişte celule senzoriale care sunt activate atunci când se consumă propria urină şi transmit creierului informaţii, ca un veritabil analizor biochimic. Astfel, creierul este informat despre diferitele afecţiuni sau dezechilibre produse în organism şi, prin mecanisme de biofeedback, ia măsuri prompte de vindecare.

Cercetarea ştiinţifică a acestei terapii miraculoase nu se opreşte aici. Interesul lumii ştiinţifice asupra acestui subiect se poate vedea şi în faptul că până acum au avut loc trei Congrese Mondiale de Urinoterapie - primul în 1996 în India, cel de-al doilea în 1999 în Germania (unde se estimează că sunt peste 5 milioane de adepţi ai urinoterapiei) şi cel de-al treilea în 2003 în Brazilia.

Există foarte multe cazuri de vindecări miraculoase prin urinoterapie

Asistenta medicală Sonia Rodriguez de Gomez, din Mexic, a contactat virusul HIV printr-o înţepătură cu un ac infectat. Ea a relatat în cadrul celui de-al doilea Congres Mondial de Urinoterapie cum a reuşit să se vindece consumând sistematic propria urină. De altfel, ea nu este singura bolnavă de SIDA pentru care terapia prin urină a avut rezultate miraculoase. În Tanzania, în 1994, foarte mulţi bolnavi de SIDA au început urinoterapia în cadrul unui proiect medical şi mulţi dintre ei şi-au ameliorat starea de sănătate şi chiar s-au refăcut integral, aşa cum rezultă din analizele prezentate. Astfel, Tanzania a devenit prima ţară din lume în care Ministerul Sănătăţii a acceptat oficial urinoterapia.


Terapia cu urina - Urinoterapia

Terapia cu urina poate fi facuta de oricine, tanar sau batran, chiar si copil, la domiciliu si fara o cheltuiala oarecare. „Apa vietii“ - este un dar primit de la Creator pentru bunastarea noastra fizica. Ea a fost folosita de oameni din toate timpurile.

Terapia n-a fost niciodata pierduta, cu numai tainuita. Ea a fost atestata inca de acum doua milenii cand medicii romani Galen (129-199 i. Hr.) si Pliniu (25-79 d. Hr.) recomandau acest remediu pentru vindecare oamenilor suferinzi.

Cartea canadianului A. L. Pauls „Shivambu Kalpa“ indica urina ca metoda de tratament.
O alta carte „ The water of life“ a englezului John W. Armstrong vorbeste despre puterea de vindecare a urinei proprii. Si Hipocrate (aprox. 400 i. Hr.) si Paracelsus (aprox. 1500) recunosc virtutile terapeutice ale urinei.

Deci, metoda are o vechime de peste 2500 de ani. In zilele noastre, terapeuti din toata lumea fac referire la eficienta tratamentului cu urina. Si in satele din Maramures si Bucovina urina este folosita pe scara larga ca mijloc de tratament.

O bioenergeticiana celebra din Romania, Alexandra Mosneaga prescrie bolnavilor de cancer consumarea urinei proprii. Ati fost calauziti sa gasiti si aceasta informatie; cititi-o si meditati asupra ei. Terapia cu urina este o metoda de vindecare a unei boli prin aplicarea si folosirea urinei proprii.

Urina, introdusa in organism, actioneaza ca un autovaccin, nu numai vindecandu-l ci si intinerindu-l.
Valeriu Popa avea convingerea ca urina este un elixir al vietii daruit de natura si ca reprezinta o solutie terapeutica pentru aproape toate bolile.

Am vazut in preajma dansului multe cazuri vindecate de cancer, diabet, boli de piele, boli de inima, boli de rinichi si chiar SIDA cu ajutorul acestei terapii.

Bolile sunt numeroase, la fel ca si numele lor, insa remediul este însasi propria noastra urina care vindeca boala prin indepartarea toxinelor si deseurilor din organism, prin stimularea mecanismului de aparare al corpului. Este de preferat sa nu se foloseasca alte medicamente in timpul acestei terapii. In toate cazurile trebuie consultat un specialist.

Ca tonic general pentru mentinerea unei stari corespunzatoare de sanatate si energie si de asemenea, preventiv contra tuturor bolilor infectioase, 200 ml (un pahar) o data pe zi sau chiar de doua ori, poate fi luat in siguranta (primul si ultimul jet se arunca).

Cu cat cantitatea este mai mare este mai benefica si nu este daunatoare. Pentru orice imbolnaviri minore 1-2 pahare/zi reprezinta o cantitate suficienta. Se poate tine post de 1 - 3 - 7 - 14 - 21 de zile numai cu urina si apa (plus 2 clisme/zi), vindecandu-se astfel multe boli cronice. O perioada lunga de post se face sub controlul unui expert pentru ca au loc tot felul de eliminari de toxine, in special eruptii cutanate si voma.

Inainte cu doua saptamani de a începe acest tratament si cat timp se face terapia cu urina, dieta trebuie sa fie usoara: desodata, fara carne, grasimi animale, alcool, cafea, tutun, zahar, otet. Urina veche de 4 zile este foarte buna pentru bolile de piele, pentru frectie si masaj, nu pentru baut.

Poate fi folosita si pentru intretinerea parului, drept crema de ras, lotiune antiseptica pentru rani si taieturi, pentru cosuri si acnee, pentru arsuri, muscaturi de insecte, impiedica formarea ridurilor.

Aceasta terapie vindeca boala prin eliminarea toxinelor in afara corpului pe cale bucala, nazala, anala sau prin piele. De aceea, pacientul poate avea voma, tuse, raceala, diaree sau eruptie pe piele. Nu trebuie sa se ingrijoreze de aceste reactii care il ajuta in vindecarea bolii. Ele dispar automat in 2-3 zile. In toate cazurile este necesara supravegherea de catre un specialist.

Ar fi bine ca oamenii sa incerce aceasta terapie, cel putin pentru acele suferinte pentru care nu exista inca o vindecare si sa afle singuri rezultatele minune. Acest remediu exista de cand e lumea si este consemnat chiar si in Biblie - Vechiul Testament: „Bea apa din fantana ta si din izvoarele putului tau“.

Valeriu Popa il recomanda alaturi de terapiile naturiste, spunand ca „o cana cu urina in fiecare dimineata ne mentine sanatosi.“ Cele ce le-am scris sunt cu titlu informativ, am dorit sa reamintesc terapia despre care Valeriu Popa sustinea ca este un sistem de vindecare complet, necostisitor si nemedicamentos.

Pentru documentare in acest domeniu, va recomandam trei carti aparute in Romania:
- „Urina, tratament pentru viata“ - Daniel Menrath
- „Shivambu Kalpa - Notiuni introductive despre autoterapia cu urina“ - dr. Camelia Rosu
- „Tratamente naturale cu argila, urina si hrana vie“ - Elena Nita Ibrian


I drink my PEE (Imi beau PIPI-ul)
Avatar utilizator
Site Admin
Mesaje: 523
Membru din: Mar, Iul 12 2005 1:38 am

Înapoi la Vindecare

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 1 vizitator