Vise si revelatii - Dara

Să facem cunoştință

Să ne imaginăm!

Mesajde DARA » Joi, Aug 16 2018 2:48 pm

Imagine

Când am citit cărţile despre vieţile maeştrilor ale lui Baird T. Spalding, îmi amintesc cât de fascinată eram de cum puteau acei oameni să creeze, să materializeze din neant, instantaneu, tot ce era necesar, pentru oamenii cu nevoi, de la mâncare, până la locuinţe.

Nu mi s-a părut ceva irealizabil, de genul basmelor pentru copii, dorindu-mi cu ardoare să pot face şi eu la fel şi astfel să-i pot ajuta pe toţi semenii care încă mai au nevoi de tot felul...

Se ştie că la început există gândul, apoi cuvântul, care egal că este aşternut, sau vorbit, devine o forţă cu atât mai mare cu cât este acceptată şi susţinută şi de alţii. Apoi, când forma gând este suficient de puternică, intră în manifestare. Acum, dacă această manifestare devine vizibilă în totalitate aici şi acum, sau o mai întărim energetic şi dincolo de voal fiind, nu are o aşa de mare importanţă, ci rezultatul - în laboratoarele din punctul zero, unde energia este mai mult decât pură, viziunea totală, ajustările, putând să fie făcute foarte uşor.

Putem să facem exerciţii în acest sens, revenind înapoi cu forţe întărite. Aceasta este totuşi mai puţin relevant, aşa cum este prea puţin relevant dacă experimentăm noul program pe această planetă - dar pe o altă frecvenţă - sau pe o alta mai evoluată. Ce este important este faptul că, dacă energia/dorinţa este suficient de mult întărită, ea intră în manifestare, putând să ne bucurăm de o creaţie pe care noi singuri am ales-o, în loc să lăsăm să aleagă alţii (străini de programul nostru) pentru noi, care şi-au făcut creaţii după dorinţele lor.

Cum văd eu lumea în care simt că mi se potriveşte să experimentez?

Asta aşa, mai pe scurt... simt că îmi plac clădirile circulare, ovale (liceul l-am terminat la construcţii) şi încă de pe atunci îmi plăcea să fac proiecte cu clădiri circulare, deşi nu prea se dădeau în vânt profesorii după astfel de desene, dar aveam eu ce aveam cu acele forme.

Apoi în timp, tot imaginându-mi zi de zi, au început tot mai mulţi arhitecţi să creeze diverse clădiri circulare sau ovale, iar aceasta m-a bucurat foarte mult. Apoi, mă văd trăind într-o localitate tot circulară, elipsoidală, unde există foarte multă verdeaţă, cu multe fântâni arteziene, multe parcuri (unele suspendate, în formă de spirală) foarte multe flori, parfumate, în culori pastelate şi diafane, minunate păsări, unele cu triluri de vis, superbe şi animale de toate categoriile şi mărimile, foarte prietenoase.

Clădirile sunt pe maxim un nivel şi ele fiind viu colorate, cu multe ferestre (inclusiv uşile fiind din sticlă) strălucitoare, emanând viaţă, bucurie şi armonie. Distanţa dintre ele fiind suficient de mare, încât să se păstreze intimitatea energetică a fiecarui membru, atât din interiorul lor, cât şi din exterior.

Şcolile sunt net diferite de cele existente aici, în primul rând, clima fiind temperată, şcoala este ţinută în aer liber - aici mă refer la ceea ce ţine de cunoştinţele generale. Fiecare poate opta cât timp vrea să frecventeze şcoala şi cât vrea să preia ca informaţie, orele fiind interactive, vii şi distractive, fără a exista note sau obligativitate - putând reveni, atunci când omul simte că vrea să preia şi alte informaţii.

Apoi practica este făcută din plăcere, în funcţie de dorinţele fiecăruia, existând în acest sens ateliere de creaţie, unde fiecare merge când şi cât vrea, putând mai apoi să meargă la alt atelier şi tot aşa.

De exemplu, mie îmi place poezia, adică mişcarea energiei cuvântului, putând astfel să aleg cuvintele în funcţie de ce doresc energetic să transmit... văzând clar în faţa mea puterea energetică a fiecărui cuvânt, culoarea lui, etc.

Altuia îi place pictura, adică, mişcarea energiei sufletului creând frumosul, armonia, altuia îi place muzica, adică vibraţia inimii şi mişcarea emoţiilor, în rest, alegerile putând să le facem conectaţi fiind în mod direct la Mintea Supremă Divină.

În acest sens, există o sală circulară specială, cu nişte scaune speciale, având un fel de căşti speciale, prin care ne putem conecta în mod direct la Mintea Supremă, scaunele fiind foarte confortabile – putând, prin butoane speciale să se facă paturi, în caz că doritorul vrea să petreacă mai mult timp în acel loc.

În lumea mea pământurile sunt mănoase, iar recolta este adusă în manifestare prin replicatoare, fără a fi necesar să prestăm munci fizice, la fel putând manifesta orice ne dorim, aducând toate acestea în planul fizic, folosindu-ne de cea mai pură energie.

În acest fel, având suficient timp să ne dezvoltăm creativitatea în atelierele de creaţie şi să înteracţionăm foarte mult unii cu ceilalţi.

Zonele de joacă din lumea mea vizează şi adulţii, aşa cum în lumea mea există foarte multă distracţie, râs, muzică, interacţionare, bucurie, desigur că mai sunt şi alte creaţii superbe în lumea mea.

Am făcut doar o scurtă descriere, ca să înţelegem la ce sa ne aşteptăm într-o lume nouă, într-o țară nouă...

La aceasta ar trebui să ne așteptăm, nu la tot felul de gânduri și discuții inutile, prejudecăți și cataclisme pe toate planurile, cum cu insistență se promovează pe toate canalele media și nu numai. De ce să ne încărcăm bagajul emoțional cu astfel de energii neconstructive?!

Este greu să susţinem o energie manifestatoare de bine, frumos, folositor, înălțător, etc., puţini fiind...

Fiecare dintre noi poate aduce noi si noi idei, întărite de toţi ceilalţi care vibrăm pe aceiași frecvență, până când forma gând poate fi bine fixată, iar mai apoi întărită prin energia colectivă. Tot ce facem să facem cu bucurie, astfel ca totul să se transforme într-o joacă plăcută, o joacă a creaţiei care să ne aducă o nouă viaţă, un alt fel de experiment.

În loc de aceasta, am observat însă că oamenii au ales să fie conduşi de diverse personaje, de aici din 3D, ori venite de te miri de unde de prin galaxie, adică, să fie tot încătuşaţi.

În loc să se renunţe la tot ce înseamnă conducere de orice fel, putând în acest fel să ne folosim energia fără a se plia pe diverse legi, impuneri etc., cum este modelul şi în ţara actuală şi în lume. Adică s-au creat alţi zei, care le seamană oamenilor în timpul de acum şi de care vor să fie conduşi şi aşa va fi pentru cei care nu aleg să fie proprii lor stăpâni, cedându-şi neîncetat puterea.

În lumea mea, conducătorii sunt inexistenţi, noi putând să ne descurcăm foarte bine fără aceştia, conectându-ne direct la Mintea Supremă Divină, de unde luăm idei, pe care mai apoi le dezvoltăm în laboratoarele creaţiei. În acest fel, având libertate deplină, replicatoarele putând să ne ofere un trai confortabil şi fără griji.

De exemplu, dacă te plictiseşti de o casă, creezi o alta; într-unul din laboratoarele de creaţie iei energia de la vechea casă care dispare şi o îndrepţi spre noua machetă de casă creată, apărând aceasta în locul celei vechi, la marime naturală, etc. Astfel energia fiind mereu transbordată, nepierzandu-se nimic fără rost, bunăstarea poate să existe nelimitat. Valabil şi pentru haine, sau orice alte obiecte considerate de noi necesare.

Precum am zis la început, fiecare venind cu idei proprii până întărim programul nou, în acelaşi timp desigur că, renunţând la cel vechi, aducând astfel energia blocată în acesta spre noul program, adică să transmutăm...

Multe, foarte multe revelaţii de acest gen am avut, în care eram mulţi în laboratoare unde eram învaţaţi să creăm, acum ştiu că nu degeaba, doar că nu mai trebuie să lipsim de la “cursuri”, fiindcă doar unde’s mulţi puterea creşte.

Haideți să fim creatori, nu demolatori, căci aceștia sînt deja destui...
:soare:
Avatar utilizator
DARA
 
Mesaje: 56
Membru din: Lun, Noi 06 2006 8:47 pm

UȘA - 8 august 2020

Mesajde DARA » Mie, Mai 26 2021 7:35 pm

Azi, 08.08.2020 a fost o super zi, pentru mine și mi-ași dori să fi fost și pentru voi.

Nu mi s-a mai întâmplat de multă vreme să am acces la viziuni în planurile subtile, să văd așa ca la tv, un altfel de tv.

Am stat mai mult în natură astazi, mi-am pus o pătură sub un copac cu gândul să stau acolo și să citesc ce îmi adusesem. Însă, la scurtă vreme de la începerea lecturării, m-a lovit o stare de moleșeală profundă încât a trebuit să ațipesc puțin.

Stând așa, cu ochii închiși și auzind zumzetul naturii din juru-mi, vizualizez o piramidă uriașă. Piramida era formată din componente de ceasuri – tot felul de rotițe zimțate, de diferite mărimi, arcuri, șurubele – ce se mișcau într-un anume fel. Curioasă din fire, cercetez, ca să văd de unde pornește această mișcare ordonată și astfel văd că baza ei este înconjurată de oameni ce se țineau de mâini și priveau înspre vârful ei. Mă uit și eu cu ei în sus și văd că vârful piramidei stăpunge cerul, iar acolo unde este străpuns este un alt cerc de oameni ce se țin de mâini (însă mult mai puțini) și se formează un fel de breșă în Cer, de culoare roz-aurie.

Din acea breșă încep să curgă spre baza piramidei și mai apoi în sol, tot felul de figuri geometrice, amestecate cu numere, cu flori (așa am tradus eu), forme pe care nu știu cu ce să le compar în 3D, dar semănau cu fractalii, tot felul de fractali, care mai de care mai spectaculos și greu de descris.

După toată această ploaie de simboluri necunoscute (ca să zic așa - fiindcă nu am cu ce le asemui, din ceea ce noi am învățat aici, în acest plan, pe Pământ), văd cum pe Cer (din el) se deschide o ușă uriașă, cu ramele (tocurile ușii) de culoare albastru-azur și galben-auriu. Nu este nimeni acolo care să o deschidă, se deschide singură și dincolo de ea se vede o lumină albă, strălucitoare, mult mai strălucitoare decât ușa, o altfel de Lumină, parcă era materială, deși nu era, nu deranja ochii, deși strălucea intens și îți provoca așaaa…o stare de bucurie inexplicabilă.

Pășesc înspre acolo, să văd ce este dincolo de prag, de unde vine acea Lumină, dar…brusc sînt scoasă din starea mea de reverie, de un grup de copii cărora le căzuse mingea pe pătura mea.

Am avut așa o stare ciudată, mai apoi, fiindcă deși stăteam de vorbă cu cineva, vedeam flashuri - unul ce mi-a rămas întipărit (pe lângă multe figuri de oameni) a fost cel cu o armată de călăreți, blindați până în dinți, care alergau grăbiți undeva...

Sunt împăcată că știu acum că în planurile subtile este foarte multă activitate și că da, nu sîntem singuri și nu avem motive de a ne speria de nimeni și de nimic.

Starea aceea, oamenii aceea, spiritele noastre, sînt conectate la Sursă și nimeni nu mai poate împiedica Lumina, ce deja înconjoară frumoasa noastră Casă, Terra!
Avatar utilizator
DARA
 
Mesaje: 56
Membru din: Lun, Noi 06 2006 8:47 pm

Cei doi Sori - 21 decembrie 2020

Mesajde DARA » Mie, Mai 26 2021 7:36 pm

Se făcea (dar totul îmi părea foarte real, palpabil de real, nu doar ca viziune, ci ca simțire intensă …) că eram undeva o mare de oameni, la un fel de serbare câmpenească, însă toate culorile, peisajul, lumina erau altfel decât le știm… erau mai vii, mai frumoase și nu găsesc termen de comparație și nici o imagine adecvată de aici din 3D.

Unii stăteau la masă (mesele și scaunele erau din lemn, împodobite cu flori) cu cei dragi, alții se plimbau printre copacii uriaşi si florile multicolore, fluturași, etc., admirând tot ce îi înconjura.

Îi cunoșteam pe toți de acolo, de unde nu știam și nici nu conta, simțeam doar că sîntem împreună de când e lumea lume…

Tot de acolo se vedeau multe biserici și mânăstiri în care era lumea cufundată în rugăciuni (se vedeau așa...deodată, peste tot pe glob, nu știu cum sa vă explic, dar sînt convinsă că înțelegeți).

Acolo, de unde vedeam desfăşurandu-se totul, erau doi sori, unul static (ca un fel de portal) și unul ce se deplasa. Erau foarte mulți nori (îi vedeam cumva sub mine, eu uitându-mă la ei de sus în jos) și mă gândeam că soarele nu va mai putea ajunge pe pământ de atâția nori, dar în momentul următor văd un alt soare, apărând de nicăieri (față de cel pe care il știam), ce trece printre nori. După ce trecea acest soare, norii se transformau în îngeri – erau oameni mari, cu aripi, foarte luminoşi (şi eu aşa îi asociam).

La un moment dat mă uit la soarele fix – care era un fel de portal - şi din acea zonă văd cum curge spre pământ o ploaie de lumină argintie şi aurie fina, ca o perdea, în acea zonă (nu pot descrie cât de minunat se vedea). Mă uit fascinată înspre acea direcţie, ridic mâinile şi strig cât mă ţin puterile: “oameni, uitaţi-vă la cer!”.

Din marea aceea de oameni, câţiva s-au ridicat de la mesele la care stateau şi se uitau, scoţând sunete de uimire, de bucurie, faţa luminându-li-se de un alb-sidefiu strălucitor.

Aştept să ne adunăm mai mulţi şi să mergem mai apoi în poieniţa apropiată, pentru a ne împărtăşi bucuria trăită.


Ştiu acum că Lumina a învins, chiar dacă încă mai este multă negură de curăţat.
Avatar utilizator
DARA
 
Mesaje: 56
Membru din: Lun, Noi 06 2006 8:47 pm

Anterior

Înapoi la Bine ați venit!

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 2 vizitatori

cron