de DARA » Joi, Oct 18 2012 3:30 am
Se facea ca eram un barbat tanar in jurul varstei de 28 de ani. Aveam plete lungi carliontate, saten deschis cu reflexe aurii. Purtam o haina lunga, alba, lunga pana in pamant cu gluga. Haina mea era cam ciudata ca avea 12 buzunare, repartizate simetric pe exterior si pe interior.
Mergeam asa pe o pajiste intinsa verde, cu rauri, flori si pasari de tot felul. In zare se vedeau niste constructii cu turle, iar eu ma indreptam spre cea mai apropiata, unde se zarea o mare de oameni stand la rand ca sa primeasca ceva
nu imi dadeam seama ce anume. Ajung acolo. Era o biserica, asa ca un fel de Catedrala. Dar nu era nimeni in ea. Oamenii erau toti afara si stateau in sir indian pentru a ajunge in fata unui preot imbracat in haine de culorile curcubeului, ce avea in fata o masa pe care tinea o cruce, o carte si o sticluta ca un potir. Cand ajungeau in fata lui, preotul le punea mir pe frunte, facandu-le semnul crucii si le citea putin din carte (cred ca era un fel de Biblie). Atunci m-am gandit ca ar trebui sa il ajut, ca astfel cei ce stateau la rand sa nu mai astepte atat de mult in picioare. Asadar, ma duc direct la masa preotului si incep sa-mi scot din cele 12 buzunare diferite obiecte (erau asa ca niste amulete cu diferite simboluri, lemne incrustate cu figuri geometice, cristale colorate, pene de pasari gen paun, suluri gen pergamente
cam asta este ce imi aduc aminte) pe care le asez pe masa si-l rog pe sfintia sa sa le daruie oamenilor. Insa in timp ce eu faceam aceasta, oamenii care erau mai spre sfarsitul sirului, incep sa faca scandal strigand ca trebuie sa stau la rand, ca este mare pacat ca m-am bagat in fata si sa imi adreseze injurii. Preotul degeaba incerca sa le explice ca eu am venit ca sa il ajut.
Atunci, mi-am pus gluga pe cap si dezamagit am plecat spre urmatoarea constructie ce se profila in zare. Aici, era un fel de Manastire parca, dar spre deosebire de unde venisem, oamenii erau toti inauntru, iar eu vazand aceasta m-am gandit sa nu-i deranjez si sa plec mai departe. Cand am trecut prin dreptul usii, observ ca oamenii ies cu totii afara ca sa ma lase si pe mine inauntru. Imi dau gluga jos si intru
este totul minunat, sculptat in aur, insa fara cruci nicaieri, peretii albi, scaune gen tronuri (cu spatare inalte, imbracate in catifea alba cu dantelarie de lemn mahon pe spatare), altarul era din aur si continea niste obiecte viu colorate (nu mi-am dat seama ce erau). Stau in picioare cu mainile impreunate, ma reculeg parca, apoi ma intorc si ies.
Afara cei ce stateau, parca ma asteptau. Erau mai multi preoti decat enoriasi. Din randul lor, se desprinde un preot mai batran, imbracat tot in alb, cu parul si barba lungi si albe (ceva in genul lui Gandalf daca ati vazut filmul Stapanul Inelelor; eu tare uimita am fost cand la 2 ani dupa acest vis-revelatie, l-am vazut pe Gandalf cel Alb) si vine inaintea mea, ma imbratiseaza si ma saruta pe mijlocul fruntii, spunanadu-mi cu o voce blanda ca ma asteapta demult. Raman profund impresionat si privesc in zare spre urmatoarea constructie cu o cupola uriasa rotunda, spre care trebuie sa plec. Nu mai reusesc, intrucat coplesit de iubirea Batranului, ma trezesc
In camera, desi inca noapte, o lumina puternica si parfumata ma invaluie.
Cu iubire!
DARA.