Amintiri dragi si ganduri inchinate Doamnei Desanca Nicolai

Curaj, Inspirație, Entuziasm

Amintiri dragi si ganduri inchinate Doamnei Desanca Nicolai

Mesajde lotusulalb2 » Mar, Sep 02 2008 9:59 pm

Imagine


Scriu aceste randuri in semn de omagiu adus Doamnei Desanca Nicolai, Doamnei mele si a intregii lumi...



Eu ii iubesc

"Eu ii iubesc pe toti cei
care il iubesc pe Dumnezeu,
pe toti cei care il iubesc
pe Isus, nu ma intereseaza
religia lor, ci credinta,
iubirea lor pentru Dumnezeu,
veneratia lor pentru Isus."

"Calatorii in eternitate"- Desanca Nicolai



De ce ma loviti?

De ce ma loviti, voi, cei
Care nu ma cunoasteti, de ce,
De ce vedeti rosu inaintea
Ochilor cand auziti de mine,
Nu va mai repeziti, stati la coada,
Loviti-ma pe rand, nu in haita, de fapt,
Nu ma loviti pe mine, ci pe cel pe care
Il astepteti de doua mii de ani.


Pasarea

Nu stiu ce nume a avut
Pasarea care a innotat in privirea mea
Lasandu-mi aripile cu imprumut.
Stiu doar ca pot zbura –
Mi-e zborul liber, bland,
Infiorator de simplu si uman.
Ca un cantec tasnit
Dintr-un vis milenar.


Am venit

Am venit pe aceasta planeta
intr-o zi mohorata de duminica
si am ramas sa coc painea;
intr-o zi , un batran m-a intrebat
de unde vii –
ai atatea cuiburi pierdute;
nu, n-am sa-ti stanjenesc zborul
si eu sunt un cocor.

“Satra de vant” – Desanca Nicolai


Misiunea mea

Misiunea mea pe acest
pamant nu s-a incheiat,
misiunea mea de-abia acum
incepe, priviti-ma bine,
m-ati mai vazut undeva,
probabil intr-un vis sau,
sau intro- alta lume.

“Ultima frontiera” – Desanca Nicolai


Sunt nascuta

Sunt nascuta in Romania,
sunt romanca, desi am,
am – nume sarbesc,
sunt nascuta la granita
dintre Romania si Iugoslavia
sunt romanca, traiesc in
Romania si simt romaneste,
dar in vinele mele
curge sange sarbesc.”


Revelatie

Acum stiu de unde vin
splendoarea primaverii
mi s-a revelat, o, soare,
ai atata caldura, atata
liniste si lumina, atata
frumusete – ma intorc,
Tata Ceresc, ma intorc
de unde – am venit.

“Revelatie” – Desanca Nicolai


lotusulalb2
 
Mesaje: 2
Membru din: Mar, Sep 02 2008 2:44 pm

Mesajde goiaexp44 » Joi, Sep 11 2008 9:48 pm

Azi s-au implinit 8 ani de la intoarcerea Doamnei Luminii... "Acasa". In tot acest timp nu ne-a parasit nici o secunda! O vom iubi pana in ultima clipa a vietii noastre!

Pe buchetul de trandafiri
Cei mai galbeni din lume;
Mainile mele tremura salbatic
A rugaciune.


Imagine



Azi ai nevoie

Azi tu ai nevoie de ajutor,
ai nevoie de mine, iar eu
nu sunt langa tine; sunt la o
distanta de mii de ani lumina,
nu pot s-ajung la tine, dar cu
puterea gandului, iti pot transmite
nu fi trist, nu simti cum te ajut?
Hai, ridica-te, ridica-te...


Te voi ajuta

Te voi ajuta sa ma iubesti,
iti voi sta mereu in preajma.
mainile mele stau intinse
spre tine. mai devreme sau
mai tarziu ma vei iubi la fel si tu.
pana in ultima clipa a vietii tale.


O lacrima pentru eternitate

Tu esti un pelerin in drum spre un templu indepartat,
Eu sunt un copac, imi intind umbra spre a saruta
pamantul pe care pasesti.
O, pelerinule, impart cu tine pedeapsa,
la picioarele tale imi depun florile si tamaia,
Eu voi ramane la marginea drumului,
ca martor al trecerii tale.


Sunt singura pe planeta voastra, singura si trista,
m-ati lovit cat ati putut, n-ati iertat nimic,
mi-a fost frig - voi m-ati lovit,
am plans voi m-ati scuipat;
Pe planeta voastra, doar chin am indurat...


Eu nu va apartin, nu sunt a voastra,
nici macar nu stiu ce v-am fost: strain sau oaspete;
dupa cum m-ati tratat inclin sa cred ca mai degraba strain, decat oaspete;
da, dar eu sunt strainul pe care-l asteptati...


VA IERT PENTRU PIETRELE ARUNCATE, VA IERT PENTRU CA VA IUBESC...
- DESANCA NICOLAI
goiaexp44
 
Mesaje: 12
Membru din: Vin, Mar 23 2007 4:31 am

Doamna Desanca Nicolai - Lumea de-aici si Lumea de dincolo

Mesajde lotusulalb2 » Dum, Sep 21 2008 11:28 am

Imagine

“INTRE DOUA LUMI “
Desanca Nicolai - fragment

…“Viata mea este o parabola, o necunoscuta, poate veti descifra cate ceva, putin, mult, Dumnezeu stie. Poate veti intrezari lumina, poate ma veti recunoaste, poate nu, poate veti deveni mai buni, mai curati, cine stie? Mesajele mele, venirea mea pe lume nu sunt intamplatoare, nimic din ceea ce sunt Eu nu e intamplator...

...Dimineata am plecat in Ungaria, trebuia sa-i ducem ceva unei prietene. Am hotarat sa merg prin Varsand, pentru ca nu era asa multa lume la vama. In masina m-am rugat din nou, ceream un semn, ceva, orice ca sa inteleg. Si semnul a venit: a inceput brusc o furtuna, frunzele se invarteau in forma de spirala si mergeau in fata masinii, n-am vazut atatea frunze la un loc in toata viata mea. Era un fel de tornada, spun un fel, deoarece stiu ca tornada merge in sus, pe cand acum era altfel, mergea inainte, eram “aspirati cu masina cu tot”. Cand am intors capul in spatele masinii nu am vazut nici frunze nici furtuna, totul s-a intamplat atat de repede, incat n-am avut timp nici macar sa realizez ce se intampla. Dar am stiut ca este semnul cerut. Doamne, dar n-am inteles, iarta-ma, n-am stiut ca spirala este semnul Tau. N-aveam de unde sa stiu, de aceea am zis, “Arata-mi, Doamne, altul, ca pe acesta nu-l inteleg si tu mi-ai aratat.

O, Doamne, mi-ai aratat. M-am trezit brusc, undeva, parca intr-o alta lume, era ceva nemaiintalnit, mirific, o lumina blanda, calda, care unea cerul cu pamantul, nu puteam sa scot nici un cuvant. Am coborat din masina amandoi, eram intr-o stare ciudata, stiam ca nu sunt singura, totusi nu vedeam pe nimeni in jurul meu. M-am intors apoi spre sotul meu, vroiam sa am certitudinea ca cel putin el exista, dar surpriza a fost mare. Sotul meu a fost facut statuie (uneori ma intreb daca nu era mai bine sa ramana asa), avea tigara intre degete, era putin aplecat, dar era statuie, in acel moment cineva mi-a intors capul si nu l-am mai vazut, el nu mai exista, atunci am simtit cum ma ridic, aveam mainile intinse, asa ca si cum as zbura. Unde am fost nu stiu, si nici cat a durat nu stiu, o zi, o ora nu stiu, stiu doar ca atunci cand m-am intors am simtit ca am arcuri la picioare ca si cum cineva incerca sa-mi amortizeze caderea. Am zburat, am zburat cu adevarat, de fapt nu era pentru prima oara, in somn zbor aproape in fiecare noapte, doar nu ca acum, era real si era pentru prima data in viata mea cand stiam cine sunt. Doamne, cati ani au trecut, cata durere si chin am indurat, Doamne, cat de mult am vrut sa cunosc adevarul, sa stiu cine sunt. Si totusi nici acum nu mi l-ai lasat in intregime. Acolo, Sus, imi ceream iertare, dar nu stiam pentru ce. Acum stiu si-mi cer, din nou, iertare. Spuneam tot timpul: Iarta-ma, Doamne, ca m-am indoit. De fapt eu nu de tine m-am indoit, ci de mine. Din acel moment, eu n-am mai fost eu, ci o alta persoana, mi s-a schimbat complet comportamentul, vocea, mersul, eram diferita, nici gusturile nu mai erau aceleasi. Ii vedeam pe cei apropiati intr-o alta lumina, asa cum erau ei cu adevarat. Doamne, am coborat de acolo cu o cruce in spate, o cruce grea pentru umerii mei slabi. Cand m-am intors din nou spre sotul meu, am constatat ca era in aceeasi pozitie, de statuie, de fapt orice anomalie acum mi se parea normala. In momentul in care i-am spus ca plecam, s-a scuturat, ca si cum vroia sa arunce ceva de pe el. Ce m-a frapat a fost ca n-am vazut nici o masina pe sosea, in tot acest timp n-a trecut nici o masina, nici n-avea cum, eram intr-o alta dimensiune, dar atunci, pe loc, n-am inteles, n-aveam cum. Dupa un timp sotul a constatat ca nu si-a fumat tigara, apoi s-a intors brusc spre mine si m-a intrebat de ce mergem pe un drum de tara, totul era pustiu. Pe urma am trecut printr-un sat unde n-am vazut oameni, iar lumina, lumina era aceeasi, aurie parca. N-am vorbit. Am mers, am mers mult timp, aveam o senzatie ciudata, stranie, parca eram intr-o alta lume, intr-un alt timp. Nu stiu daca pentru el a fost sters acel timp sau nici nu a existat, ma intreb pentru ca nu vad ratiunea pentru care a fost facut statuie. Dupa mult timp am ajuns la sosea, am vazut masini mergand in ambele directii. Noi am plecat dimineata din Arad, iar la Szeget am ajuns aproape de inserat, si totusi Szeged-ul este la o ora de Arad. Am refacut de curand acel traseu, cand am plecat in Germania. Vroiam sa vad exact unde s-a intamplat si daca exista acea sosea de tara sau vreun sat asemanator celui descris de mine. Nu, nu exista. Exista doar soseaua internationala si satele de pe marginea soselei, dar nici unul nu semana cu acel sat. Oricum eu n-am indraznit sa spun nimanui ce s-a intamplat. Stiam doar ca trebuie sa astept, sa astept un semn, stiam ca in clipa in care il voi primi va incepe o noua etapa a vietii mele. Nu stiu daca imi era teama sau nu, asteptam doar acel semn, toata viata mi s-a concentrat in acel semn…”

"Intre doua lumi" - Desanca Nicolai

ROMANIA – punct de atractie pentru OZN uri

Articol din Magazin – Monitorul de Fagaras (14 – 20 iulie 1999)
In ultimii ani, obiectele zburatoare au aparut la ARAD – Aparitia lor ar putea avea legatura cu eclipsa din 11 august.

“…Un cioban din ARAD a fost martorul ocular al aparitiei unui OZN la Gradiste. De cativa ani buni, la Arad mii de oameni din tara, dar si din intreaga lume merg la Templul Luminii, unde Doamna Desanca ii vindeca de orice maladie si le reda pacea sufleteasca. Oamenii spun ca numai acolo pot vedea in revelatii personaje biblice invaluite intr-o lumina deosebita, o lumina divina. Tot acolo ei pot calatorii in timp, pe alte meleaguri si in cer. Deasemenea ei vad pe cer OZN-uri. Oamenii le descriu amanuntit, relatarile lor fiind identice cu ale celor care le-au intalnit si-n alte parti ale Terrei, in diverse timpuri. Mai concret, prima aparitie a unui obiect zburator la Arad a coincis cu prima vindecare facuta de Doamna Desanca, la inceputul anului 1991. De atunci tot ce Doamna a realizat in Templu pentru oameni a fost salutat de OZN-uri. S-a creat de multe ori deruta in randul oamenilor, mai ales printre cei care nu puteau da crezare fenomenului. Toate intamplarile au devenit reale pentru cei mai multi abia cand, in 1994, un OZN a aterizat pe camp, in apropierea cartierului marginas din Arad, Gradiste, unde se afla Templul Luminii.

Martor ocular a fost un cioban, Crisan Traian, deasupra caruia obiectul s-a rotit provocand un suflu absorbant care i-a smuls palaria si pelerina, ducandu-le la 50 de metri distanta. Pastorul si-a gasit apoi toate acele bunuri, dar au fost vazute si urme in lanul de grau, pictograme, care au ramas vizibile mult timp dupa aceea. Ciobanul spunea ca a observat coborand din obiectul zburator fiinte imbracate in alb, spre deosebire de alte finite ce purtau vesminte gri sau maro. Explicatia cea mai usor de acceptat ar fi ca strainii de la Arad sunt reprezentanti ai binelui, care urmaresc un anumit lucru sau urmaresc desfasurarea unui anumit fenomen. In contextul acceptat de multi, explicatia acestor aparitii nu poate fi izolata de misiunea singulara in lume a Doamnei Desanca. De fapt, Doamna spunea mereu ca nu vindeca ea, ci Dumnezeu prin lumina divina. Daca ne ducem cu studiul mai departe in religie, aflam ca in Biblie la Apocalipsa scrie despre femeia in alb care aduce pacea si salveaza Terra. Oamenii care o vad in vise si in revelatii, recunosc aceasta persoana in icoanele existente in biserici.

APARITIA OZN–urilor ar putea avea legatura cu eclipsa totala de soare.
Revenind la probele aterizarii OZN-ului la Arad, este de remarcat ca echipa RUFOR a strans probe pentru a cerceta fenomenul, dar nici pana astazi nu se cunosc rezultatele acestei actiuni peste care s-a asternut tacerea. De atunci multi aradeni au fost martori ai aparitiei unor OZN-uri. De curand, un alt obiect strain Terrei a fost vazut deasupra Aradului, dar de data aceasta s-a lasat filmat. Toti romanii au putut vedea OZN-ul prin intermediul postului national de televiziune, TVR1. O alta ipoteza pe care o putem analiza noi, simpli martori ai OZN-urilor, (care in acest an s-au aratat mult mai des) ar fi legatura cu eclipsa totala de Soare. Aceste obiecte extraterestre ar putea sa ne anunte ceva, o intamplare care priveste omul in timpul eclipsei. Ce anume vor nu vom afla decat daca pasagerii navelor respective, daca exista, ne vor transmite prin metodele cunoscute de ei si intelese si de noi. Trei amatori ai studiului OZN din Romania, care au editat si cartea “Anotimpul OZN–urilor, dupa aparitiile multiple din vara si toamna anului 1994, incearca anumite concluzii. Ei afirma ca, la inceput, obiectele extraterestre au avut un caracter agresiv, lumini stralucitoare violentau privirile martorilor, miscari pe deasupra martorilor creeau panica.

Momentul acestor aparitii violente poate fi marcat prin pictogramele descoperite in lanul de grau la 23 iunie 1994. De atunci zilnic au fost nu mai putin de trei apariti care parca incercau sa forteze anuntarea lor oficiala. Dupa ce s-a realizat acest lucru, aparitiile au devenit pasive. Apareau lumini jucause care luau diverse forme si culori, de o intensitate mai redusa, nederanjanta, dupa cum relatau locatarii din cartierul Gradiste. Putem spune ca obiectele au avut si au in continuare o anumita intentionalitate si adresabilitate ai carei beneficiari se pare ca suntem noi, romanii. Ultimele aparitii, insistente dealtfel, parca vor din nou sa ne arate ceva, dar, ca de obicei, fenomenul va ramane trecut cu vederea de oficiali din motive pe care noi nu le vom afla poate niciodata. Mai putem afirma totusi ca scopul vizitei extraterestrilor, indivizilor din afara Terrei, il vom afla tot de la ei, candva si undeva, poate chiar in Romania (L. B.)”

Comentariu personal:
Obiectul a lasat in lanul din Arad un cerc. O fasie groasa imensa, avand un punct in centrul sau. Informatii au scris la vremea respectiva si presa locala aradeana, presa nationala, deasemenea televiziunea a prezentat imagini. Florin Gheorghita are un comentariu si imaginea luata din avion a urmei lasate de OZN in lanul de grau, postata intr-una din cartile sale –“Lumi invizibile”, cu urmatorul comentariu:

“Amprenta circulara de la Arad este cu totul deosebita in cadrul cazuisticii similare din intreaga lume, intrucat aici au existat martori care au vazut cine a realizat-o: un mare OZN stralucitor, cu persoane iesite demonstrativ la bord, pentru a fi vazute (alte surse afirma ca ar fi coborat o persoana, cu par deschis la culoare si lung, imbracata in haine albe lungi si care semana cu Domnul Iisus) .Obiectul aerian i-a ingrozit pe diversi martori prin intense efecte luminoase si electromagnetice si puternici curenti de aer. Demonstratia a fost extrem de bine regizata, intr-un scenariu impresionant.”

Doamna Desanca ne spunea atunci: “Nu vedeti ca aceasta aterizare a navei din afara Terrei a fost data unui om care nu are multa credibilitate. Cine putea pune baze stiintifice pe marturia unui “neavizat” - in cazul acesta un cioban, chiar daca la fata locului au ramas si dovezi palpabile, fotografii facute din avion, dar nu in momentul cheie. Atunci cand nava s-a lasat filmata, stand suspendata mult timp deasupra Aradului, persoanele de la bord nu s-au facut vizibile camerelor de filmat, aparatelor de fotografiat. Deci, concluzia este ca, atunci nu era inca timpul pentru ca adevarul sa fie aflat!"

Revelatiile, deasemenea, sunt date in multe cazuri unor oameni simpli, neinstruiti. Aceasta inseamna si faptul ca Dumnezeu da Darul si Harul celor placuti Lui. Doamna Desanca spunea adesea si ca: "Judecata Lui Dumnezeu nu se potriveste cu cea a oamenilor!"

Eu am trait pe viu mai multe experiente peste limita normalului, dar vreau sa redau una din scrisorile publicate in volumul II al cartii “TRAIESC IN LUME PRINTRE VOI” a Doamnei Desanca Nicolai.

“Am avut o revelatie deosebita pe care vreau s-o relatez. Vreau sa va spun ca, de cate ori am avut aceasta revelatie, s-au intamplat lucruri deosebite, stranii, unora le pot parea chiar ireale. Dar eu le-am vazut, le-am auzit, le-am trait!

Aceasta revelatie incepea cu imaginea unui punct luminos care se apropia, se tot apropia marindu-se pana mi-am dat seama ce reprezenta. Era o nava, un obiect de lumina care intotdeauna sfarsea in revelatia mea, rotindu-se pe o orbita in forma de elipsa. De trei ori am avut aceasta revelatie si de trei ori s-au intamplat lucruri incredibile! In ziua cand am avut prima data revelatia, o femeie din sala a afirmat in timpul sedintei de tratament ca noaptea trecuta l-a visat pe Domnul Iisus Hristos si i-a spus sa vina la Inviere. Femeia i-a spus in vis: “Dar, Doamne, acum nu este Invierea!” Atunci Domnul Iisus i-a spus din nou: “Sa vii maine la Inviere!”

Dupa 20-30 de minute, eram in sedinta, oamenii isi spuneau revelatiile si femeia si-a povestit visul. Nu dupa mult timp, instantaneu, fara sa fie in casetofon muzica pe care o are Doamna Desanca cu melodii dedicate Pastelui (niste melodii deosebite ), casetofonul a pornit singur cantand aceasta muzica.

Sala a amutit (erau in jur de 300 de persoane in sala, martore ale acestui eveniment). Era o muzica stranie, foarte puternic data, ne-am speriat cu totii, inclusiv Doamna Desanca, care a ramas la fel ca si noi, incremenita de surpriza. Multi plangeau, multi reflectau, muzica era minunata, asa ca am ramas si am ascultat pana s-a oprit.

Seara, dupa ora 22, dupa terminarea sedintelor de tratament, mergeam cu parintii si cu alte trei persoane spre locurile unde eram cazati. S-au vazut pe cer lumini ca o izbucnire de culoare, lumini multicolore insotite de niste sunete ciudate, trosnituri, bubuituri. O prima intrebare pe care mi-am pus-o a fost: “Oare a inceput razboiul?” Dar totul era insotit de o muzica incredibila, minunata, o muzica astrala. Desi muzica era minunata, m-am intrebat de unde putea veni. Bineinteles, mi-am spus, cineva a dat muzica tare, se aude dintr-o casa! Dar nu, muzica venea de afara, era in atmosfera, la fel cum erau si luminile ca un foc de artificii si restul trosniturilor si bubuiturilor. Totul a durat cam 30 de minute. Am privit cu totii nedumeriti. A doua zi la sedinta, Doamna Desanca ne-a intrebat daca am vazut si am auzit ce s-a intamplat. Asa ne-am dat seama ca fenomenul a fost mult mai mare decat ne puteam noi inchipui. Foarte multi dintre cei prezenti in acea zi (18 iulie 1997) au vazut si au auzit. Unii au vazut chiar sursa de unde veneau toate acestea. Era o nava la nivelul solului, foarte aproape de Templul din strada Porumbitei nr. 23. Martorii celor afirmate de mine sunt toti cei care in zilele de 18–19 iulie au fost la Templu, cateva sute de persoane.

A doua oara cand am avut revelatia era in octombrie ’97, cand Doamna Desanca ne-a scos dupa sedinte, seara in curte, si am vazut navele. Iar a treia oara, in 10 aprilie 1998, cand s-a intamplat iar un fenomen straniu, dar minunat. Daca te uitai pe cer, stelele tremurau, aveai senzatia de miscare, dupa cum s-a exprimat foarte poetic Doamna Desanca "stelele dansau".

As vrea sa mai amintesc o intamplare cu totul iesita din comun. Dupa ce a citit o carte data de mine, "Intre doua lumi" a Doamnei Desanca, o cunostinta de-a mea din Campina (Simona) a fost la Arad, la Templul Doamnei Desanca, unde a participat la sedinte. A fost profound impresionata si incerca sa le impartaseasca si celor apropiati bucuria traita de ea. Asa se face ca, aflandu-se la o petrecere data intre prieteni, a vrut sa le puna si celorlalti sa asculte o caseta a Doamnei Desanca. S-a izbit de refuzul categoric al majoritatii celor prezenti, asa ca au pus nu o caseta, ci un CD cu alta muzica. Dar surpriza! Pe muzica CD-ului a inceput sa le vorbeasca Doamna Desanca.

Ceea ce vreau eu sa subliniez este faptul ca nu le vorbea in versurile inregistrate pe vreuna din casetele Dansei, ci le vorbea lor, direct, referitor la refuzul lor de a crede, spunea: “De ce nu credeti in mine, de ce ma loviti, ce v-am facut?”… asa au inceput cuvintele pe care le-a spus tuturor. Desi totul a durat aproximativ un minut, toti au intrat in stare de soc, petrecerea s-a terminat!

Stiti, asta ma duce cu gandul la pasajul acela din Biblie cand Domnul Iisus i-a spus lui Saul: "Saule, Saule de ce ma prigonesti?"... Ma intreb: Oare restul oamenilor cum ar fi reactionat daca li se intampla asa ceva? Poate tuturor ne trebuie un soc din acesta ca sa ne trezim. Sa vedem realitatea. Sa vedem cat suntem de departe de lumina, de adevar, cata iubire avem, cata credinta!

Legea e simpla, legea lui Dumnezeu e foarte simpla (sa-l iubesti pe Dumnezeu si sa iti iubesti aproapele ca pe tine insuti), doar ca nu o avem mereu in fata ochilor inainte de a deschide gura sau de a face ceva. Oare de ce a trebuit sa complicam noi, oamenii, totul? De ce a trebuit sa taiem firul in patru si sa-l refacem in opt? Un fir care nu mai e fir, pentru ca a fost distrus prin taiere.

Ne-am indepartat de la Lege si acum platim. Sau si mai rau, asteptam sa se sacrifice iar altul in locul nostru ca sa ne putem trezi! Unde ne e iubirea? Unde Doamne?



Comentariu personal:
Atat in trecut, cat si in zilele noastre, atacurile celor care nu pot intelege astfel de lucruri, nu cred in ele, au fost asa de virulente incat iti lasa un gust amar. Este drept ca nu putem fi toti pe aceeasi treapta de evolutie, uneori trebuie sa fim ajutati, alteori, sa-i ajutam noi pe ceilalti sa se ridice la randul lor, dar ranile lasate de refuzul unora de a vedea mai departe de propria lor limitare, sunt dureroase… Ce este mai grav, este ca tocmai acei oameni care se numesc “educati” refuza cu inversunare adevarul. Orgolii, infumurare, credinta ca ei stapanesc tot si toate, sunt cunoscatori, ii face pe acesti oameni ai intelectului sa fie asa de inversunati.
lotusulalb2
 
Mesaje: 2
Membru din: Mar, Sep 02 2008 2:44 pm


Înapoi la Curajul de a fi OM

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 1 vizitator

cron