Vise si revelatii - Dara

[DARA]

Constelatia Lira in vis

Am primit mai demult, prin somn, aceasta informatie, de la o faptura feminina deosebit de frumoasa, care scria intr-un caiet, despre fiecare (eram o coloana de oameni, imbracati in haine albe lungi), unde trebuie sa mearga, de unde a venit pe pamant. Mie mi-a spus Gliese, din Lira. Entitatea, avea o diadema de aur pe frunte, iar in mijloc (pe al treilea ochi), avea un "G", par lung saten deschis, cu bucle, ochi albastrii si purta o rochie lunga verde ca iarba primvara, din matase vaporoasa si cu snururi aurii la maneci, talie si poale.

Eu sunt o fire care trebuie sa cerceteze, desi se spune "crede si nu cerceta" (sunt Fecioara), asa ca am intrat pe Google si am cautat Gliese. M-am bucurat tare sa aflu ca ea chiar exista, ca este de 3 ori mai mare decat Terra si are acelesi insusiri (are totusi mai putina apa). A fost ca o revelatie pentru mine.

As dori tare mult sa imi spuneti daca stiti, mai multe despre Constelatia Lira: pozitionare fata de Soarele Terrei, fata de sistemul nostru solar, vecini, istoric, viziuni ezoterice. Oare de ce seamana Gliese atat de mult cu Pamantul si a fost de curand descoperita?

Am mai primit de multe ori revelatii cu acea faptura ingereasca ce purta "G" auriu, pe frunte, pe piept (ca medalion) sau pe brat, dar am crezut ca este vorba despre Gaia (Geea)!


Va rog mult sa nu ma uitati!!!

[goiaexp44]

Constelatia Lira (denumita si Ciobanul cu oile) se întinde pe o suprafata mica si contine doar 24 de stele, Steaua Vega (numita la români “Luceafarul cel mare de la miezul noptii”, sau “Regina stelelelor”, sau la arabi “Vulturul cazând”) este foarte stralucitoare si dupa ultimele estimari, este pe locul 3 ca marime în emisfera boreala (dupa Sirius si Arcturus) este un soare mult mai tânar ca al nostru, are o culoare alb-albastruie deci este mai mare, mai fierbinte. Straluceste de o suta de ori mai tare decât Soarele. Ea prezinta o curiozitate si anume o nebuloasa ca o fantoma cereasca. Este vorba de o nebuloasa planetara sub forma de inel de unde si denumirea de “Nebuloasa inelara din Lira”.

---

In mitologia greaca, de aceasta mica si curioasa constelatie, se leaga o foarte frumoasa legenda care spune ca Orfeu, fiu al zeului Apolo si al muzei Caliope, a primit de la tatal sau o lira si de la mama sa harul de a incanta pamantenii cu muzica si poezia lui. Se indragosteste de nimfa Euridice pe care o pierde in infern. Se hotaraste sa o readuca folosindu-se de lira si de talentul primit de la mama sa Caliope, muza poeziei. Ajuns aproape de capatul infernului, nu rezista conform intelegerii de a nu-si privi iubita si o pierde a doua oara si definitiv. Chinurile iubirii il fac sa se retraga in munti unde este ucis de femeile trace care l-au sfisiat pentru ca nu a vrut sa le impartaseasca dragostea. Muzele si Apolo au luat aceasta lira care miscase muntii, fiarele si pe Hades si au pus-o pe bolta. E constelatia Lirei.

---

La 20 de ani lumina de Terra, planeta GLIESE 581 C - TERRA DIN CONSTELATIA LIRA pare a avea toate conditiile pentru a permite existenta apei in forma lichida si a vietii, in consecinta. Este pentru prima data cand cercetatorii spatiului identifica o planeta in afara sistemului nostru solar care sa aiba conditii atat de asemanatoare cu cele care au facut posibila viata pe planeta noastra. Din cele peste 200 de exoplanete (planete situate in afara sistemului nostru solar), Glies 581 c este singura care pare a poseda o atmosfera consistenta si conditii de temperatura si structura geologica compatibile cu aparitia si dezvoltarea vietii.
http://www.jurnalul.ro/

---

Şi voi veni

Şi voi veni, ca din scripturi păgîne,
cu sceptrul alb, de sare şi de foc.
Alb trandafir va înflori în pîine -
mirată vei tăia-o, la soroc.

Şi am să tac. Tăcerea este graiul
cel mai adînc de pe această stea.
Atunci, o clipă, o să simţi că raiul
ţi-e-n inimă de crin şi-n carnea-ţi rea.

Diluviile vremii vor fi sparte,
topite-n vipiile stacojii.
Ca două pagini, gemene, de carte
vom fi. Sărut foşnit. Căci voi veni!

(Alexandru Andriţoiu - vol."Constelaţia Lirei", ed. Minerva, 1985)

[DARA]

Multumesc, Elena! Nici nu sti ce bucurie mi-ai facut!

Acum mi s-au lamurit si unele aspecte dintr-o revelatie de la sfarsitul lui 2006:

In noaptea de 23 spre 24 decembrie 2006 am avut urmatorul vis-revelatie (spun revelatie, intrucat eram intr-o stare de semi-somn si imi sunt foarte clare imaginile si dialogurile ca si cum au fost aevea).

---

La scurt timp dupa ce am atipit, am vazut coborand din Cer in fata mea, la aproximativ 3m, un fel de... simbol - era ca o harpa de forma unei lalele stilizate, cam de 1 m inaltime si 1/2 m latime, care avea 3 linii mov-rozalii + 3 linii albe-aurii intercalate intre cele mov, simetrice stanga-dreapta si un triunghi mov-auriu cu varful in sus pe mijloc, intre ansamblul de linii (pacat ca nu pot desena, dar poate gasesc ceva asemanator si o sa va trimit desenul ulterior). Acest simbol, sau cheie, ce era, a trecut prin pamant disparand apoi vederii mele. Eu uimita, ma intrebam oare ce o fi asta? Am auzit telepatic o voce barbateasca spunand: "aceasta este samanta". Oricum, n-am priceput nimic!

---

Spre dimineata, aproape de trezire (intre 4 si 7), am avut alt vis-revelatie.
(Probabil am visat toata noaptea, dar numai atat am retinut si nu stiu ce legatura sa fie intre mesaje).

Eram undeva intr-un loc cu zapada si lume multa (ceva ca o gara), case diferite, blocuri... nu cunosteam zona.

In gara am recunoscut-o pe Monika (era si sotul meu cu mine), m-am dus la ea si am intrebat-o daca ma cunoaste. M-a imbratisat spunand ca se bucura tare mult ca in sfarsit ne-am intalnit! Era nacajita de atata asteptare a trenului care numai sosea si era si tare frig afara.

Dintr-o data trece pe langa noi cineva in fuga strigand in gura mare: "priviti in sus, inca o stea", m-am intors sa vad cine deborda asa de bucurie.

Era o fata tanara, cu un palton alb, cu blanita alba la gat si parul lung, saten inchis, lasat pe spate, ochii mari veseli si mirati... era Ioana.

Ne-am grupat cativa din multime si priveam spre Cer (sotul meu straduindu-se de zor sa faca poze cu aparatul foto, care nu voia sa porneasca).

In zona aceea cu zapada, pe cer era un punct alb, care mai apoi s-a transformat in stea, apoi in cometa (o stea uriasa cu coada) alba sidefie, apoi s-a desfacut in doua luand forma de porumbel alb, iar in zborul lui a desenat stele multicolore, de marimea unui mar, asezate intr-o anumita ordine geometrica. Am auzit in gand :"constelatia Lira". Monika mi-a spus: aceasta este o Nava, apoi s-a transformat in puncte albe stralucitoare, iar noi ne-am trezit intr-o alta zona a Pamantului, unde lumea umbla in tricou si era o vegetatie luxurianta, cu palmieri.

Fenomenul s-a repetat... Ioana striga... Monika explica. La fel: stea, cometa, porumbel, stele multicolore, mesaj telepatic: "constelatia Delfinul". Fenomenul s-a repetatat in mai multe zone de pe glob, in final am vazut de undeva de pe Terra urmatoarele constelatii-Nave: Lira, Delfinul, Ursa Mare, Closca si puii, Pleiadele, Casiopeea, Ursa Mica.

A fost o imagine de vis, pentru ca le-am vazut pe toate odata, stelele multicolore aprinse, iar intre ele aveau parca fire subtiri de argint.

In final m-am trezit impreuna cu sotul, in apartamentul nostru de la bloc, uitandu-ne pe fereastra, mirati ca desi Cerul se innegrise, totusi afara era un soare orbitor.

Negura se intindea, dar lumina crestea. Atunci el spune: "nu e nici o problema, acum vine Nava-Mama, nu furtuna"!

---

Acesta a fost visul meu.

VA IUBESC MULT, PE TOTI!!!

[DARA]

Iubiti prieteni, iertati-mi intarzierea de a va revele viziunea pe care am avut-o la meditatia pentru Mama Gaia, a fost magnific, de aceea m-am si hotarat ca trebuie sa vi-o aduc la cunostinta!

Dupa ce am aprins lumanari si am pus o melodie de fundal, am inchis ochii si mi-am cerut iertare Gaiei pentru toate necazurile pricinuite de mine si semeni, i-am trimis toata iubirea mea intr-un glob de lumina roz-auriu, apoi... Apoi am vazut (printre valuri, valuri de lumina alba si verde stralucitoare), o femeie deosebit de frumoasa (imi pare rau ca nu am gasit pe internet o poza cat de cat asemanatoare), cu bratele intinse spre mine, blanda si zambitoare, avea parul lung-buclat de culoarea castanei si o rochie lunga, verde cu broderie aurie. De emotie am inceput sa plang, iar ea mi-a indicat cu mana dreapta o directie in care sa privesc. M-am uitat intr-acolo, iar in urmatoarea fractiune de secunda, mi s-au perindat prin fata ochilor niste peisaje superbe.





Am vazut ca la cinematograf: munti, dealuri, campii, ape, cascade, pesteri cu cristale, oceane, jungle. In final am vazut o padure magnifica, ce avea copaci imensi (seculari, pot spune) si prin care trecea (ca la parada militara) o armata de animale din toate speciile. Toate erau blande si prietene, iar in fruntea lor era un tigru alb, maestuos, de o frumusete de basm. Cred ca el era seful, caci toate celelalte animale il urmau si il priveau cu respect. Poza se potriveste perfect. Deasemenea, daca priviti atent, se observa ca sub capul lui este conturul hartii Romaniei, format din lumina emanata si barba sa (m-am bucurat enorm cand am gasit aceasta poza, intrucat imaginea tigrului, seamana perfect cu cea din viziunea mea, chiar si ochii albastri si fizionomia blanda).

Dupa aceasta viziune, totul s-a transformat in lumina si tocmai am constatat ca muzica se terminase. Sotul meu dormea ca un prunc (asa a ramas pana dimineata, iar a doua zi era vesel si plin de energie). Eu... am adormit cu greu, ca nu puteam sa-mi revin din feerie!

Asta a fost cu mine. Va multumesc tuturor, pentru minunea care sunteti!!!

Cu iubire!
DARA.

[DARA]

Acum 8 ani am primit o sabie, in astral. Se facea ca eram in mijlocul unei multimi mari de oameni necunoscuti, care asa din senin au ridicat ochii spre cer si au inceput sa tipe si sa se ascunda care incotro. Atunci mirata m-am uitat si eu si am vazut o lumina mare, alba, ca o cometa, care se indrepta spre pamant, dar nu am fugit, eram curioasa. Cand a ajuns in fata mea s-a transformat intr-un Inger de o frumusete rapitoare. Avea parul lung, buclat si ochii albastri cu gene negre lungi si intoarse. Era imbracat intr-o haina alba, lunga, fara nici o cusatura, care era incinsa la mijloc cu un bracinar auriu (parca si mainile si picioarele ii erau tot din aur), iar in picioare avea sandale ca cele romane, cu sireturi pe glezna (nu se vedea unde se incheie siretul).

A scos de la brau o sabie, era atat de frumoasa. Lama ei cu doua taisuri avea culoarea argintiu-aurie, iar manerul era incrustat cu nestemate de toate culorile. Apoi a tinut-o in ambele maini, a facut o spirala (un fel de demonstratie), a ridicat-o deasupra capului Lui si mi-a daruit-o, spunandu-mi pe un ton muzical (nu stiu cum sa-l descriu) sa am grija cum o folosesc intrucat este ca si sabia lu Damocles (cel cu firul de par...). Apoi s-a transformat din nou in bulgare de lumina, s-a ridicat la cer, iar eu stateam asa si nu stiam ce sa fac. Au venit toti cei care fugisera si m-au luat in brate si ma sarutau, iar eu de fericire... m-am trezit.

Era ora 2 noaptea (cred), iar in camera simteam un miros puternic de parfum de trandafiri si tamaie.


Cu iubire!
DARA.

[DARA]

Prana exista, ea are forma unor sfere de culoare alba-sidefie stralucitoare (mai sunt si sub alte forme geometrice si culori diverse), diafane, asezate unele langa altele sub forma de ciorchini (la fel ca strugurii). Aceste particule curg fara incetare pe Terra, in orasele sau locurile poluate fiind foarte mici (chiar cat un bob de mustar), iar in zonele de munte, paduri, ape ele pot atinge marimea unei mingi de volei.

Este minunat acest joc de energii ce ne impresoara si in care ne scaldam. De aceea si cand meditam este mai eficienta incarcarea noastra daca tinem podul palmelor orientate in sus, stiut fiind ca mainile (palmele mai ales) sunt "electrozii" nostri. Apoi de ce ne simtim atat de bine la munte, la mare, ori in zone unde "sefa" este natura?! Daca va straduiti putin si faceti zilnic antrenamente cu ochii (sunt anumite tehnici simple), puteti foarte usor sa vizualizati aure, energii, prana si tot felul de particule ce circula in spatiul apropiat noua.

Va imbratisez cu toata iubirea mea!
DARA

[DARA]

Dragii mei,

A fost odata in viata mea o perioada nefasta, cand asteptam doar plecarea Acasa, pentru ca medicii nu imi mai dadeau de cap. Am pierdut mult sange in acea perioada si impreuna cu el diverse minerale precum fier, magneziu dar mai ales calciu. Normal ca medicii mi-au prescris tot felul de tablete si injectii ce contineau aceste minerale, insa organismul meu nu le asimila. Am facut o cura lunga cu tot felul de ceaiuri si produse apicole, fructe, legume si vitamine sintetice pe langa cele naturale.

In disperarea mea ma rugam zilnic ca Dumnezeu sa ma lumineze.

Intr-o noapte am visat o femeie imbracata intr-o rochie lunga alba (nu i-am vazut fata) care mi-a intins o cutie si mi-a spus ca daca doresc sa ma vindec trebuie sa mananc 5 cutii din acelea si 3 mai mici si colorate. Eram nedumerita (in vis), astfel ca ea mi-a aratat ce contine cutia: era creta. Da, creta din aceea cu care se scrie pe tabla la scoala.

Am crezut tare mult in acel vis. M-am dus si mi-am cumparat 5 cutii mari cu creta alba si 3 cutii mai mici cu creta colorata. In fiecare zi mancam 3 bucati (dimineata, la pranz si seara) fiind ferm convinsa ca imi vor face bine. Intai am terminat creta alba, apoi am inceput cu cea colorata, dar din aceasta mancam doar o bucata pe zi. Cea colorata era un deliciu pentru mine, caci fiecare culoare avea un gust si un miros de fruct. Astfel galbenul = lamaie; caramiziul = portocala; rosul = capsuna; verde = kiwi; albastrul = afina; violet = zapada si tot asa.

Dupa ce am terminat cu cretele, am inceput sa imi pisez fin diverse pietre adunate de prin Bucegi (de prin tot felul de excursii) pe care le mancam cate o lingurita pe zi. In functie de culoare si alcatuire, aveau gusturi si mirosuri diferite. Cele din mica (argintie si aurie) erau putin amarui si miroseau a ploaie de vara, cele albe erau acrisoare si miroseau a zapada, cele caramizii erau dulcegi si aveau miros de flori, etc. A mai fost o perioada cand luam zilnic cate o lingurita de nisip fin (calciul facut din coji de oua pisate nu s-a asimilat la mine)… Ma simteam foarte bine dupa ce le luam, nu imi era greata, nu mai eram ametita si ma simteam satula.

Asa m-am pus pe picioare, am inceput sa prind puteri, sa imi fac planuri de viitor si astfel am reusit sa ajung pe picioarele mele la Doamna Desanca (initial nici nu ma mai puteam da jos din pat). A trebuit intai sa ajung la limita, ca sa ma pot conecta la corpul meu de lumina.

Dupa toate acestea mi-am facut o ecografie ca sa stiu in ce stadiu mai era fibromul si am rugat-o pe doctorita sa imi faca si la ficat (bila), rinichi. Astfel am aflat ca sunt perfect sanatoasa!


Va imbratisez cu toata iubirea mea!
DARA

[DARA]

Se facea ca eram intr-un amfiteatru. Stateam parca pe un nor albastru deschis cu irizatii mov-rozalii si cu alb (era ca un fel de fotoliu), la un birou. Eram cea de acum. Amfiteatrul era plin cu oameni de toate varstele si imbracati comun, ca cei de pe strada. Eu le vorbeam, iar ei se uitau unul la celalalt, nedumeriti, dand din maini si ridicand din umeri - facandu-ma sa inteleg ca nu pricepeau nimic. Dar iata ce spune-am si ce faceam:

Degeaba va tot plangeti ca sunteti saraci, ca va este greu! Chiar nici unul nu vrea sa avanseze? Cand ati venit aici, ati stat la rand sa semnati contracte ale Consiliului, care mai de care mai dificile, calcandu-va in picioare si dandu-va coate pentru un loc pe Terra. Unii s-au dat in laturi ca sa va faca loc, inaintea lor. Acum, va plangeti mereu, iar Consiliul este foarte dezamagit, pentru ca nu mai stie cum sa faca repartitiile pe Ceruri, pentru ca s-a creeat un dezechilibru.

Cineva intreaba: Cum adica am semnat contracte si ce este acest Consiliu?

Raspund, prin ridicarea mainii drepte, din a carei palma iese un fascicul de lumina ce se proiecteaza pe un perete, sub forma unui film. Uitati, acesta este Consiliul (apare o masa ovala la care stau 12 batrani cu plete lungi si barba) si este format din cei 12 Intelepti, care va preiau cererile si va sfatuiesc in privinta lor. Apoi toate sunt duse la cel de al 13-lea, care hotaraste prioritatile, pentru ca Acesta este cel mai Plin de Timp. Nu au hartii pe masa, pentru ca cererile voastre sunt energii si cu acestea va semnati doleantele.

Rumoare in sala. Continui... Nu toti trebuie sa veniti la incarnare, sunt multi care nu au mai fost nicicand, dar acesta inseamna ca nu vor ajunge decat in al 9-lea cer, pentru ca pana la al 13-lea si mai departe, este mai dificil pentru acestia. Uitati, eu de pilda, nu reusesc nicicum sa trec de al 8-lea Cer si mereu ma intorc la reincarnare. Sunt multi printre voi, care prin felul in care isi achita sarcinile nu trec examenele, raman restantieri si nu se mai intorc nici macar de unde au venit, raman pe nivele mult mai joase, lamentandu-se mereu. E adevarat ca este greu de ajuns in al 9-lea Cer, acolo unde este Mama si multi alti Invatatori, dar macar incercati sa treceti de al 3-lea si atunci veti intelege mult mai multe din ce va spun acum.

Las mana in jos, iar imaginea cu Inteleptii dispare. In amfiteatru, tacere deplina si nici o alta intrebare. Sunt dezamagita de indiferenta semenilor mei si dispar..."

Deschid ochii, e ora 6 dimineata; mai este 1 ora si ceasul va suna. Incerc sa mai atipesc putin, sunt trista si parca nu mai vreau sa ma trezesc, nicicand.

Ma gandesc ca de aceea imi place mie cifra 8 (infinitul uman) si 13. Apoi, datele mele de nastere adunate dau 8, este cifra destinului meu.


Cu iubire!
DARA.

[DARA]

Eram pe o scena uriasa, intr-un colt. La baza scenei (jos) de jur imprejurul ei, misunau tot felul de vietati mai putin placute ochilor si simturilor si toate negre, maro inchis sau gri inchis aproape spre negru (serpi uriasi gen balauri, serpi normali, soparle, rame, shobolani, porci mistreti...) pur si simplu mi se pareau gretosi.

In sala (sau ma rog, ceea ce ar fi trebuit sa fie sala), in loc de scaune se aflau custi cu animale mari sau periculoase, pasari, aflate in captivitate. Printre toate acestea circulau niste oameni (necunoscuti de mine), care isi spuneau ingrijitori. Deodata cum stateam acolo sus pe scena, ghemuita intr-un colt, vine spre mine un tigru (care nu stiam cum a ajuns acolo), atunci eu ma ghemuiesc de spaima si mai tare, dar aud o voce (era parca de barbat, dar si de femeie) ce imi spune sa nu-mi fie teama ca tigrul ma cunoaste si este pazitorul meu. Prind curaj si il mangai pe cap, iar el imi linge picioarele, apoi se culca langa mine. Aud din nou vocea care imi spune ca ingrijitorii vor trebui sa plece la casele lor. Atunci disperata, intreb ce o sa ma fac eu cu atatea animale, daca scapa cele mari din custi, apoi cum o sa umblu printre atatea jivine care misuna la baza scenei. Vocea imi spune ca nu trebuie sa-mi fie teama pentru ca nu imi vor face nimic, caci toate ma cunosc (ma simteam de parca eram stapana animalelor, ca tipul acela din film), apoi imi apare o oglinda in fata in care fiecare animal este transformat in om, dupa care iarasi in animal.

Am vazut multi prieteni, sau persoane cunoscute. Unii erau dinozauri, elefanti, dragoni, balene, cai, feline, caini, bufnite, porumbei, soparle, serpi... Cei ce semanau cu reptilele aveau limba despicata in doua sau in patru (depinde de marimea animalului). Erau dintre prietenii mei, din categoria serpilor uriasi, dar care erau albi si foarte luminosi. Aud din nou vocea care zice: "Vezi, nu trebuie sa iti fie teama, fiecare are rolul sau" apoi in secunda urmatoare din sala cu custi se aude un raget puternic si una din custi este pur si simplu pulverizata de un leu urias fioros, care iese in viteza si se indreapta spre baza scenei. Toate animalele ce erau acolo, au disparut de frica leului, iar vocea ma asigura din nou, ca pot sa ma duc unde doresc de acum incolo. Ma uit si vad ca totul era curat si se umpluse cu lumina.


M-am tot gandit la visul acesta, ca de cand eram copil iubeam animalele foarte mult, iar daca merg si acum pe strazi laturalnice pe unde sunt caini maidanezi, pe mine nu ma latra nici un caine, ci fac sir indian si se tin dupa mine...


Cu iubire!
DARA.

[DARA]

Eu m-am indragostit nebuneste de o Stea Frumoasa care apare intr-o parte anume a Cerului, dar numai din gradina de la tara stiu care este (la oras nu se vede bine din cauza poluarii).

Si intr-o noapte i-am pus multe intrebari (in gand), apoi mai la vreo trei zile aproximativ, am visat (dar parca era aievea): se facea ca o priveam cu multa iubire si dintr-o data Ea a inceput sa creasca, parca apropiindu-se de Terra, mai intai de marimea unei portocale (de culoare alba-stralucitoare), apoi ca o minge de volei, apoi... m-am speriat intrucat Cerul se acoperise, iar Ea, Steaua, era o cruce uriasa cu bratele egale, plina cu diamante stralucitoare, se rotea, se rotea... si in gand am auzit: "Aceasta sunt eu si am venit sa iti indeplinesc dorinta", apoi s-a ridicat in spirala devenind ce era odinioara, iar eu am ramas plangand.

Acum stiu... este Nava mea!

Cu iubire!
DARA.

[DARA]

Am avut un vis cu Papa de la Roma (Ioan Paul al doilea) pe cand inca nu parasise acest plan terestru. Se facea ca aveam 14 ani si eram undeva intr-o Piata uriasa cu lume multa si mai ales copii. Copiii, printre care si eu, erau imbracati intr-o camasuta alba lunga si trebuia sa trecem toti prin fata unui Altar ce il avea pe frontispiciu pe Domnul Iisus Christos si sa ne inchinam lui, apoi mergeam la Papa sa ne binecuvanteze (nu stiu pentru ce). Eu eram suparata pe ceilalti copii, pentru ca isi faceau cruce si se puneau in genunchi in fata unui tablou ce il reprezenta pe Iisus cu spini pe frunte. Ajungeau in fata Papei, iar acesta ii imbratisa scurt si apoi le punea mana pe cap.

Am ajuns si eu la rand, am stat in picioare cu mainile impreunate (in fata altarului), spunanad in gand, cu tot sufletul, rugaciunea "Tatal nostru". Apoi m-am pus in genunchi, am sarutat pamantul si ridicandu-ma am facut doar o scurta reverenta in fata portretul Domnului incununat cu spini. M-am intors si m-am dus la Papa. Acesta m-a imbratisat cu foarte multa dragoste si m-a tinut mult asa, incat lumea a inceput sa vocifereze, spunand ca nu-i cinstit sa-si piarda atat de mult timp cu mine, in timp ce mai erau multi la rand, iar cu ceilalti a terminat atat de repede.

Papa nu-i baga in seama, dar dupa un timp mi-a dat drumul, m-a sarutat pe frunte si apoi m-a invitat sa-mi arate ceva. Avea doua recipiente cu jar incins si mi-a explicat ca sunt focuri care ard (cele rosii) si focuri care te racoresc (cele albastre). Mi-a pus de ambele in palma, dar cel rosu nu m-a ars. Apoi mi-a zambit si mi-a spus ca el stia ca cel rosu nu arde, pentru ca altfel nu mi l-ar fi pus in palma stanga. Mi-a mai spus ca e mandru de mine si mi-a urat sa merg pe drumul pe care mi l-am ales.

Nu stiu de ce l-am visat pe Papa, intrucat eu nu sunt catolica, parintii m-au botezat in religia lor ortodoxa. Oricum, pentru mine nu are nici o importanta religia (care este o forma de alegere a fiecaruia de a-si exprima credinta in Dumnezeul sau interior), ci Omul.

Cu iubire!
DARA

[DARA]

Se facea ca eram un barbat tanar in jurul varstei de 28 de ani. Aveam plete lungi carliontate, saten deschis cu reflexe aurii. Purtam o haina lunga, alba, lunga pana in pamant cu gluga. Haina mea era cam ciudata ca avea 12 buzunare, repartizate simetric pe exterior si pe interior.

Mergeam asa pe o pajiste intinsa verde, cu rauri, flori si pasari de tot felul. In zare se vedeau niste constructii cu turle, iar eu ma indreptam spre cea mai apropiata, unde se zarea o mare de oameni stand la rand ca sa primeasca ceva… nu imi dadeam seama ce anume. Ajung acolo. Era o biserica, asa ca un fel de Catedrala. Dar nu era nimeni in ea. Oamenii erau toti afara si stateau in sir indian pentru a ajunge in fata unui preot imbracat in haine de culorile curcubeului, ce avea in fata o masa pe care tinea o cruce, o carte si o sticluta ca un potir. Cand ajungeau in fata lui, preotul le punea mir pe frunte, facandu-le semnul crucii si le citea putin din carte (cred ca era un fel de Biblie). Atunci m-am gandit ca ar trebui sa il ajut, ca astfel cei ce stateau la rand sa nu mai astepte atat de mult in picioare. Asadar, ma duc direct la masa preotului si incep sa-mi scot din cele 12 buzunare diferite obiecte (erau asa ca niste amulete cu diferite simboluri, lemne incrustate cu figuri geometice, cristale colorate, pene de pasari gen paun, suluri gen pergamente… cam asta este ce imi aduc aminte) pe care le asez pe masa si-l rog pe “sfintia sa” sa le daruie oamenilor. Insa in timp ce eu faceam aceasta, oamenii care erau mai spre sfarsitul sirului, incep sa faca scandal strigand ca trebuie sa stau la rand, ca este mare pacat ca m-am bagat in fata si sa imi adreseze injurii. Preotul degeaba incerca sa le explice ca eu am venit ca sa il ajut.

Atunci, mi-am pus gluga pe cap si dezamagit am plecat spre urmatoarea constructie ce se profila in zare. Aici, era un fel de Manastire parca, dar spre deosebire de unde venisem, oamenii erau toti inauntru, iar eu vazand aceasta m-am gandit sa nu-i deranjez si sa plec mai departe. Cand am trecut prin dreptul usii, observ ca oamenii ies cu totii afara ca sa ma lase si pe mine inauntru. Imi dau gluga jos si intru… este totul minunat, sculptat in aur, insa fara cruci nicaieri, peretii albi, scaune gen tronuri (cu spatare inalte, imbracate in catifea alba cu dantelarie de lemn mahon pe spatare), altarul era din aur si continea niste obiecte viu colorate (nu mi-am dat seama ce erau). Stau in picioare cu mainile impreunate, ma reculeg parca, apoi ma intorc si ies.

Afara cei ce stateau, parca ma asteptau. Erau mai multi preoti decat enoriasi. Din randul lor, se desprinde un preot mai batran, imbracat tot in alb, cu parul si barba lungi si albe (ceva in genul lui Gandalf daca ati vazut filmul “Stapanul Inelelor”; eu tare uimita am fost cand la 2 ani dupa acest vis-revelatie, l-am vazut pe Gandalf cel Alb) si vine inaintea mea, ma imbratiseaza si ma saruta pe mijlocul fruntii, spunanadu-mi cu o voce blanda ca ma asteapta demult. Raman profund impresionat si privesc in zare spre urmatoarea constructie cu o cupola uriasa rotunda, spre care trebuie sa plec. Nu mai reusesc, intrucat coplesit de iubirea Batranului, ma trezesc…

In camera, desi inca noapte, o lumina puternica si parfumata ma invaluie.


Cu iubire!
DARA.

[DARA]

Pe data de 18.04. 2008 - am trait o experienta ciudata, mai precis, am avut o revelatie deosebita!!!

Sa vedeti... se facea ca visam, dar parca eram treaza... veneam cu sotul meu acasa, dupa ce fusesem prin oras la plimbare - si venind asa pe drum, ma tot scarpinam la spate intre omoplati, traind cu impresia ca mi se umflase in zona aceea. Ii spun sotului, dar el face glume si rade de mine, insa mie imi tot crestea umflatura si simteam ca parca am o cocoasa, iar in curand o sa mi se rupa haina in zona respectiva... Am inceput sa grabesc pasul ca sa ajung cat mai repede acasa, sa nu patesc ceva pe drum si sa ma fac de rusine. Abia am intrat pe usa apartamentului si in secunda urmatoare simt cum imi paraie haina, apoi simultan aud un zgomot diafan, matasos, de falfait de aripi, insotit de un sunet de clopotel cristalin. Nici nu apuc sa duc mainile la spate, ca ma vad saltata la jumatate de metru deasupra pardoselii (stateam asa in aer... cred ca aveam o privire comica..., (n-am reusit sa ma vad in oglinda). Atunci am realizat ce mi se intampla (desi nu imi vazusem aripile si nici nu aveam curaj sa-mi controlez locul cu pricina) si am inceput sa strig speriata:

"Doamne, acum daca Te-ai gandit sa-mi dai aripi, invata-ma si sa zbor, ca altfel o sa-mi sparg capul de toti peretii astia de prin casa". Nu-mi raspunde nimeni (normal ), insa aud ca si cum cineva chicotea (erau mai multe sunete, parca). Ma uit la sotul meu, care statea cuminte pe scaun si zambea, intrebandu-l de ce rade de mine. Imi raspunde senin ca nu rade, ca nu a scos nici un sunet si ca doar se amuza zambind, pentru ca sunt tare haioasa. Atunci, imi fac putin curaj si incep sa fac acrobatii prin aer, dar fiind spatiul prea mic, mereu nu reusesc decat sa fiu caraghioasa... asa ca... ma enervez pe diferite obiecte ce-mi stateau in drum (le ordonez, le aliniez, aprind toate becurile...) concluzionand ca o sa ajung pe afara si o sa fiu subiect de amuzament si pe deasupra o sa ma umplu de vanatai, ca nu stiu sa iau virajele... etc. Tot facandu-mi eu curaj, aud chiar langa urechea dreapta o pocnitura (ca si o bataie din palme) si ma trezesc, sarind brusc in picioare din pat direct pe covor.

Urmatoarea miscare a fost sa ma controlez, ducand mana la spate (in zona aceea intre omoplati am avut o durere surda trei zile, de parca am fost operata undeva in apropierea coloanei vertebrale), ma uit in oglinda... mi se parea totul atat de real ca nu mai stiam daca a fost aevea sau am visat. Noroc ca sotul meu dormea linistit, iar asta m-a convins ca totul a fost un vis. Si acum am asa o senzatie stranie....

Nu inteleg de ce am avut visul acesta, intrucat stiu ca Ingerii nu au aripi ci este doar imaginatia oamenilor, ca ei se deplaseaza altfel, etc.

Interesant a fost ca am primit de la o prietena draga, un mail, unde imi povestea despre o carte in care se explica despre ingeri intrupati, elfi si alte entitati. Va dati seama ce mirata am fost, pentru ca nu i-am povestit nimic despre visul pe care tocmai il avusesem!

Doresc sa va mai spun ca nu cred ca a fost o simpla iesire in astral, cum se intampla cand dormim. Eu am iesit constient, de multe ori (cand fac meditatii), sau inconstient (in somn). Ma priveam din tavan sau din diverse unghiuri, cum dormeam eu sau alti membri ai familiei sau pur si simplu iesam pe strada, zburam peste oameni, cladiri (in zona mea) sau in alte colturi ale lumii. Ajungeam pe diferite Planete si cu greu ma hotaram sa vin inapoi. De multe ori, parca eram intr-o lume paralela, transcendand diferite perioade istorice... in fine. Am adaugat aceasta, intrucat nu inteleg de ce in visul cu "aripile" imi era teama ca nu ma voi descurca daca ies pe strada, pentru ca o mai facusem doar de multe ori!

Voi ce credeti, cum interpretati visul meu?

Stiu ca este ceva simbolic, dar ce simbolizeaza?

Va multumesc anticipat si va imbratizez cu multa iubire!

DARA.

[DARA]

Acum o saptamana (pe data de 21 Iulie), dupa ce am ajuns de la serviciu, Emil spune sa mergem putin in parcul din zona unde locuim - este un loc superb, plin de copaci, iarba si flori - sa ne mai "incarcam bateriile". Asa ca zis si facut, ne-am luat o patura si am plecat in parc unde am gasit loc intre trei stejari batrani asezati in forma de triunghi. Dupa ce am citit putin din cartea lui Carmen Harra "Karma de fiecare zi", pe care o luasem cu noi, am simtit nevoia sa inchid ochii (nu imi era somn si nu ma simteam obosita) si sa ma asez cu fata in sus. Ma simteam foarte relaxata, coloana imi era dreapta. Soarele coborase spre apus (era intre ora 7 si 8 seara), iar coroana in forma de cupola, de la cei trei stejari, ma facea sa ma simt protejata ca intr-un cilindru.

La scurt timp am vizualizat o lumina alba care tot crestea, transformandu-se intr-un galben stralucitor si parca incepuse sa ma usture ochii. Atunci i-am spus lui Emil (fiind inca tot cu ochii inca inchisi), ca ar trebui sa ne mutam ca imi bate soarele in ochi si trebuie sa ma fortez sa-i tin stransi. La care am auzit vocea lui care radea spunand: "Serios"! Atunci am deschis ochii sa vad ce este asa amuzant. Am inteles... soarele apusese, iar sub cei trei copaci era umbra de-a binelea.

Vazand atmosfera "inchisa" de afara, m-am grabit sa inchid ochii la loc... acolo soarele era la amiaza. Dupa foarte scurt timp, am vazut un ochi foarte frumos, cu gene lungi si intoarse, cu irisul de culoare albastra care avea si irizatii verzi, avand o lumina minunata, cristalina. Se uita asa cu blandete, nu stiu cum sa va spun, am dedus dupa forma fruntii (atat am reusit sa mai vad... o parte din frunte), care era putin bombata, ca ochiul ce ma privea, era al unei femei si se uita parca din fata, dar mai mult din partea dreapta, la mine. Apoi a mai aparut un ochi, dar nu era chiar identic, decat ca si culoare, genele fiind mai scurte si drepte, iar fruntea inalta si dreapta. Am inteles ca acesta era al unui barbat. Si el ma privea tot din fata, dar parca din stanga mai mult.

Am avut senzatia ca sunt undeva suspendata pe o raza de soare, intrucat totul in jur era galben stralucitor, parca poleit cu aur si reflectii violete spre roz. Nu mi-au transmis nimic, doar ma priveau cu foarte multa blandete si simteam ca plutesc de fericire.

Apoi lumina a devenit alba-argintie (ma aflam undeva intre Luna si Pamant) si parca impartita pe nivele. La fiecare nivel am vazut o fiinta, dar doar gatul si capul (nu stiu daca aveau maini si picioare ca oamenii). Unii aveau capul rotund si ochi ca ale insectelor (asa cum sunt cei ai buburuzelor, dar foarte mari), altii aveau capul cilindric (aproximativ), cu ochi adanciti in orbite, apoi mai erau cu forma capului tuguiata (asa cum era Oblio, daca ati vazut filmul de desene animate), mai erau fizionomii ce aduceau cu stelele, cuburile...

Toti erau foarte luminosi, aveau un aer de maestuozitate si parca priveau undeva spre "in jos". Toate acestea le-am vazut cu fruntea, care parca mi s-a transformat intr-un ecran urias de cinema. Am auzit in mine o voce care imi spunea ca tocmai i-am vazut pe cei ce vor veni curand pe Terra, (pe conducatorii lor) doar ca acum mai au putin de lucru in jurul ei. Dupa toate acestea, imaginile au disparut, iar fundalul a ramas complet alb.

Am deschis ochii, era seara, in zare privind spre Cer se mai vedeau insa acele lumni albe sidefate si stralucitoare, ca niste molecule ce danseaza sub microscop. Aveam un sentiment de pace interioara si de siguranta ca Noul Pamant este pe cale sa se nasca si ca atatea entitati de lumina ne trimit iubirea lor protectoare, incat este imposibil sa fie altfel, decat de la foarte bine in sus.

Cat devotament, cata energie si cata iubire investesc fratii nostri din Stele, doar ca noi sa ne trezim! Oare chiar atat de profund am adormit in ignoranta, incat mai degraba ne lamentam, decat sa constientizam Iubirea Christica si sa aducem maestria linistii in noi si prin noi?


Cu iubire!
DARA.

[DARA]

Iubitii mei,

Am avut un vis in dimineata zilei de Duminica 17.08. 2008, pe la ora 3.

Se facea, de parca era aievea, ca impreuna cu Emil eram intr-o sala uriasa plina cu oameni, pe majoritatea parca ii cunosteam, dar nu-i puteam localiza si personaliza.

Eram adunati acolo, ca la un fel de informare si instructaj. Sala era foarte luminoasa, ceva in genul luminii de neon si toti care eram acolo asteptam pe cineva care sa ne indrume. La un moment dat am auzit o voce, care nu avea sunet nici de femeie, nici de barbat, ci intre acestea si nici nu vedeam pe cineva anume, insa toti ascultam foarte atenti si constienti ca exista un astfel de indrumator printre noi.

In vis, eram singura care punea intrebari acelei prezente pe care nu o vedeam, dar o simteam si auzeam. Majoritatea de acolo intelegeau mesajele, doar eu mai voiam lamuriri suplimentare. Deci... am fost adunati acolo ca sa fim anuntati ca spre Romania se indreapta din mai multe directii, valuri mari de lava. Nedumerita, intreb: "Cum adica lava si de unde vine?" Mi se raspunde: "Pamantul fierbe, sunt atatia vulcani in lume, care au inceput sa fie activi, iar voi trebuie sa preintampinati marele cutremur pentru tara voastra. Asta nu inseamna ca il puteti opri, dar puteti sa-i micsorati intensitatea si efectele."

Ma simt derutata putin, intrucat nu inteleg ce legatura are lava de la vulcanii activi din lume cu tara noastra si mai ales cum putem noi preintampina un cutremur atat de mare, asa ca... ma trezesc punand pe tapet aceste intrebari. Vocea raspunde: "Trebuie sa adunati toate masinile de pompieri si toate masinile cu cisterne si sa inconjurati granitele tarii voastre de jur imprejur. Pompierii stiu ce au de facut, iar ceilalti vor umple cu apa din rauri cisternele, caci aveti multe rauri si astfel puteti stinge lava, sau macar sa opriti sa nu intre atat de multa peste hotarele voastre."

Eu tot mai am dileme, asa ca trec la interpelari: "Totusi vulcanii aceia activi, sunt departe, apoi ca sa ajunga pana in Romania, au in drumul lor Oceane, Mari, Fluvii, Munti... si chiar daca ar intra in tara, cum se poate produce un cutremur, pentru ca totul este la suprafata pamantului?" Vocea imi spune: "Priveste...", iar eu privesc spre un ecran (parca era din gelatina) si vad mai multe zone, nu departe de tara noastra, din care iese lava, lava curata si rosie ca jaratecul si care se apropie tot mai mult de jur imprejurul Romaniei.

Zic eu: "Dar daca intra, cum influenteaza totusi producerea unui cutremur? Apoi, celelalte tari cum au preintampinat aceasta calamitate?" Vocea spune: "Datorita caldurii intense si a greutatii formate de zgura ramasa dupa stingere, influenteaza anumite zone sensibile interne ale Terrei, pe care voi le numiti falii de contact, de aceea trebuie sa aveti grija sa intre cat mai putina lava. Celelalte tari s-au descurcat fiecare in felul ei si cum s-au priceput, desi le-a fost foarte greu si lor."

Nu mai am nimic de intrebat. Ca la un semn, toti cei care eram in acea incapere iesim si vizualizam inaintea nostra o imensitate de masini de pompieri, masini cu cisterne si multi barbati imbracati in uniforme militare, perfect aliniati si care parca asteptau sa li se dea un ordin, o comanda. Eram impresionata de maretia, frumusetea si seriozitatea a tot ce mi se desfasura inaintea ochilor. Probabil ca sub presiunea acestui tablou impunator, m-am trezit brusc!

Cu iubire!
DARA. :curcubeu: