Experiente personale

Discuții pe teme de metafizică și ezoterism

Experiente personale

Mesajde stresslogic » Vin, Mar 10 2006 3:49 am

Cum vedem... ?

Dragii mei, asa cum am promis, am sa va povestesc pe scurt, desi vad ca astazi ma cam lungesc, ce am vrut sa spun cand m-am referit la pozele de la Prislop; am doua moduri de a vedea: fie ma uit la o poza la modul normal, adica vad o imagine pe o bacata de hartie, sau un peisaj in spatele ecranul, sau orice altceva de care sunt constienta ca sunt despartita intr-un fel sau altul, si un alt fel de "a intra" in poza, de a patrunde dincolo de hartie... simti, auzi, vezi, este ca si cum ai fi acolo.

La 25 de ani, in urma unui accident de masina, am intrat in coma si am avut o moarte clinica, totul a durat aproximativ 45-60 minute. Primele senzatii constiente au fost ca eram lipita de tavanul ambulantei, in coltul din stanga sus, in directia de mers a masinii. Auzeam si vedeam totul, cu o acuitate si o luciditate fantastica. Auzeam in acelasi timp, sirena masinii, auzeam ce vorbea soferul cu o asistenta in cabina din fata a ambulantei, desi erau izolati de noi, o auzeam pe o tanara care atunci avea 23 ani, care era impreuna cu mine in ambulanta si care striga de durere, (careia in noaptea aceea i s-au amputat ambele picioare de la genunchi in jos) il auzeam pe doctorul care era aplecat peste mine cum imi vorbea, ii auzeam si pe cei pe care-i depaseam cu masina, auzeam vantul, auzeam tot...

Interesant esta ca acesti decibeli, parca aveau fiecare canalul lui special creat de a intra in mintea mea, toate aceste informatii imi intrau in minte, separat, in acelasi timp, nu se suprapuneau, nu interferau, nu se deranjau in nici un fel, iar eu le prelucram spontan si cu mare usurinta, instantaneu. Doctorul care se ocupa de mine, incerca sa ma resusciteze si la un moment dat l-am auzit ca ma intreba cine sunt, cum ma cheama, probabil ca a fost un moment in care eram pe drumul de intors inapoi in trup, simteam ca un aspirator care ma trage, nu vroiam sa ma intorc si ii raspundeam la intrebari ca sa ma lase in pace, eram chiar putin iritata pe el, nu vroiam sa ma intorc, dar el nu ma auzea, mie mi se parea ca vorbesc clar cu el, dar el nu ma auzea.

In sfarsit, despre vaz, acelasi lucru, vedeam tot deodata, prelucram totul foarte clar si limpede, vedeam prin doctor, prin mine (el statea tot timpul aplecat peste mine) prin podeaua masinii, vedeam asfaltul, dunga alba cand depaseam alte masini, copacii, tot, tot... si totul deodata, in acelasi timp, informatiile erau clare, nu se suprapuneau, eram relaxata si-mi placea.

La intrebarea care mi s-a pus de multe ori, cum reuseai sa vezi "prin", nu gaseam modalitati sa ma fac inteleasa, dar cu ani in urma am citit o carte a lui Mircea Eliade, "Jurnalul doctorului...", sorry, nu mai stiu numele doctorului, dar citind, am facut deodata click, era descris in carte exact cum am vazut eu, el folosea termenul "peste", probabil mult mai corect ca mine. Asa este, vezi peste, nu pe deasupra peste, adica mai departe, dar de fapt toate imaginile in acelasi timp in fata ochilor. Cand spui "prin", te gandesti la un gol sau o sectiune; este poate ceva asemantor, ca atunci cand ne focalizam privirea, vorbim de exemplu, cu cineva, dar in acelasi timp vedem altceva in spatele lui, si vedem amandoua imaginile, oarecum suprapuse, si pesoana zice " te uitai prin mine", cam asa, este o copie palida, la ceea ce poti vedea de fapt deodata, nu doua ci o infinitate de imagini si le intelegi pe toate, ca si cum te-ai concentra doar pe una.

Asa si cu pozele, sunt sigura ca si voi ati avut experiente asemanatoare, sunt poze care sunt incarcate energetic si te trag in ele, ca sa zic asa. Pozele de le Prislop sunt astfel de poze.

:hello3
stresslogic
 
Mesaje: 8
Membru din: Mar, Ian 24 2006 1:27 am

Macro si Micro

Mesajde cristina_rm30 » Sâm, Mar 11 2006 8:44 pm

Imi aduc aminte niste stari pe care le-am trait mai des in copilarie, de multe ori cand eram treaza, si mergeam cu masina. Pe bancheta din spate a masinii ajungeam intr-o stare de transa, si ma vedeam pe mine ca un urias fata de ceea ce era in jurul meu sau din contra eram ca un punct minuscul care se pierdea in univers. Este foarte ciudat ca de multe ori ma cuprindea o stare de frica si atunci ma fortam sa ies din transa si senzatiile dispareau. Cum am crescut starile au devenit mai rare, ultima data cand mi s-a intamplat nu mi-a mai fost frica dar nici n-am descoperit altceva decat ceea ce stiam pana acum. Toate acestea mi se intamplau cu ochii deschisi, si daca imi priveam palma o vedeam fie la un km de mine si foarte mica fie imensa si foarte aproape.

Si inca ceva... voi nu ati avut niciodata senzatia ca va extindeti in tot universul, ca si cum universul ar fi corpul vostru?

Cristina :rolleyes
Avatar utilizator
cristina_rm30
 
Mesaje: 11
Membru din: Mie, Feb 22 2006 9:37 pm

Am oprit timpul

Mesajde cristina_rm30 » Mie, Mar 15 2006 3:06 pm

Citisem mai zilele trecute un mesaj al Cristinei cum ca nu o data ar fi oprit timpul, mi-am dat seama apoi ca de fapt si eu am facut nu o data acest lucru, dar n-am remarcat atunci, desi eram foarte mirata cum de am ajuns la timp la destinatie, cand de fapt nu aveam cum sa ajung la timp, in concluzie dorindu-mi asa de mult sa nu intarzii am oprit timpul.

Ei bine azi s-a repetat fenomenul. Adica sunt profesoara si lucrez la doua scoli. Distanta dintre ele, mers pe jos este 30-35 minute. Am plecat de la una din scoli dupa ce se sunase de intrare. Mergand linistita zicandu-mi ca-mi va prinde bine aceasta plimbaresi ca pe la si 35 ajung la cealalta scoala numai bine sa-mi mai aranjez cate ceva pe acolo.

La un moment dat m-am adresat intr-un fel destul de nemultumita Ingerilor si lui Dumnezeu, la modul, de ce eu nu simt, sau nu vad mai mult, pentru ca imi doresc asta. Asa ca dupa vreo maxim 3 minute ma intampina o doamna in varsta, care imi spune ca ma cunoaste de undeva, si incepe sa-mi povesteasca despre viata ei, despre nepotii ei si inca o gramada de lucruri, o ascultam in tacere si imi era jena s-o intrerup, asa au trecut dupa mine mai bine de 10 minute, dintr-o data realizez ca trebuie sa nu intarzii si ma scuz si plec. Pe drum am inceput sa rad singura de ceea ce mi se intamplase si-mi ziceam ca o sa jung la si 35 la scoala. Cat credeti ca era ceasul cand am ajuns la scoala? Si 35 minute bineinteles.

Adica in concluzie acele 10 minute de conversatie parca nici n-au existat.
Ce ziceti voi de o asemenea intamplare? S-a oprit timpul? Eu cred ca da, si sunt fericita ca am reusit sa fac acest lucru, in mod constient. Dupa mine a fost un raspuns la nemultumirea mea, pe care i-o adresasem lui Dumnezeu. Eu zic ca mi-a dovedit ca pot, ca sunt cineva, ca sunt EU.

Va iubesc pe toti si va multumesc pentru ocazia aceasta minunata de a va putea povesti din experientele mele.


:heart35 :love6: :love8: Cristina
Avatar utilizator
cristina_rm30
 
Mesaje: 11
Membru din: Mie, Feb 22 2006 9:37 pm

Mesajde Cristina » Sâm, Mar 25 2006 11:59 am

Eu cred ca ni se-ntimpla adesea sa oprim timpul, doar ca nu prea observam. Eu, dupa ce am patit fazele cu ceasurile, am realizat ca putem sa manevram timpul; si unde eram disperata ca n-am timp, am zis: am tot timpul din lume. Si de atunci, nu stiu cum, dar chiar am timp.
Avatar utilizator
Cristina
 
Mesaje: 8
Membru din: Mar, Feb 28 2006 1:43 pm

Sunete

Mesajde cristina_rm30 » Mar, Apr 04 2006 10:07 pm

Voi ati auzit vreodata sunete care nu proveneau din aceasta dimensiune?

Eu da. Nu o data am auzit tiuituri ciudate, care chiar persistau. O data am auzit cum cineva aproape de urechea mea ma striga pe nume, dar de fapt nu era nimeni. Iar nu de mult tot asa am auzit un sunet de clopotel.

Din cate am remarcat de doua ori am fost "adusa la realitate", pentru ca patrunsesem intr-o zona care inca imi este interzisa. De fiecare data eram intr-o stare de profunda meditatie.

:siesta Cristina
Avatar utilizator
cristina_rm30
 
Mesaje: 11
Membru din: Mie, Feb 22 2006 9:37 pm

Mesajde dana » Mie, Apr 05 2006 11:15 pm

Eu nu am ajuns inca la nivelul acesta, dar o foarte buna prietena, mi-a povestit ca intr-o zi a auzit un cor cantand foarte frumos. Si-a intrebat colegii de serviciu, a iesit afara sa verifice daca se auzea din alta parte, dar intr-un final si-a dat seama ca numai ea auzea cantecul si ca nu putea fi decat un cor de ingeri. Fenomenele de genul acesta, i se intampla insa, numai cand tine post pentru o perioada mai mare de timp.

dana
Avatar utilizator
dana
 
Mesaje: 1
Membru din: Lun, Apr 03 2006 11:23 am

Da, si eu..

Mesajde Irina06 » Mar, Apr 18 2006 9:07 am

Intr-unul din visele mele premonitorii am auzit o muzica instrumentala si vocala Divina. Si acum imi amintesc perfect visul si Muzica pe care nu am mai auzit-o niciodata de atunci. Nici macar nu am mai putut s-o compar cu vreo muzica auzita. Au trecut de atunci multi, multi ani, dar imi este vie in memorie.

:love36 Irina
Avatar utilizator
Irina06
 
Mesaje: 11
Membru din: Lun, Aug 01 2005 5:12 am

Mesajde Eldora » Dum, Apr 30 2006 11:20 pm

Atat eu cat si cei doi copii ai mei (adulti) am auzit nu odata soapte direct in urechi. Se intampla mereu in aceeasi zona a casei - pe o anumita linie de la nord la sud, pe care e camera mea si camera baiatului meu. Soaptele sunt ca o emisiune de radio nu prea bine prinsa si sunt in mod sigur venite din alta dimensiune. De ce spun asta? Pentru ca imediat ce le auzi, STII ca sunt "altceva". Din pacate nu dureaza mult si nu sunt clare, si nu ajungem sa intelegem nici un cuvant. :shrug

Viorica :love1:
Avatar utilizator
Eldora
 
Mesaje: 4
Membru din: Dum, Mar 12 2006 3:11 pm

Calatorie astrala

Mesajde Cristina » Mar, Aug 15 2006 11:50 am

De la o vreme patesc o chestie interesanta. Initial am pus acest lucru pe seama oboselii, apoi a starii de somn sau somnolenta, dar mi se intampla si treaza. Acum doua zile ma uitam la un film si am constatat ca vad si filmul precum si o carte in care citesc. Este vorba de fenomenul numit "rapire in duh", sau calatorie astrala. Partea proasta este ca niciodata nu tin minte ce citesc. Vi s-a intamplat asa ceva?
Avatar utilizator
Cristina
 
Mesaje: 8
Membru din: Mar, Feb 28 2006 1:43 pm

Mesajde naria » Vin, Aug 25 2006 3:26 pm

Si eu am patit ceva de genul: eu micuta, restul mare, sau eu mare totul micut si departe... Ce poate fi nu imi dau seama.

P.S. Ma bucur ca am gasit acest site.

un :angel8 ratacit
Avatar utilizator
naria
 
Mesaje: 8
Membru din: Vin, Aug 25 2006 12:34 am

Mesajde MarianaS » Vin, Aug 25 2006 9:24 pm

Bine ai venit, naria!

De foarte multe ori am simtit ca ma extind, însa n-am constientizat asta decât atunci când o draga prietena mi-a descris cum s-a simtit dupa fiecare din nasterile copiilor sai... si ca da, voia sa se restrânga înapoi în corpul acesta micut, ca avea un puisor pe care sa-l îngrijeasca... însa era atât de greu sa se adune din toate partile...

Eu am avut de copila senzatia pe care o numeam eu chiar asa: "mic-mare, mic-mare" si-mi priveam un deget într-un anumit fel :tongue15 pentru a chema senzatia aceea de oricâteori voiam... si acum încerc sa mai descifrez :shrug ce anume înseamna senzatia aceea... în aceasta clipa am realizat ca atunci mi se subtiaza valul! Pentru ca atunci stiu ca e un univers holografic. :yahoo

Câti oameni, atâtea experiente minunate! Ce bine si frumos ar fi daca toti ar constientiza ce li se întâmpla! Asta deja e 5D! Sa vina, sa vina!
Avatar utilizator
MarianaS
 
Mesaje: 6
Membru din: Lun, Mar 13 2006 10:04 pm

Mesajde Tudor » Dum, Aug 27 2006 2:03 am

Hello,

Sincer nu inteleg exact la ce te referi, dar da, stiu despre Calatoria Astrala, poti te rog sa detaliezi putin experienta? Nu stiu sigur, dar e posibil sa fie legata de Akasha.
Avatar utilizator
Tudor
 
Mesaje: 11
Membru din: Sâm, Aug 19 2006 3:19 am

Mesajde Cristina » Lun, Aug 28 2006 8:23 am

Buna,Tudor. Este despre Akasha. Prima data am calatorit cu multi ani in urma, cind nu aveam idee ce se-ntimpla exact, dar m-am desprins de corp si am zburat prin cer (nu stiu cum sa explic exact) si simteam aerul rece, pina am ajuns in niste sali cu multe pupitre pe care erau carti groase deschise. Am citit in acele carti, dar nu tin minte nimic. Nu eram singura entitate, iar totul era la nivel vibratoriu. Luminile erau albastre si nu aveau sursa. Erau si entitati care ma indrumau, dar nu erau ingeri, sa zic erau ca niste indrumatori spirituali. Apoi brusc am fost inapoi in trup, nu am mai calatorit inapoi.

Acum imi apar cartile in stare treaza fara rapire practica in duh, deci fara calatoria astrala. Cum sa spun, exista o calatorie, dar este instantanee, percep si cartea in care citesc si percep si realitatea din jur concomitent. Problema este ca desi "vad " la TV sa zic si citesc in carte in acelasi timp, nu tin minte nici ce am vazut la TV, nici ce-am citit in carte. E cam greu de explicat...
Avatar utilizator
Cristina
 
Mesaje: 8
Membru din: Mar, Feb 28 2006 1:43 pm

Mesajde Tudor » Lun, Aug 28 2006 12:58 pm

aaaaaa... da, stiu la ce te referi. Chiar daca nu iti amintesti ce citesti, informatia este stocata in subconstient si iti vei reaminti apoi la timpul potrivit. :wink
Avatar utilizator
Tudor
 
Mesaje: 11
Membru din: Sâm, Aug 19 2006 3:19 am

Buna la toti!

Mesajde amemona » Dum, Oct 15 2006 1:29 pm

Si mie mi s-au intamplat aceste lucruri de care vorbiti! In special constiinta de macrocosmos o am aproape in fiecare noapte inainte de a adormi. Atunci cand tin ochii inchisi si astept sa ma fure somnul simt ca tot universul este in mine si in acelasi timp ca eu sunt undeva departe si nu mai imi simt corpul aproape. Adica reusesc sa ma detasez de tot ce e material si ma simt foarte usoara. E un sentiment inefabil. Va pup!
amemona
 
Mesaje: 4
Membru din: Mie, Aug 09 2006 2:56 pm

Următorul

Înapoi la Metafizică și ezoterism

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 2 vizitatori

cron