Mesaj din partea *actualei* civilizatii maya

Discuții pe teme de metafizică și ezoterism

Mesaj din partea *actualei* civilizatii maya

Mesajde mszavai » Sâm, Feb 06 2010 4:16 am

Este important de retinut faptul ca populatia maya inca exista aici in dimensiunea noastra si ca previziunea legata de 21 decembrie 2012 NU le apartine!



PROFETIILE MAIASE
DRUNVALO MELCHIZEDEK


Traducere de Viorica Mocanu




Acest text reprezinta transcrierea si adaptarea interviului din luna iunie 2008 aparut pe site-ul C.M.N. http://www.consciousmedianetwork.com/me ... unvalo.htm si a interviului din luna august 2008, aparut pe site-ul: http://www.chamanaurbana.com/ principal33.htm

Popoarele indigene din toata lumea sunt de acord ca intram intr-o perioada speciala, unica in istoria lumii. Este o perioada in care vom trece de la un mod de a fi, la un altul complet nou. De fapt, Pamantul si intregul Univers trec printr-o transformare. Schimbarile vor fi surprinzatoare pentru oameni - se va petrece o transformare in constiinta la nivel planetar. Daca intelegeti cu adevarat asta, nu exista nimic de care sa va temeti. Cand schimbarile se vor petrece foarte rapid, ceva magic ne va cuprinde, nu pot sa exprim altfel in cuvinte. Maiasii numesc aceasta perioada prin care trecem „Sfarsitul Timpului”. Aceasta perioada a inceput deja, odata cu aparitia stelei albastre in octombrie 2007 si va dura pana in 2015. Nu inseamna ca totul se sfarseste, ci ca este doar sfarsitul unui ciclu foarte lung si inceputul unui nou ciclu. In ciclul vechi sunt lucrurile cu care suntem familiari: sistemul bancar, guvernele, politica, religia, etc. Acesta va deveni foarte instabil si se va dezmembra complet. Acum, in 2008, lumea pare nebuna, sistemul financiar este in criza, exista razboaie, oamenii se omoara unii pe altii, etc. Dar totul se va schimba, intram intr-o perioada noua si se va ivi un nou mod de viata care nu a mai fost vazut pe Pamant de foarte mult timp, de mii si mii de ani.

Suntem la sfarsitul perioadei in care predomina ideea de polaritate, de bine si rau, inclusiv toate structurile sale, pe toate nivelele. Gandind polar ne simtim separati de lume, singuri, trebuie sa ne aparam tot timpul. De indata ce incepem transformarea, ne vom reaminti constiinta Unitatii.

Polaritatea este pe cale sa dispara. Nu vom mai avea acces la ea, deoarece reteaua electromagnetica specifica din jurul Pamantului, ce sustine constiinta polaritatii, este pe cale sa fie indepartata de planeta. Incepand din acel moment Pamantul isi va ridica constiinta si negativitatea va fi doar o amintire.

In profetiile lor, maiasii si popoarele indigene din Canada si Statele Unite ne transmit ca vor exista foarte multi oameni care vor parasi Pamantul. Spiritele lor se vor deplasa intr-o zona spatio-temporala care le este mai familiara. Cu alte cuvinte se vor intoarce acasa, pentru ca de acolo au venit.

Cei care vor ramane, cateva sute de milioane de oameni, sunt doar cei care traiesc in inima. Mama Pamant este constienta, cunoaste pe deplin fiecare detaliu si, recunoscand vibratia specifica, va sti cine traieste in inima. Acestia se vor uni in inimile lor si vor deveni o singura fiinta vie. Pamantul va fi transformat intr-un vehicul spatial si ne vom indrepta catre un nou mod de a fi, pe un alt nivel de constiinta, guvernat de legea Unitatii. In ambele variante este o binecuvantare! Dumnezeu traieste in fiecare fiinta si el nu poate fi ranit!

Invatatorii mei si popoarele indigene m-au insarcinat sa ies in lume si sa transmit toate aceste lucruri. Ei mi-au cerut sa organizez o intalnire la care sa participe oameni de pe toate continentele, de toate rasele. Impreuna am facut o ceremonie care nu s-a mai tinut pe Pamant de 13000 de ani.

Consiliul Maias s-a intalnit si a hotarat sa se inregistreze intr-o carte toata cunoasterea si mesajul lor. Tot acest proces va dura aproximativ 2 ani. Cartea va fi semnata de toti cei 445 membrii ai Consiliului, astfel incat lumea sa stie ca este adevaratul lor punct de vedere. Profetia maiasa spune ca, in perioada numita de ei „Sfarsitul Timpului”, se vor schimba polii magnetici ai Pamantului. Deja campul magnetic terestru scade foarte mult, oamenii de stiinta declarand ca o astfel de schimbare este iminenta.
Dupa aceea, la scurt timp, se vor schimba si polii fizici, acest proces durand o zi. Intreaga geografie a lumii se va schimba, continentele se vor desparti, se vor inalta alti munti, etc. Probabil ca nici o cladire nu va rezista.

Maiasii au trecut prin acest proces acum 13000 de ani in Atlantida si acum 26000 si stiu ce va urma. Ei vor inregistra in cartea lor toata invatatura acumulata, inclusiv ce sa facem pentru a supravietui in aceasta perioada. In principiu, e nevoie sa schimbam anumite lucruri in noi insine, astfel incat nu numai ca nu vom muri, ci ne vom ridica nivelul de constiinta, depasindu-ne fricile si ramanand echilibrati, calmi.

Invatatorii mei si popoarele indigene m-au insarcinat sa organizez o intalnire la care sa participe reprezentantii lor si oameni de pe toate continentele, de toate rasele.

Astfel, in septembrie 2009 se va desfasura la Sedona ceremonia craniilor de cristal pastrate in traditia maiasa. Toate cele 13 cranii de cristal sunt vii si, in timpul ceremoniei, 13 batrani intelepti se vor conecta la ele si vor primi invatatura inregistrata in acestea. Apoi o vor comunica pentru a fi inscrisa in cartea maiasa.

Dar primul eveniment important din acest an se va desfasura in perioada 18-28 aprilie 2009 in Arizona, la ceremonia numita „Intoarcerea Strabunilor”, la care vor participa peste 100 triburi, din toata lumea si oameni de pe diverse continente.

Ceremonia reprezinta energiile rasei umane care pregatesc drumul pe care vor pasi adevaratii nostri stramosi. Acestia sunt, conform arhivelor sumeriene: nifilimi de pe Marduk – mama noastra - si fiintele de pe Sirius – tatal nostru. Ei sunt deja aici, de mult timp, dar sunt ascunsi. Ei vor iesi la iveala, ne vom da mainile si ne vom privi ochi in ochi. Dupa aceea intregul univers ni se va deschide si vom fi capabili sa ne deplasam oriunde dorim. Nu stiu daca si cum se va petrece asta, va spun doar ce mi s-a transmis.

Stiu ca este o perioada ciudata, deoarece am fost atat de limitati, am fost in „carantina” pe Pamant, nu am putut iesi. Am cautat viata in afara planetei noastre, acum aceasta viata va veni catre noi.

Trebuie sa intelegem, cu adevarat, ca toata viata este Unul, este total interconectata, toate partile se ajuta reciproc. Astfel, Galaxia este o fiinta vie, avand zone ca functiile inimii, ficatului, rinichilor, etc. Intre ele exista un flux permanent de energie. Exista mici zone care trec printr-o transformare si nu o inteleg pe deplin, dar 99,99% dintre civilizatii se ajuta unele pe altele. In acest moment, suntem inconjurati de 250000 de culturi venite din spatiu, care au grija de noi, ne iubesc. La momentul potrivit, ii vom vedea. Asa ne vom da seama ca exista mai multe lucruri in viata decat am putut noi sa visam.

Viata este un intreg, este completa, perfecta, nu-i lipseste nimic si a fost dintotdeauna.

Noi am ales sa experimentam si am facut-o pe nivelul de constiinta al polaritatii, care inseamna si toate posibilitatile. Am incheiat acest experiment si ne vom intoarce la constiinta Unitatii. Ceea ce viata creeaza in acest moment nu a mai fost facut niciodata pana acum. Are menirea sa accelereze lucrurile. In loc de milioane de ani necesari pentru a parcurge diversele etape, evolutia se va petrece, uneori, in minute. Noi vom trece cu viteza luminii prin evolutie, prin multe etape. Vom experimenta asta in cativa ani, in loc de milioane de ani.

Cand vom ajunge la capatul drumului nu va pot spune ce va fi, pentru ca nu stiu. Este ceva intre noi si Dumnezeu.

Vom intelege cu adevarat ca tot Universul este o Unica Fiinta Vie si exista un Unic Spirit ce anima totul, o Constiinta Unica.
Avatar utilizator
mszavai
Site Admin
 
Mesaje: 517
Membru din: Mar, Iul 12 2005 1:38 am

Mesajde mszavai » Joi, Feb 11 2010 7:31 am

CEREMONII

de Drumvalo Melchizedek

Poate veţi înţelege inima mayaşilor ascultând în continuare povestea lor. Acum vom merge în jungla din Guatemala.

În iunie 2007, mi-am predat manuscrisul pentru Şarpele de Lumină către editura mea. Există foarte multe povestiri despre ceremoniile mayaşilor şi al altor triburi în care energiile interne ale Pământului erau modificate. În iulie 2007, aşa cum am spus deja, Don Alejandro şi soţia lui au venit în Sedona şi au cerut o întâlnire. După ce Don Alejandro a vorbit despre inversarea Polilor mi-a mai spus că foarte curând, conform calendarului mayaş, din acea perioadă, omenirea va intra în Sfârşitul Timpului şi că anumite ceremonii trebuie să aibă loc şi că aceste ceremonii erau marcate în calendarul lor. Asta se întâmpla chiar înainte ca Sfera Albastră să apară. Apoi Don Alejandro a început să vorbească despre conchistadorii spanioli şi cum au distrus ei aproape toate artefactele şi înregistrările, mayaşii pierzând astfel foarte mult din înţelepciunea şi profeţiile lor. Apoi Don Alejandro mi-a spus cum anumite documente secrete au fost ascunse de conchistadori şi că acum a venit momentul să se reclădească întreaga cunoaştere. Conform profeţiei mayaşe, el a spus că a venit momentul ca mayaşi să îşi reconstruiască cunoaşterea, experienţa, înţelepciunea şi amintirile şi că acesta este momentul potrivit să înceapă şi că în acest moment lumea va privi.

Consiliul Mayaş, conform cu ceea ce a spus Don Alejandro, a văzut cum vine un grup de oameni de pretutindeni, din nenumărate ţări de pe Pământ, reprezentând lumea. Mi-a cerut să îi găsesc pe aceşti oameni, mai exact 60 de oameni şi să îi aduc în oraşul Guatemala, la o anumită dată din noiembrie 2007. De acolo el şi Consiliul Mayaş îi vor duce în jungla din Guatemala pentru a vedea cum ei readuc cunoaşterea/înţelepciunea din nou şi pentru a participa la ceremonii. Asta a fost simplu pentru mine; vreo 60 de telefoane şi a fost gata; au venit din 23 de ţări. În acest grup era Bunicul Eric din tribul Hopi şi alţi 3 Înţelepţi/Bătrâni din Sierra Nevada, Sierra Marta şi Columbia, America de Sud. Unul era Kogi, Arwako, Weewa şi Conquamos (de aceste denumiri nu sunt foarte sigură!). Aceste două triburi sunt semnificative pentru antichitate; don Alejandro mi-a spus că mayaşii sunt originari din Atlantida – ştiam acest lucru de câţiva ani dar a fost impresionant să aud aceste cuvinte de la el.

Haideţi să vorbim puţin despre Atlantida pentru a înţelege de ce aceste 3 triburi, Kogi, Arwako, Weewa şi Conquamos sunt atât de importante. Simbolul Atlantidei erau 3 cercuri: un cerc în interiorul altui cerc, apoi în alt cerc... pot fi văzute şi ca 3 sfere. Cercul/sfera exterior/exterioară reprezenta oamenii care trăiau în Atlantida, al doilea cerc/sferă reprezenta preoţimea şi era numită maya. Cercul din mijloc făceau legătura dintre oameni şi cei care se aflau în primul cerc – Neccalii – pe litere, se scrie N-e-k-k–a-l-s sau câteodată N–e-c-c-a-l-s – şi erau cei care vorbeau direct din inimile lor şi se conectau direct cu sfera Mamei Pământ şi apoi mai sus. Trăiau în peşteri şi în camere speciale în piramide, străluceau în întuneric şi pluteau câţiva inci deasupra Pământului. Hopi erau maya iar maya erau maya iar Kogi, Arwako, Weewa şi Conquamos erau Neccali.

Când Atlantida s-a scufundat acum 13.000 de ani, din cauza inversării polilor despre care tocmai am vorbit, maya au sărit în bărcile lor şi au ajuns în Yucatan, nu departe de S-V zonei unde Atlantida a existat; iar Neccali au plecat, cu bărcile lor, spre Santa Marta, Columbia sau cel puţin, nu foarte departe de acolo. Toate aceste triburi sunt înrudite şi îşi amintesc ce s-a întâmplat, nu numai acum 13.000 de ani ci şi acum 26.000 de ani şi chiar mai înainte.

Acum ar fi pentru prima dată de la scufundarea Atlantidei, când toate aceste 3 triburi se întâlnesc pentru a face ceremonii. A fost istoric. Mai mult, Bătrânul/Înţeleptul Eric a fost primul Hopi care s-a întors în Guatemala, după ce au plecat acum câteva mii de ani, spre cele 4 colţuri despre care am vorbit mai devreme. Consiliului Înţelepţilor Maya a început prin a ne conduce spre Atitlan, unde se află lacurile sacre ale mayaşilor. Grupul nostru a fost însoţit de 25 din cei 440 de membri ai Consiliului Bătrânilor, care au fost selectaţi să înceapă să îşi reconstruiască cunoaşterea. Grupul s-a aşezat în cerc, în jurul celor 25 de Bătrâni/ Înţelepţi şi au început cu simbolul mayaş al cifrei zero. Efectiv au început să descifreze acest simbol, ca şi cum nu îl mai văzuseră până atunci. După aproximativ o oră şi jumătate, mayaşii au terminat cu simbolul pentru cifra zero şi au trecut la simbolul pentru cifra unu... am văzut acest proces pentru 0, 1 şi 2, cred. Am urmărit acest eveniment cam o jumătate de zi şi apoi rolul nostru s-a terminat: lumea a văzut cum mayaşi au început să îşi rescrie cunoaşterea şi profeţia s-a împlinit.

A doua zi de dimineaţă, mayaşii ne-au dus departe, pe lacul Atitlan, într-un loc în care au loc numai ceremonii mayaşe; urma să participăm la o ceremonie mayasă a focului. Traversarea lacului este o experienţă pe care fiecare probabil şi-o va aminti toată viaţa... vulcanul ameninţător peste ape, lăsa impresia că poate erupe în orice moment... scotea fum – nu e de mirare că mayaşi au ales acel loc pentru ceremonia focului. Pe o plajă retrasă, sunetul valurilor lovindu-se de mal, un cer imens albastru formând orizontul deasupra noastră, Don Alejandro a aşezat grupul nostru divers întrun cerc şi în tăcere, timp de aproape o oră fiecare etapă a ceremoniei focului a fost cu atenţie pregătită; geometrii – acel aranjament frumos de pietre, ierburi şi lumânări şi alte obiecte sacre iar apoi a venit momentul ca focul să anime ceremonia. A fost ceva neobişnuit. Nu ştiu dacă Ceremonia Focului a mai fost fotografiată înainte, mai ales aşa cum au facut-o ei. Ne-au lăsat să vedem, efectiv, cum crează geometriile pe pământ, ne-au explicat ce reprezintă fiecare, ce înseamnă fiecare iarbă, pe măsură ce o adăugau, cum aprindeau fiecare lumânare şi aşezau celelalte obiecte – au descris exact de simbolizau. Acest lucru e posibil să nu mai fi fost făcut înainte şi, după cum spune Don Alejandro, această ceremonie nu a mai avut loc de 13.000 de ani. Hopi, Kogi, Arwako, Weewa şi Conquamos, Înţelepţii Consiliului Mayaş, Don Alejandro şi grupul nostru din toată lumea ne-am unit mâinile în rugăciune atunci când primele raze de soare au început să apară pe cer.

Deşi eram din toată lumea, din multe tradiţii şi culturi, am intrat cu toţii în inimă şi ne-am rugat cu o singură inimă – ne-am rugat pentru Mama Pământ şi pentru copiii ei, ştiind că Pământul va intra într-o stare foarte violentă, asemănătoare naşterii. Fiecare dintre noi s-a rugat din inimă pentru Mama Pământ, pentru toată lumea şi pentru toată viaţa de pe Pământ. Ceremonia a durat aproximativ 3 ore şi timp de o oră am privit flăcările focului şi am ascultat rugăciunile, iar persoana din tribul Weewa (nu sunt foarte sigură), stătea cu ochii închişi şi la un moment dat şi-a ridica mâinile spre cer, aşa, şi ne-a făcut pe toţi să ne uităm pe cer, pentru că nu ştiam ce făcea şi exact în locul indicat de mâinile lui era un vultur uriaş care plutea deasupra ceremoniei, la 150 de picioare, în aer. Nu i se mişca nici o pană şi părea că este fixat în spaţiu – a stat acolo aproximativ 10 minute. Apoi a coborât câteva picioare şi a continuat să privească ceremonia care nu mai avusese loc de foarte, foarte, foarte mult timp. Rugăciunile, cântecele, incantaţiile, dansurile, focul, fumul toate înălţându-se spre cer sperăm să fi atras atenţia Mamei noastre, Tatălui nostru. Inimile noastre erau larg deschise de această experienţă incredibilă. Pe măsură ce ne urcam în bărci, pentru reîntoarcerea pe malul celălalt al lacului, am privit - probabil nu voi uita niciodată asta – am privit cum grupul nostru neobişnuit cobora pe ponton; religii de la creştini, musulmani, evrei, budişti, taoişti, şintoişti, hinduşi şi multe altele şi toate celelalte triburi din Atlantida. Don Alejandro şi ceilalţi Înţelepţi Mayaşi căutau ceva, ştiam asta în inima mea şi orice a fost, probabil că l-au găsit, prin această ceremonie pentru că ne-au cerut să mai participăm la încă una, departe de Lacul Atitlan, într-un loc numit Tical, un templu antic din Guatemala şi care reprezintă chakra coroană în corpul uman, locul străvechi al conştiinţei umane.

Tical este un complex impresionant de temple, care la un moment dat era înconjurat de un oraş şi care se extindea pe zeci de mile, în toate direcţiile. Era un oraş imens şi probabil la un moment dat a fost locuit de milioane de mayaşi; arăta ca un oraş dintr-un viitor îndepărtat, spaţial şi nu ca un oraş din trecut dar nici modern aşa cum ne imaginăm noi acum dar oricum e greu de imaginat că aparţinea unor triburi primitive. Mayaşii spun că înainte ca ei să vină din cer şi dacă priviţi cu atenţie la ceea ce s-a descoperit în Tical, la începutul anilor `80 aproape că îţi vine să crezi...

L-am urmat pe Don Alejandro şi pe ceilalţi Înţelepţi într-un loc înalt, unde numeroase ceremonii avuseseră loc înainte, unde au început încet şi cu migală să reconstruiască Ceremonia mayaşă a Focului. Ca şi înainte a durat cam o oră, doar ca să aranjeze; focul nici măcar nu era aprins. La început părea că vom repeta prima ceremonie, apoi încet atmosfera a început să se schimbe; de fiecare dată când Don Alejandro îşi ridica mâinile... copacii din jurul nostru, lumina care pătrundea prin ramurile lor, vântul care bătea... a fost destul de dramatic. După ce a făcut acest lucru de vreo 10 ori (să îşi ridice mâinile), ne aşteptam ca vântul să bată; apoi lumina a început să se schimbe, razele de lumină au început să pătrundă printre crengile copacilor facându-ne să ne simţim ca într-o catedrală străveche undeva în Franţa sau din altă parte... Era atât de hipnotizant încât turiştii au început să se uite la noi şi nu puteau pleca. A fost ceva foarte frumos în această ceremonie dar am observat că Don Alejandro şi ceilalţi Înţelepţi tot cercetau şi aşteptau ca ceva să se întâmple... nu am avut ce face, am simţit în inima mea dar nu puteam să spun despre ce era vorba; mi s-a părut că se uitau după semne, ca vulturul despre care am vorbit mai devreme, şi care nu puteau veni decât de la Pachamama, Mama Pământ. Nici o fiinţă umană nu putea inventa asemena lucruri sau să influenţeze rezultatul... trebuia să vină de la Mama Pământ.

Oricare ar fi fost aceste semne, ele probabil au apărut pentru că ni s-a cerut să continuăm. Înţelepţii mayaşi ne-au dus la un alt templu, retras, de care nu am mai auzit şi pe care nu l-am mai vazut înainte. Dar imediat ce am văzut aceste temple nu am putut să îmi imaginez cum de lumea nu a ştiut despre ele. Erau perfecte/deosebite şi degajau o putere imensă pe Pământ. Dar aici nu au avut loc ceremonii ci în altă parte. Tot ceea ce vroia Don Alejandro era să trăim experienţa lor şi probabil, energiile din aceste temple să ne experimenteze pe noi. Probabil acum este momentul să vorbim despre cealaltă metodă prin care mayaşii returneză cunoaşterea, experienţa şi înţelepciunea lor dintrun trecut îndepărtat până în prezent; părea pierdut pentru totdeauna. Fac acest lucru cu inima şi nu cu creierul, lucru la care anticii erau experţi - la fel cum noi suntem experţi în utilizarea creierului.

Apoi Don Alejandro a ridicat mâinile şi a spus... Ok! acum vom merge în mijlocul teritoriului mayaş... oriunde s-ar afla el. Am început călătoria deşi nu ştiam unde ne îndreptăm. Aveam un autobuz mare şi modern, mergeam pe şosele şi autostrăzi, trecând prin frumoasa junglă din Guatemala deşi nu ştiam unde mergem. Am mers multe ore, până am ajuns într-un loc necunoscut; apoi am adormit. Îmi amintesc legănatul maşinii, roţile... următorul lucru de care îmi amintesc este că, brusc, fără nici o avertizare, Don Alejandro ordonă să ieşim după şosea; din câte îmi dădeam seama, putea fi oriunde, era un peisaj de oriunde din Guatemala, câmpuri de iarbă pe ambele părţi, totul era normal, nici un templu, nimic. Am coborât din maşini, ca nişte furnici dar nu ştiam ce să facem sau unde să ne ducem. Întrun final Don Alejandro şi ceilalţi Înţelepţi au mers pe cealaltă parte a drumului, unde se vedea o gaură in gard iar apoi se deschidea ca un coridor... de pe drum; conducând, era imposibil să o observi. I-am urmat pe mayaşi în acest coridor de iarbă îngust, neavând nici o idee despre ceea ce era înăuntru. Am mers cam o milă; terenul devenea din ce în ce mai pietros ceea ce indica faptul că ne apropiam de munţi, copacii au început să ne înconjoare, aerul era dens. Apoi Bătrânii au cotit spre stânga, intrând întrun alt coridor de iarbă; intram din ce în ce mai adânc întro junglă, de care era evident că cineva avusese grijă, totul era frumos, culori vii, păsări, scări de piatră aranjate exact acolo unde aveai nevoie de ele... totul a devenit verde şi ferchezuit; era ceva asemănător hotelurilor şi nu semănă cu ceva făcut de natură. Era acolo, in mijlocul a nimic.

Apoi surprizător, de fapt ... nu chiar aşa de surprinzător, a apărut o clădire de lemn, ce bloca intrarea în valea pe care păşeam. A fost construită de mayaşi, să protejeze ceva la care noi aveam acum acces: peşterile din care apăruseră/se iviseră mayaşi cu mult timp înaintea Atlantidei. Pentru nativii americani se numeşte Sipupu şi este cel mai sacru dintre toate lucrurile sacre. Am simţit că în interiorul meu se aşterne din ce în ce mai multă linişte iar oamenii au început să vorbească şi să îşi dea seama că li se pregătea masa dar curiozitatea legată de ceea ce ne rezerva acest spaţiu era foarte greu de suportat. Bătrânii ne-au pus să ne aşezăm în acest loc, înconjuraţi de jungla care venea din toate părţile şi ne-au servit o masă tradiţională mayaşă; ne aştepta un drum lung dar noi nu ştiam asta ci doar Bătrânii, care aveau grijă de noi. După masă, în şir indian, am început să parcurgem peisajul care se afla în spatele acestei clădiri de lemn, apropiindu-ne de muntele din faţa noastră. Liniştea din interiorul meu devenea din ce în ce mai mare şi am început să incantez pe măsură ce ne apropiam de ceva de care eram sigur că nu voi înţelege.

Apoi s-a întâmplat: a apărut o gaură mică în munte prin care doar doi-trei oameni încăpeau în ea în acelaşi timp. A durat ceva dar până la urmă, cu toţii am intrat în interiorul muntelui prin gaura îngustă. Eram cu totul în interiorul Mamei Pământ. În acest tunel, Don Alejandro ne-a adunat pe toţi şi ne-a vorbit puţin despre această peşteră. Este o peşteră sacră pentru poporul mayaş şi are o lungime de 28 de km dar că noi vom parcurge doar câţiva kilometri. Ne-a spus să fim foarte atenţi pentru că înăuntru este umed şi alunecos, dar ne dădusem deja seama de asta. Am înaintat puţin apoi s-a întâmplat ceva la care nu mă aşteptam deloc... coridorul îngust în T pe care îl parcursesem se termina iar în faţa noatră a apărut ceva imennnnssss... cât vreo 2 terenuri de fotbal şi înalt de vreo 60, 70 poate chiar 90 picioare; din tavanul înalt, o bucată căzuse acum foarte mult timp, permiţând unei lumini angelice să pătrundă şi care te făcea să te opreşti şi să îţi deschizi inima, instinctiv. Apoi am coborât spre această nouă peşteră şi am făcut stânga, mergând dea lungul unui râuleţ cu apă cristalină. Tot drumul a trebuit să mergem de-a lungul acestui râu. Mergând în acest puţ a trebuit să folosim lanternele pentru a nu ne lovi de stânci; era foarte întuneric şi noi vorbeam doar pentru a fi siguri că mai este cineva acolo. Dacă stingeai lanterna, era foarte întuneric, atât de întuneric încât nu îţi vedeai degetele de la mâini. După ce am mers mult, în această călătorie, de altfel periculoasă în interiorul Mamei Pământ, am ajuns întrun alt loc în care era un alt tavan înalt, cu orificii care permiteau luminii solare să intre şi am putut să ne vedem.

Don Alejandro ne-a oprit şi ne-a spus că o altă ceremonie trebuie să aibă loc aici; o altă ceremonie a focului complet diferită de cele 2 la care participasem deja, la Atitlan şi Tical. Focurile erau aşezate în cerc; a fost cea mai frumoasă dintre toate; muzica, incantaţiile rezonau în ecou şi în spiritele noastre. Apoi ceea ce s-a întâmplat în timpul ceremoniei, este mai presus de cuvinte dar nu mi-am dat seama de asta atunci. Apoi spre finalul ceremoniei Don Alejandro a dispărut. A fost unul dintre Bătrâni, o femeie care ne-a cerut să continuăm să mergem adâncindu-ne si mai mult în întuneric. Apoi am ajuns, pentru a treia oară, într-o parte a complexului de peşteri care avea în tavan orificii care permiteau luminii solare să pătrundă; era uriaş dar plăcut în acelaşi timp. Îmi amintesc că în jurul nostru erau stânci foarte mari, care ne făceau, pe mine şi pe ceilalţi să ne simţim ciudat. M-am uitat la o femeie de lângă mine care părea foarte îngrijorată de ceea ce vedea. Mi-a spus: Drunvalo, uită-te la stâncile acestea, seamănă cu animalele şi cu păsările; sunt vii. M-am uitat cu atenţie la o stâncă care se afla lângă mine şi care semăna cu o iguana de vreo 6-7 picioare. Părea foarte reală, până în cele mai mici detalii. Stânca de dedesubtul ei avea forma unei gorile iar cea de lângă ea semăna cu cea a unui mascul de maimuţă. Pe pereţi erau feţe umane, feţe mayaşe şi păreau că ies din peretele solid de piatră. Peste tot, fiecare stâncă era vie sau ceva asemănător. Mi s-a tăiat respiraţia. Nu am ştiut ce să îi spun prietenei mele pentru că era foarte neobişnuit, dar am simţit că era bine... realitatea din această peşteră nu era cea obişnuită, normală. Energia era tangibilă chiar şi în aerul pe care îl respiram.

Apoi am observat că Don Alejandro care mai devreme dispăruse, se află pe o stâncă, la 15 metri deasupra noastră. Primul meu gând a fost: cum a ajuns acolo pentru că este cam imposibil. A fost momentul în care tot grupul şi-a dat seama că Don Alejandro ne observa. Am tăcut toţi din gură, crezând că Don Alejandro ne va spune ceva, ne va vorbi dar în loc să facă asta, l-a chemat pe Rufino să urce la el. El a urcat dar stânca pe care se afla el, era mai jos, ceea ce făcea ca creştetul capului lui să fie mai jos decât cel al lui Don Alejandro. Apoi Don Alejandro a luat apă şi a turnat-o peste capul lui Rufino; a făcut asta de trei ori. Nu aveam nici o idee despre ce se întâmplă. Apoi Tata Alejandro a cerut unuia mic din grup să vină şi a făcut aceiaşi ceremonie cu el... noi toţi ne uitam şi ne întrebam ce se întâmplă. Apoi ne-a cerut fiecăruia dintre noi să urcăm, pe rând... şi – nu voi uita asta niciodată - în acel moment, simultan cu toţii am ştiut în inimile noastre ce se întâmplă: Don Alejandro făcea Ceremonia Mayaşă a Apei, cu fiecare dintre noi. Era o iniţiere iar energia din cameră a intrat adânc în inimile fiecăruia dintre noi. Orice a vrut Tata de la noi, probabil a găsit. Am început să plâng; nu m-am putut abţine.

Mai târziu apoi, într-un mic oraş din Guatemala, aproape de cină, Don Alejandro, Elizabeth, soţia sa, Rufino stăteau la o masă împreună şi mi-au cerut şi mie să vin să stau cu ei. Don Alejandro s-a uitat în ochii mei şi a spus, citez: „Am mai cerut la încă 2 grupuri din toată lumea să vină să participe la ceremonii cu noi, pentru a îndeplini profeţia, dar nu au putut să treacă testele Mamei Pământ. Vreau să îţi spun că acest grup ne-a întrecut toate aşteptările; voi sunteţi strămoşii pe care îi aşteptam”. Nu am înţeles ce vroia să spună dar el a început să plângă, la fel şi Rufino iar Elizabeth cu forţa ei feminină s-a uitat la mine şi mi-a spus: „Mulţumesc. Te rog să spui întregului grup sacru că voi sunteţi cei pe care îi aşteptam iar acum profeţia noastră s-a împlinit”. A fost mult prea mult pentru mine şi am început şi eu să plâng, toată masa devenind o masă plină de copii care plângeau.

Poporul mayas avea cunoştinţe temeinice despre timp. Şi ei spun că în 2012 va avea loc naşterea noii umanităţi. Potrivit calculelor ştiinţifice din 2000, aşa cum am spus, Pământului îi trebuie 25.771,5 ani pentru o rotaţie completă şi pentru a trece prin toate cele 12 semne ale zodiacului; deci această axă este înclinată în dreptul semnelor zodiacale. Potrivit vechilor hinduşi şi tibetani, la fiecare trecere a Pământului printr-un semn, acesta se schimbă într-un mod specific. Este puţin mai complicat, decât explic eu acum, pentru că de exemplu hinduşii împart acest timp în perioade care se numesc Yuga, care sunt puţin diferite de semnele zodiacale. Deci, pe 21 decembrie 2012, axa Pământului se va înclina în dreptul semnului zodiacal al Vărsătorului, ceea ce potrivit credinţelor vechi determină o schimbare rapidă a conştiinţei; potrivit mayaşilor această schimbare nu începe neapărat în acea zi ci undeva în fereastra de timp, pe care o trăim acum.


Sursa: email
Avatar utilizator
mszavai
Site Admin
 
Mesaje: 517
Membru din: Mar, Iul 12 2005 1:38 am

Mesajde mszavai » Vin, Feb 19 2010 6:19 am

TRANZITIA ERELOR http://www.shiftoftheages.com

Traducere mesaje Florina Lepezel


Trezirea

Trezeste-te! Daca dormi, trezeste-te! Daca te odihnesti, ridica-te! Ne aflam in zorii unei noi ere, lucrarea se incheie... Ridica-te! Toata lumea sa se ridice, nici un grup sa nu fie lasat in urma. Vom continua sa mergem pe drumul nostru si vom vedea din nou orasul de unde am venit... in orasul stramosilor mei unde ei au fost devotati, au avut viziuni, au dobandit puteri... acei oameni vizionari si intelepti, eternii Mayasi... In acele timpuri, Pamantul acesta a fost un paradis populat cu jungle virgine si animale. Terra, ea este mama noastra. Raurile strabat pantecul ei... sunt venele ei. Prin aceste ape noi prindem viata... apa este sangele nostru. Astfel, pe Mama Terra, pamantul este viu.
Trezeste-te!



Mesaj din partea civilizatiei Maya

Marele Preot Mayas: Stimate, Wilaru, in primul rand este o onoare sa fim impreuna aici, in tara ta. Noi, Mayasii, venim din America Centrala. Aceasta decizie de a veni aici are scopul de a impartasi cate ceva despre cultura, scrierile, simbolurile, petroglifele, marcajele, marea intelepciune pe care au avut-o stramosii nostri. In primul rand, noi Maiasii, avem 20 de tipuri de calendare. Dintre toate acestea cel mai amplu, calendarul Numaratorii Lungi, cuprinde o perioada de 5200 de ani. Este calendarul pe care noi il incheiem in aceste timpuri, ne referim la anul zero.

Sunt greu de explicat toate acestea, pentru ca marii nostri maestrii au fost persecutati si ucisi in urma cu 500 de ani. Putinul ce ne-a mai ramas este motivul pentru care ne aflam aici. Este necesara documentarea acestor informatii, pentru ca adevarul sa iasa la iveala, caci stramosii nostri cand au vorbit s-au gandit la ziua de astazi, s-au gandit la ziua de maine pentru copiii nostri, s-au gandit la ziua urmatoare pentru viitorul copiilor copiilor nostri. Ei intotdeauna s-au gandit la copiii lor, spre deosebire de lumea occidentala care se gandeste doar la prezent: « acum aici este aur, noi trebuie sa-l extragem ». Oamenii din lumea occidentala nu s-au gandit niciodata ce consecinte pot avea actiunile lor. Iar acum aceasta enorma contaminare a mediului inconjurator, distrugerea Mamei Pamant, exploatarea petrolului, marile inventii care s-au facut pana acum, testele nucleare, razboaiele de peste tot. Si pentru ce toate acestea? Cand stramosii nostri au locuit pe aceste meleaguri, ei au trait in pace si au comunicat cu fiinte care au venit de pe alte planete.

Wilaru: Deci aceasta intalnire are legatura cu profetia. Lucrez, de asemenea, cu un alt maestru din jungla Amazoniana. Incasii, adevaratii maestrii Incasi ai Casei Preotilor, traiesc in a patra dimensiune, dimensiunea oraselor incantatoare. O parte a acestei invataturi este sa impartaseasca cu noi, cu restul umanitatii, aceasta cunoastere pe care ne-au oferit-o. Aceasta este o mare responsabilitate fata de noi insine si fata de intreaga umanitate, pentru ca in acest fel, in timp ce ne vindecam pe noi insine, ajutam la vindecare. In timp ce ne eliberam pe noi insine, ajutam la eliberare. In acest fel ne aducem contributia la transformarea lumii.

Marele Preot Mayas: Asa cum am spus mai inainte si cum ai spus si tu, toate acestea contribuie la schimbare. Scopul acestor filmari, pe care le facem cu ajutorul acestor oameni remarcabili care ma insotesc, este legat de situatia majora cu care ne confruntam in vietile noastre, noi, nativii din America. Nu numai Mayasii au o intelepciune extraordinara. Exista mai multe popoare, natiuni ale lumii, asa cum am simbolizat prin aceste sapte lumanari din fata noastra. Acestea simbolizeaza constelatia de stele, Pleiadele, caci intelepciunea Mayasa provine de la constelatia de stele. De acolo au venit cei patru: Balam Quiche', Balam Ac'ab, Majukat'aj, l'qui Balam. Aceaste fiinte venite de la constelatia de stele au trait impreuna cu Mayasii sute de ani. Poporul Mayas i-a numit Mai, sau Atlanti. Apoi acestia s-au ridicat in constelatia de stele, dupa care au revenit din nou pe Pamant, in Egipt. Au fost numiti Caramaya. Apoi s-au reintors la constelatia de stele, dupa care au revenit pe Pamant in China, probabil, in Cambogia, caci acolo se afla niste temple extraordinare. Acolo au fost numiti Maya ches. S-au ridicat apoi din nou la constelatia de stele, dupa care au revenit in India, unde au fost numiti Nagamaya. Si astfel, ei sunt aceiasi maestri care au venit de acolo. Deci, aceasta este despre Mayasi, ceea ce lipseste in momentul de fata este numele. Poate tu il stii, pentru ca in aceasta tara voi ii numiti Tata Inti. Vorbiti foarte mult despre Pachamama.

Deci, ne aflam aici pentru a aduce acest mesaj lumii. Avem o cultura mare ce provine de la constelatia de stele. In aceasta tara vorbiti, de asemenea, despre Tata Inti si despre Bunicul Soare. Deci exista povestiri remarcabile, si de aceea ne aflam aici, in acest moment, pentru a aduna toate aceste informatii. Lumea este acum confuza. Alti frati ies pe strazi strigand ca aici este salvarea, ca vei merge fie in iad fie in rai, amenintand umanitatea. Maestre, dupa cum sti, ei ne-au ucis cu milioanele, insa noi suntem aceiasi, astfel incat nu am pierdut nimic. Am pierdut doar pamanturile noastre, ni le-au luat si ei le stapanesc. Deci, acum, ceea ce ne ramane de facut este sa facem cunoscute lumii toate acestea, sa aducem aceste mesaje pe care vantul sa le poarte in fiecare inima, in fiecare gand… si sa nu distrugem frumusetea Pamantului care este mama noastra.


2012 – Apocalipsa sau noul soare?

Ma aflu aici, in acest loc sacru, la templul stramosilor nostri, Mayasii. Aceasta grandioasa structura, atat de remarcabila, a fost construita in onoarea Bunicului Soare. La fiecare 5200 de ani, ajungem in acest punct in care planeta Pamant se intuneca pentru o perioada de 60, pana la 70 de ore si nu mai putem vedea soarele. De ce? Deoarece stiinta astronomilor Mayasi ne-a invatat ca Pamantul se invarte mereu in jurul soarelui, insa acum ne apropiem de momentul intrarii sale in axa centrala magnetica. Exista o mare axa deasupra planetei Pamant, ce pune in miscare toate stelele si planetele, astfel incat in momentul in care Pamantul trece prin aceasta axa nu putem vedea razele soarelui, caci ne aflam in interior. Odata ce pamantul iese in afara axei, vom putea vedea Noul Soare, insa nu va pot spune daca acesta va fi acelasi soare sau va fi un soare diferit. Multi profita de calendarul Mayas, speriind oamenii cu cuvinte amenintatoare care spun ca lumea se va sfarsi in anul 2012. Deci, in acest sens am sa va spun tuturor, fratii mei, sa nu va fie frica. Soarele se va intuneca, planeta Pamant nu va vedea soarele, dar trebuie sa intelegem ca este la fel ca atunci cand trecem intr-un an nou. Vechiul an s-a incheiat astazi, 31 decembrie, maine va fi 1 ianuarie. La Multi Ani! Asta ar trebui sa facem atunci cand soseste ziua. Noi nu avem o data exacta sa spunem ca aceasta va avea loc pe 12 decembrie… ar putea fi 2015, 2020, sau mai tarziu. Nu cunoastem data exacta. In timpul noptilor intunecate, Mayasii niciodata nu isi sting focul, torta ce va lumina noaptea lunga inainte ca Noul Soare sa rasara.


Concepte gresite

Ne aflam aici, in tinuturile stravechi. Acestea sunt orase stravechi. Aici au venit antropologi si le-au numit ruine, deoarece ei le-au ruinat, le-au pradat si le-au distrus, iar ei le numesc ruine. Insa acestea sunt intr-adevar orase stravechi. Iar pentru noi, pentru ca lumea sa stie in primul rand, da, Mayasii sunt prezenti aici. Poporul Mayas incepe in Mexic si se intinde de la Arriaga la Veracruz. Exista Mayasii din Belize, Maysii din Guatemala, Mayasii din Honduras, Mayasii din El Salvador si o mica parte in Nicaragua. Piramidele se afla aici, in lacasul Mayasilor, pentru poporul Mayas. Ceea ce dorim noi este ca toata lumea sa inteleaga ca noi nu practicam sacrificii umane. Acestea sunt idei pe care oamenii le-au adunat din carti ce denigrau poporul Mayas, dar asta nu este adevarat. Acestea sunt centre de ceremonii unde noi desfasuram ceremonii si multumim Creatorului.



Creatia

Iata-ne aici, in acest loc sacru. Pentru noi, acestea sunt locuri sacre. Pentru noi, scrierile timpului se afla aici. Povestea creatiei este scrisa aici si vorbeste despre oameni care au venit aici din constelatia de stele, cu scopul de a transmite aceasta mareata intelepciune ce este admirata in intreaga lume. Si aici, in fata tuturor, onorand aceasta intelepciune, inainte de a spune ceva, trebuie mai intai sa meditam la toate acestea. In numele Inimii Cerului, Inimii Pamantului, Inimii Aerului, Inimii Apei, Lumineaza-ne gandurile, Intareste-ne spiritul, Unifica-ne idealurileile, in aceasta zi cand ne aflam aici, in orasul stravechi al stramosilor nostri, vesnicii Mayasi.

Onorati frati si surori care filmati acest film, aici au locuit stramosii mei. Aici au trait inteleptii nostri, acei oameni care au lasat o mare, mare intelepciune. Ei erau imbracati cu pene si vorbeau diferite limbi, nu doar limba Maya. Limbile noastre au fost transmise pe cale orala din generatie in generatie. Ei au venit aici cu scopul de a transmite o mare, mare cunoastere. Tot ceea ce noi suntem capabili astazi: controlul timpului, Marele Calendar… Fiecare zi pe care o traim este cu respect fata de natura, fata de cosmos si fata de marea galaxie.

Singurii din lume, Mayasii, cei care controleaza timpul prin masurarea timpului... Mayasii, ei sunt Lorzii, sunt calatorii in timp. Multumesc, Tata!


Tranzitia erelor

Acest ciclu al Stravechiului Calendar Mayas se incheie in 2012. Aceasta reprezinta moartea celei de-a patra perioade a soarelui si nasterea celui de-al cincilea soare.

"Cand eram tanar, padurea imi vorbea, culorile erau ca niste poeme in mintea mea" spune Don Alejandro, Marele Preot Mayas din a 13-a Generatie Quiche, Calator in timp si Emisar al fiintelor invizibile.

Noi, ghizii spirituali, intelegem si vedem ce se va intampla in viitor. Noi, cei varstnici, nu ne gandim la noi insine si la vietile noastre, ne gandim la cei mai tineri si la generatiile viitoare. Lupul Ratacitor, asa cum i se mai spune Marelui Preot Mayas, calatoreste cu scopul de a unifica, dand forta popoarelor indigene din intreaga lume. Aceasta este povestea misiunii unui om de a aduce echilibru Mamei Pamant si de a transmite un mesaj de dragoste. Este o onorare a diversitatii si o celebrare a unitatii, o anticipare crescanda ca ceva maret se intampla ACUM.
Avatar utilizator
mszavai
Site Admin
 
Mesaje: 517
Membru din: Mar, Iul 12 2005 1:38 am


Înapoi la Metafizică și ezoterism

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 2 vizitatori

cron