Care e calea spre fericire? Sa fie cea a unui maestru, ascensiunea relevata intr-o carte, sau noi insine... Oare pentru a ajunge undeva avem nevoie de un accept divin? Putem fi ce dorim, sau ceva ne opreste... De ce totusi ne framantam de ce zice prietena, seful de la serviciu, ordinul de plata care l-am uitat? De ce ne rusinam cand am gresit undeva? De ce ne minunam cand vedem cum totul parca infloreste la cineva si la noi e mereu toamna?
Toate acestea m-au facut sa reflectez: Oare cine e vinovatul pentru ceea ce mi se intampla? Vrajile prietenilor, gandurile altora, nesansa din viata, vointa astrelor, pedeapsa divina. Oare care dintre ele?
Cautand in interior n-a durat foarte mult si mi-am deschis inima, uitandu-ma la cateva filme. De ce unii sunt fericiti si alti nu? Foarte simplu, unii se bucura din orice si conform legii atractiei atrag si mai multe, iar altii se afunda din ce in ce mai adanc, pana realizeaza ca le-a ajuns la gat. Am citit si Osho, un volum, care m-a distrat mult cu glumele lui. Ne arata cum poti trai in armonie fara de fapt sa ai nimic. Am fost si initiat pe anumite sisteme. Nu-mi pare rau de nimic, totul a fost un pas in trezirea mea. Oare exista vraji, manipulari in masa, spirite care te bantuie noaptea?...
De curand am urmarit o pereche de tineri indragostiti, nu duceau lipsa de nimic; se iubeau si atat. Restul nu conta. Banii veneau atati cati erau si nu i-am auzit ca: "Esti vanat de nu stiu cine, sau altul i-a trimis nu stiu ce."
Ca sa dau o replica dintr-un film: "Ce e in tine, e mai puternic ca orice vraja." Daca traiesti in lumina si iubire nimic nu te poate atinge. Daca te lasi agatat in certuri, in suparari, sau pui la suflet ce zice unul sau altul, atunci de fapt primesti ce cauti.