Tunelul - visul celor aflati intre doua lumi?

Discuţii legate de comunicarea cu Sufletul

Tunelul - visul celor aflati intre doua lumi?

Mesajde Ani » Joi, Aug 11 2005 8:44 am

Tunelul - drumul spre...

Lichidul din seringa aluneca incet
Patrunde in sange, porneste spre inima
Ametesc... adorm...
Simt viata frematand in trupul meu
Un copil, o faptura a luminii si-a sperantei!

Ma simt absorbita ca un fir de praf in tunel
Drumul spre...
Nu stiu... sa-i spun hau sau nimic?!
Peretii pictati ca o tabla de sah
Alunec... mereu alunec
Repede, mereu mai repede, infiorator de repede!
Simt frica urcandu-mi in gat
Constient sau nu, stiu ca tunelul e singura cale
In rest e neant, e nimic!
Incerc sa m-agat cu disperare de peretii lui
Dar alunec mai departe...

Aud mai intai slab, apoi mai puternic o voce
Sa fie oare cineva in tunel?
E vocea calda, mangaietoare a Lui!
Imi repeta continuu: Nu parasi tunelul!
Sunt cu tine, fiinta, te-ndrum!
Il aud spunandu-mi sa ma-ntorc spre lumina
Spre viata!

Tunelul se sparge in mii de bucati albe si negre
La capatul lui un cerc alb, luminos si-un nume scris mare: TEO?!
Zambesc, lumina devine mai mare, mai calda, linistitoare
Ma-nvaluie! M-am intors! Am invins cruda moarte!

Incerc sa ma misc si e greu, picioare de plumb
Prelungiri inutile...
Vocea mamei ma-ntreaba: Ce faci pui?
Ma sufoc mama, mi-e rau! Dar sunt vie!
Si Teo?!


Parca acum dupa sapte ani mi-e mai putin frica de Tunel, dar in metrou tot ma mai ia usor de ceafa frica atunci cand ma uit spre gaura neagra pe unde apare trenul. :think Ca sa alung si mai mult acest sentiment l-am incastrat in versuri fara rima, albe ca sa nu mai alunece...
Ani
 
Mesaje: 20
Membru din: Vin, Aug 05 2005 6:01 am

Mesajde stresslogic » Joi, Feb 09 2006 4:22 am

Ani, si eu am trecut printr-o experienta asemanatoare, m-a impresionat mult cum ai reusit sa descrii trecerea ta prin tunel!!
Poti sa ne spui si noua cine este Teo? Ce importanta a avut in viata ta?
stresslogic
 
Mesaje: 8
Membru din: Mar, Ian 24 2006 1:27 am

Mesajde Ani » Joi, Feb 09 2006 8:13 am

Teo este fiul cel mic. Am avut doi copii, amandoi bolnavi. Cel mare, Andrei a plecat la Domnul acum trei ani. Teo este singura faptura care mi-a mai ramas alaturi de sotul meu. Este motivatia mea pentru a merge mai departe. Tunelul de care spun aici l-am visat atunci cand eram sub anestezie la nasterea lui.

Cu drag,
Ani
Ani
 
Mesaje: 20
Membru din: Vin, Aug 05 2005 6:01 am

Mesajde Irina06 » Lun, Feb 27 2006 1:36 pm

Motivatia ta trebuie sa ne aiba si pe noi in vedere. Te iubim mult.

Irina
Avatar utilizator
Irina06
 
Mesaje: 11
Membru din: Lun, Aug 01 2005 5:12 am

Mesajde Ani » Dum, Mar 19 2006 4:10 pm

Acum 40 de zile Teo a plecat si el acolo sus unindu-si aripile de inger intr-o imbratisare vesnica cu fratele lui. Ultimul tarm s-a spulberat. Ramane doar oceanul de durere care ma inconjura din toate partile cu toata forta. Caut un liman cu cea mai adanca disperare. Va multumesc pentru prietenia si dragostea voastra.
Ani
 
Mesaje: 20
Membru din: Vin, Aug 05 2005 6:01 am

Mesajde emil_c » Dum, Mar 19 2006 4:30 pm

Trebuie să mergi mai departe orice ar fi ... suntem multi alaturi de tine ...

''Când simţi că totul e pierdut, că nu-ţi poţi controla soarta care-ţi alunecă printre degete, când te simţi total pierdut, simţi că ai rămas singur şi nu mai creşti spiritual, eşti complet la pământ sufleteşte, atunci trebuie să ştii să ceri. Nu sta pe gânduri căci ajutorul vine-ntotdeauna. Calea pe care ai păşit (drumul vieţii tale) nu-i doar plină de flori, are şi denivelări şi ca să treci şi de acestea eşti ocrotit de entităţi din alte planuri, eşti ajutat de fiinţe dumnezeieşti. De regulă prin inspiraţie, uneori prin minuni.

Fii deschis la spiritualitate şi vei auzi vorba ce te va ajuta, vei simţi braţul ocrotitor. Fii cu inima deschisă: primitor şi generos. Pe aceste două le cuprinde iubirea iar calea iluminării trece întotdeauna prin iubire.''

:love36 :love36 :love36
Avatar utilizator
emil_c
 
Mesaje: 3
Membru din: Sâm, Feb 25 2006 9:18 pm

Mesajde Eldora » Sâm, Mar 25 2006 6:32 am

Draga Ani,

In cursul vietii ne trezim uneori pe taramuri in care nu am vrut sa fim si prima tendinta puternica pe care o avem e sa nu acceptam ce ni se intampla. Urmeaza alte reactii, de la furie la neputinta si disperare, de la neintelegere la o tristete fara margini.

Viata pe Pamant nu e usoara. Niciodata usoara. Ne legam mereu de ceva: dorinte - un sot, copii, un cuib linistit; sperante: o viata buna, normala pentru cei dragi, atat de dragi; iubire: dragostea vietii tale, copiii sau/si sotul sau/si un prieten/prietena fara pereche; o lista nesfarsita poate sa urmeze.

Fara sa vrem, fara sa ne dam seama, in fiecare clipa a vietii comparam ce am vrut sau/si ce am sperat cu ceea ce avem. Si asta e greseala pe care o facem.

Sigur: este cumplit sa iti pierzi copiii. Sigur: nimeni in afara de cei care au trecut prin asta nu pot intelege distrugerea din sufletul tau. De ce copilul meu?! De ce o fiinta inocenta?! De ce eu?! Cu ce am gresit?!

Tot ce facem este sa ne uitam la noi si la viata noastra din perspectiva de pe Pamant si raportata la valorile de pe Pamant. Si cum uitam ca noi suntem niste fiinte complexe si ca destinul nostru din aceasta viata se impleteste cu trecutul si viitorul – si in marele plan de care nu suntem constienti acum totul are un sens mult mai inalt!

Nu dispera, suflet bun si incercat acum asa de greu! Pastreaza-ti dragostea si increderea. La timpul potrivit ai sa intelegi de ce totul a trebuit sa fie asa, acum.

Cu multi ani in urma, ma aflam intr-un camion umplut cu mobila si lucruri, imi parasisem sotul meu de 12 ani. Ne luasem din dragoste, aveam 2 copii impreuna si totul se prabusise fara putinta de reparare. Am plecat din casa noastra – in conditiile in care sotul meu imi oprise baiatul. Am plecat pentru ca nu mai era iubire intre noi, doar o mascarada de nesuportat din care nimeni nu iesea nevatatmat. Plecarea a fost grea dincolo de cuvinte. Din nou: pentru ca fara sa ma gandescm faceam comparatia intre ceea ce dorisem si ceea ce ajunsese sa fie in realitate. Multe lacrimi, amandoi plangeam. Mi se parea ca lumea s-a sfarsit si ca nimeni nu putea sa inteleaga cat de deplina era nefericirea mea. Din asa de multe puncte de vedere!... Sufeream pentru copii, sufeream pentru fostul meu sot, pentru casnicia esuata si sufeream pentru mine.

Pe drumul de la fosta noastra casa pana la apartamentul pe care il inchiriasem, camionul umplut cu lucruri (ce n-aveau nici o importanta, ma gandesc acum) a trebuit sa incetineasca de trei ori: ne intalnisem cu: o nunta, un botez, o inmormantare. Si ce reprezenta camionul in care eram eu? O casnicie ratata. Si dintr-o data, am realizat mesajul: UITE-TE IN JUR. ASTA E VIATA. Unii se nasc, unii se casatoresc, unii divorteaza, unii mor. Azi unii, maine altii. Toti trecem prin unele sau altele, prin unele si altele.

Ca fiinte superioare ce trebuie sa fim, trebuie sa ne asumam raspunderea si curajul sa nu pierdem din vedere SCOPUL MAI INALT. Sa privim lucrurile de la un nivel inalt, ca din avion. Daca esti jos, te poti usor rataci incercand sa ajungi la un drum anume; cand privesti din avion, pare totul asa de ordonat si de usor de gasit… Totul are sens…

Asa ca, draga noastra Ani, ai incredere ca totul are un sens. Da, ascuns pentru tine acum, dar nu mai putin adevarat din cauza asta. Suntem multi dintre noi alaturi de tine si iti dam dragostea noastra si lacrimile noastre, si am dori sa te stim puternica si in acelasi timp neclintita in puterea de a iubi neconditionat, dincolo de viata si moartea pamanteasca (care stii ce este: doar o trecere in alta dimensiune), in numele binelui pentru toate sufletele implicate.

Nu stiu nimic despre nimic, cu adevarat. Stiu doar atat: ca iubirea este cheia, iubirea invinge TOTUL. Curaj, iubita mea, esti dintre cei alesi sa vada acest adevar, si sa-i ajute si pe altii sa il vada, platind cu suferinta pamanteasca.

Cu dragoste,
Viorica.
Avatar utilizator
Eldora
 
Mesaje: 4
Membru din: Dum, Mar 12 2006 3:11 pm

Mesajde Cristina » Sâm, Mar 25 2006 10:16 am

Draga Ani, acum am inteles ca tu ai pierdut doi copii, sint linga tine cu sufletul si gindul.
Avatar utilizator
Cristina
 
Mesaje: 8
Membru din: Mar, Feb 28 2006 1:43 pm

Mesajde Linda » Vin, Apr 14 2006 8:02 pm

Sint noua pe forumul acesta, dar citesc de mult de pe site... Sint fericita ca am ajuns printre oameni atit de minunati.

Ani, sint alaturi de tine sufleteste, cu toata dragostea si compasiunea mea. Si eu sint mama si stiu ce este dragostea de mama...

Cei doi puiuti sint ingerasi :angel8 :angel8
Linda
 
Mesaje: 1
Membru din: Joi, Apr 13 2006 8:59 am

Mesajde cristina_rm30 » Mar, Apr 18 2006 4:37 pm

Draga Ani, si eu sunt alaturi de tine, de fapt cu totii suntem, noi te iubim si te sustinem. Trebuie sa fii tare, cei doi ingerasi ai tai au trecut in neffinta, acolo unde sunt ei e bine si frumos. Ei vegheaza asupra ta, si vor ca tu sa fii puternica, tu care esti un suflet plin de lumina, vei reusi.
:love21
Cristina
Avatar utilizator
cristina_rm30
 
Mesaje: 11
Membru din: Mie, Feb 22 2006 9:37 pm


Înapoi la Comunicarea cu Sufletul

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 1 vizitator

cron